Fosfataza alcalină osoasă:
Fosfataza alcalină osoasă este secretată de oase, poate indica în mod direct activitatea si funcţionalitatea osteocitelor şi este cel mai folosit indicator al tulburărilor de mineralizare osoasă ale corpului uman.
Când depunerea osoasă de calciu este insuficientă creşte nivelul enzimei care stimuleaza secreţia de calciu in oase iar absorbtia calciului va fi crescută.
Osteocalcina:
Valorile se schimbă cu vârsta, osteocalcina şi oasele se schimbă la diferite intervale. Cu cât este mai rapidă schimbarea substanţei osoase cu atât este mai crescut nivelul osteocalcinei. În osteoporoza primară, osteoporoza postmenopauzală este un tip de conversie crescută astfel ca nivelul osteocalcinei este crescut. Osteoporoza senila este un tip de conversie scăzută, astfel încât creşterea osteocalcinei nu este evidentă.
In funcţie de variaţiile de osteocalcină se poate determina dacă osteoporoza este de tip conversie crescută sau scăzută.
Statusul vindecării oaselor lungi
Oasele lungi sunt situate mai ales în membre, fiind ca nişte tuburi alungite. Oasele sunt alcătuite dintr-un segment central şi două capete. Osul mai este alcătuit şi dintr-o perimembrană externă osoasă şi cavitatea centrală îin care se află maduva osoasă.
Capetele osoase sunt mai umflate şi se numesc epifize. Cartilajul epifizei se ataşează de secţiuni ale suprafeţelor articulare iar împreună cu osul adiacent suprafeţei articulare formează o articulaţie flexibilă mobilă care poate efectua o mare varietate de mişcări.
Statusul vindecarii cartilagiilor oaselor scurte
Sunt oasele de formă cilindrică sau cubică, majoritatea aflate în incheietura mâinii, piciorului, partea de jos a coloanei vertebrale etc. Oasele scurte pot suporta presiuni mari, deseori au multiple suprafeţe articulare şi formaţiuni osoase adiacente micro-articulaţiilor şi ligamente solide, formând astfel un suport adecvat al structurilor constituente.
Linia epifizeală
Este imaginea secţiunii transversale a plăcii epifizeale. Între metafiza si epifiza oaselor lungi se afla un cartilagiu discoid numit placa epifizeală. În timpul procesului de creştere placa epifizeală se osifică treptat dar devine mai subţire pentru a permite creşterea oaselor lungi. În cazul de pubertate precoce, datorită secreţiei hormonilor sexuali, are loc osificarea totală a plăcii epifizeale care nu mai permite creşterea, nemailăsând spaţiu şi material pentru creştere.
