CHIVOTUL LEGĂMÂNTULUI – MISTER BIBLIC SAU DESCOPERIRE ŞTIINŢIFICĂ PIERDUTĂ

Autori: Ing. Vlad Emil, psih Eusebiu Tihan
Nota editorului > Ne exprimam profunda durere pentru trecerea in eternitate a Dlui Vlad Emil.

Avem toată admiraţia pentru acei oameni care caută să găsească Chivotul Legământului lui MOISE. De existat – a existat – o descriu chiar sfintele scripturi. Elementele constructive ale curţii, cortului şi ale principalelor obiecte existente în aceste construcţii se regăsesc în întreaga operă biblică. Dimensiunile altarului cel mare, ale altarului de aur pentru tămâie, ale mesei pâinii, ale sfeşnicului cu şapte braţe şi ale chivotului sunt amintite până în cele mai mici detalii constructive, indicându-se chiar şi materialele din care au fost realizate.
Cu toate că informaţiile nu lipsesc, puţini ştiu că a existat şi un al doilea chivot:
„prin credinţă, NOE, când a fost înştiinţat de DUMNEZEU (domnul care îl ştie pe Dumnezeu – n.n.) despre lucruri care încă nu se vedeau, şi plin de teamă sfântă, a făcut un chivot ca să-şi scape casa; prin ea, el a osândit lumea şi a ajuns moştenitor al neprihănirii care se capătă prin credinţă” (v. Epistola lui PAVEL către evrei 11.7; Geneza 8.20)
Or, existenţa unui al doilea chivot întăreşte ideea că un asemenea dispozitiv poate fi construit. Mai ales că, deşi informaţiile par lacunare şi dispersate, studiul atent al textelor biblice poate releva chiar elementele funcţionale ale acestui dispozitiv. Iată câteva elemente funcţionale care rezultă din studiul comparat al acestor texte:
(1) în chivot era un vas de aur cu mană (n.a. – aurul este un metal necorodabil şi poate juca rolul de catalizator);
(2) mana (n.a. – constituie un termen complex pe care l-am putea interpreta ca fiind sângele taurilor şi al ţapilor amestecat cu apă şi „sare”);
(3) un toiag de „migdal” al lui AARON (marele preot) care înfrunzise (v. Numeri 17) (n.a. – din cupru);
(4) tablele legământului (epistola lui PAVEL către evrei 9.4.) (n.a. – pot fi interpretate ca fiind blocuri de piatră conţinând minereuri de fier);
(5) toiagul lui MOISE (n.a. – din fier);
(6) cei doi HERUVINI treceau prin capacul mântuirii (n.a. – unul din fier celălalt din cupru, poleiţi cu aur).
Din analiza structurală a textului „Epistola lui PAVEL către evrei” putem identifica chiar substanţele utilizate:
(a) sângele taurilor (de viţei) şi al ţapilor (v. 9.13 şi 9.20);
(b) cenuşa unei vaci (v.9.13)
(c) lână stacojie (v. 9.20) (n.a. lână vopsită cu culori naturale în roşu aprins);
(d) isop (v. 9.20) (n.a. mic arbust exotic cu flori albastre sau albe, care conţine cantităţi importante de mercur, suficiente pentru a declanşa reacţii chimice).
Tot din aceeaşi analiză rezultă indicaţiile de utilizare:
- „îi sfinţeşte şi le aduce curăţirea trupului (v. 9.13);
şi,
- „a stropit cartea … şi norodul” (v. 9.20)
date care ne conduc la ipoteza că dispozitivul – chivotul – avea structura similară unei … pile bioelectrice.
Iată, de altfel, o analogie clară între elementele unei pile electrice (aşa cum o cunoaştem noi astăzi) şi vedem dacă analogia între aceasta şi cea descrisă în textele biblice:
- pilă electrică = pilă bioelectrică;
- cuvă = vas de aur;
- catod = toiagul lui AARON (cupru);
- anod = toiagul lui MOISE şi tablele legământului (fier);
- catalizator = rezistenţă electrică internă
1. lână stacojie
2. cenuşa unei vaci;
3. răşină de isop (cenuşă de ardere a isopului)
- electrolit = sânge de taur şi de ţapi amestecat cu apă (n.a. hematiile conţin fier);
- borne (+) şi (-) = HERUVINI (cupru şi fier poleiţi cu aur)
Dacă acceptăm această analogie ca premisă a unui principiu funcţional şi ţinem cont că, fizic, avem între două plăci galvanice o tensiune de 2V putem lua în consideraţie suprafaţa ca generatoare de amperaj. Or, cum două placi galvanice de dimensiunile unei foi de hârtie de scris pot genera un curent de 10 A (amperi) şi luând în consideraţie dimensiunile chivotului ne putem aştepta să genereze aproximativ 100A. Astfel chivotul putea genera o putere de aproximativ 1 KW sau mai mult (nu avem posibilitatea unui experiment!!!).
Între cei doi HERUVINI, în raport de poziţia aripilor şi a ciocului (distanţa şi unghi) se puteau genera descărcări electrice (fulgere) sau câmpuri electrostatice (ceea ce ar putea fi o explicaţie a norului ce se forma deasupra Cortului prea sfânt). Suntem în faţa unei extraordinare realizări antice – de fapt, anticii ne-au lăsat două soluţii energetice perene:
A. pila bioelectrică (dualitatea arc electric – lumină) – prin textele biblice;
B. generatorul de biogaz (dualitatea foc – căldură) – prin experienţa populară chineză.
Resursa acestor soluţii energetice este constituită de creşterea animalelor. Creşterea animalelor permite în principal asigurarea hranei (lapte şi produse derivate) şi dejecţiile produceau biogazul iar sacrificarea animalelor ne forma resursa pilei bioelectrice.
Ce simplu pare!
Ce mai ştiau oare anticii şi noi nu ştim încă?