GIUVAERUL PALATULUI (5)> Parintii adoptivi

Profil: Părinţii adoptivi
(comentariu: Eusebiu Tihan) (www.tihan-asociatii.ro)

Părinţii adoptivi ai lui Jang Geum au primit-o în casă când micuţa avea 8 ani. A stat la ei doar 2 ani după care ea a intrat în rândul celor care nu cuvântă adică personalul curţii regale.
Părinţii adoptivi au avut 2 copii ce au murit de variolă în timpul unor epidemii. Ca atare, marcaţi de această infinită durere neexprimată ei au investit în protejarea lui Jang Geum. Şi-au investit resursele emotionale, energetice.
În plan social familia parinţilor adoptivi sunt oameni din categorie cu statut mediu dat fiind că ei lucrează ca şi funcţionari în curtea regală. Ei manifestă un oarecare spirit întreprinzător; altfel, au încercat să îşi dezvolte o mică firmă ca de apartament.

Mama adoptivă: Park Yeol-I
Actriţa: Son Mi Ja

Ca şi rol pozează într-o postură de femeie dură dar maleabilă.
Este dură deoarece în sufletul său poartă durerea pierderii propriilor copii.
Este dură în faţa comportamentului infantil al soţului său.
Este maleabilă în faţa glumelor, a şicanelor făcute de "dragul" ei soţ. Este de o extrem de fină inteligenţă nedezvăluită, este un fin observator al mecanismelor sociale. Îi place să se implice discret. Firma pe care o are şi a cărui obiect de activitate este vânzarea cu amănuntul a vinului de casă nu face decât să-i aducă venituri foarte mici. Este o firmă ce ar da faliment în mod instant la impozitul forfetar. Nu are nici o şansă să îşi dezvolte afacerea în faţa reţelei comerciale CHOI. Este conştientă că nu va accede în structurile superioare de comandă ale curţii regale şi aceasta pe simplul motiv că Na Joo-daek cum se mai numeşte ea, nu va face niciodată jocul unor scheme complotiste. De aceea, ca şi statut sociometric este o persoană rejectată. Este de asemenea important pentru noi să ştim alegerile sociometrice pe care le face.
Dar este o luptătoare, denotă perseverenţă. Ea ştie prin propria-i experienţă că, prin calitatea produselor sale şi a unui preţ adaptat clientului îşi va cuceri mica sa nişă comercială.
Lucrul cu clienţii îi dezvoltă o anumită psihologie a consumatorului. Îşi dezvoltă ca atare o matrice de analiză şi sinteză, mecanism care se va dezvălui spre finele serialului, când discută aspecte de securitate cu soţul său.
Abordarea pe care o face mama adoptivă se bazează pe un limbaj raţional ce are în spate o schemă emoţională.

Tatăl adoptiv: Kang Duk-gu
Actorul: Im Hyeon-sik

Tatăl adoptiv, care are în serial rolul de bucătar şef regal, este un personaj cu o mare rată de apariţie în serial. El apare în tot felul de situaţii, tragico-comice, de consilier în probleme culinare, tată protector, în mijlocul unor situaţii grele.

Marcat vădit de durerea pierderii propriilor copii se gândeşte cu sinceritate la viitorul lui Jang Geum. Chiar mică fiind când ea şi-a manifestat intenţia de a intra la curte, tatăl îşi exprimă părerea că nu se va simţi împlinită.

Tatăl gândeşte în termeni emoţional-afectivi şi are în mai mică măsură capacitatea raţională faţă de soţia sa.
Chiar dacă are o poziţie de ŞEF Bucătar el nu face uz de poziţia sa ba chiar o rosteşte cu un oarecare amuzament.
Ce ne indică această referinţă?
Că nu îl interesează poziţii sociale decât în măsura de a-şi putea plăti impozitele. Este un tip cu o anumită carismă, este un lider de opinie prin şicanele, glumiţele sale. Ca şi statut sociometric are un indice echilibrat în relaţia atrageri-respingeri sociale dar important este nivelul social unde îşi desfăşoară aceste interacţiuni. Reuşeşte să antreneze atmosferă şi să o detensioneze.
Chiar şi în faţa autorităţilor în situaţii de investigaţii reuşeşte să îşi păstreze acest umor. Acest stil ne arată de fapt o fină inteligenţă socială (care este de fapt o capacitate de adaptare la situaţii noi). El încearcă să se prostească într-un anume fel dar de apt încearcă să surprindă vibraţia interlocutorului. Jocul tatălui adoptiv în interacţiunea socială este de fapt o stare de contact, o stare de raport. El încearcă o poziţionare în starea psihologică a interlocutorului. Şi chiar reuşeşte cu succes. Aceasta este posibil deoarece Duk-gu are capacitatea de empatie.
De unde vedem aceasta?
Acolo unde îi place ceea ce găseşte staţionează. Este cazul întâlnirilor cu ofiţerul Min.
Nu acelaşi lucru se întâmplă la întâlnirile cu membrii clanului Choi, situaţii în care îl vedem că se înconvoaie. Acest comportament ne sugerează ce stare psihologică a identificat. (Personal consider că o astfel de stare dacă s-ar putea transfera asupra unei uşi de lemn cred că uşa ar scârţâi luni de zile de durere.)
Duk-gu este un personaj nătâng, care nu mai ispăveşte cu trăncăneala. Această trăsătură este portretizată şi în cântecul Duk-gu din grupul de melodii ale filmului Dae Jang Geum. Cântecul sună chiar ca o trăncăneală ca şi vorbăria lui Duk-gu. Dar revin la ideea că, în spatele acestei trăncăneli pe care el o foloseşte ca o armă pentru a vedea răbdarea celorlalţi se ascunde un om dornic de implicare emoţională, un om sincer, devotat, cunoscător al naturii umane şi a celei înconjurătoare. Mai mult, el o sprijină necondiţionat pe Jang Geum. Ba chiar este alert. Niciodată nu a spus, De ce? Pentru ce ? Ce îmi iese? Duk-gu este lipsit de idei materialiste şi aceasta pentru că el şi-a primit porţiile de experienţe triste ale vieţii şi acum are ce oferi emoţional. Este capabil de acţiuni de investigaţii chiar secrete pentru a sprijini ideea dreptăţii şi persoana lui Jang Geum. Îşi permite să "spioneze" chiar reşedinţa lui Choi ajutând astfel la o anchetă realizată de departamentul securităţii statului. Aşadar are un spirit civic şi se dedică cu obstinaţie.