drd. Eusebiu Tihan, psiholog-sociolog
Erich Fromm ( 1900-1980), psihanalist si scriitor, a publicat in 1956 lucrarea “The Art of Loving” (Arta de a iubi ) , in care a expus teoria sa asupra iubirii . El porneste de la premisa izolarii funciare a individului uman. Nasterea omului semnifica alungarea sa din starea de bine definita intr-o stare nesigura si deschisa . Omul considerat ca “viata constienta de sine insusi “ este puternic marcat de sentimentul izolarii care naste starea de anxietate (Fromm E. , 1995 , pag. 15) . Pentru a depasi starea de izolare , individul uman recurge la o serie de actiuni . Prima dintre ele ar fi incercarea de a atinge iluzia disparitiei lumii si aceasta dispune de trei mecanisme :
- practici orgiastice sexuale ( indeosebi in societatile vechi ) ;
- folosirea drogurilor si a alcoolului ;
- cautarea orgasmului sexual fara iubire .
Toate aceste cai de a obtine iluzia disparitiei lumii si a scapa de izolare au cateva caracteristici comune : sunt intense , au loc in toata personalitatea , sunt trecatoare si periodice .
O a doua cale majora de depasire a izolarii este conformitatea cu grupul . Aceasta solutie este probabil cea mai frecventa forma de uniune : minunea bazata pe conformitatea cu grupul , obiceiurile sale , cu practicile si credintele sale . Rationamentul individului in acest caz este : “Daca sunt ca toti ceilalti , daca nu am sentimente sau ganduri care sa ma deosebeasca de ei , daca ma conformez ca obiceiuri, imbracaminte si idei tiparelor grupului sunt salvat de trairea infricosatoare a singuratatii (Fromm E. , 1995 , pag. 19 ) .
A treia cale de a atinge uniunea si a depasi prin aceasta izolarea este activitatea creatoare . Intr-o activitate creatoare , persoana care creeaza - creatorul - se uneste cu opera sa - creatia .
Toate aceste cai de depasire a izolarii sunt insa partiale : unitatea relizata in activitatea creatoare , de foarte multe ori , nu este interpersonala , unitatea relizata prin fuziunea orgiastica este trecatoare , unitatea prin conformare este doar o pseudo-unitate . Singura solutie in realizarea uniunii interpersonale este insa iubirea .
Fromm vorbeste de o iubire matura si de o alta imatura . Iubirea matura este uniunea in care se pastreaza propria integritate si identitate . Iubirea imatura este de tipul uniunii simbiotice . Uniunea simbiotica biologica este cea dintre mama si fat , iar cea psihica este masochismul , in forma pasiva si sadismul , in forma activa . Spre deosebire de cea matura , iubirea imatura presupune fuziune prin renuntarea la integritate .
Iubirea, spune Fromm este o activitate , un afect pasiv . La modul cel mai general , caracterul activ al iubirii poate fi descris prin afirmatia ca a iubi inseamna in primul rand “ a da “ si nu a primi. Dincolo de acest element al iubirii , caracterul activ al iubirii devine evident prin faptul ca implica intotdeauna cateva elemente de baza , comune tuturor formelor de iubire . Acestea sunt: grija , responsabilitatea, respectul si cunoasterea. Iubirea este grija activa pentru viata si dezvoltarea celui iubit . Acolo unde aceasta grija activa lipseste , nu exista iubire . Grija si preocuparea implica un alt aspect al iubirii , aspectul responsabilitatii . Responsabilitatea , insa , nu trebuie inteleasa ca indatorire , ca ceva impus cuiva din exterior , ea este un act in intregime voluntar , este raspunsul unui individ uman la nevoile, exprimate sau nu , ale unei alte fiinte umane. A fi “responsabil” inseamna a fi in stare si a fi gata “sa raspunzi”. In cazul mamei si al copilului aceasta responsabilitate se refera , in special, la grija pentru nevoile fizice , iar in iubirea dintre adulti ea se refera la nevoile psihice ale persoanei celelalte .
Responsabilitatea ar putea degenera usor, capatand un caracter posesiv , de dominatie , daca nu ar exista o a treia componenta a iubirii: respectul . Respectul nu este frica si veneratie ; ci inseamna, din punct de vedere etimologic ( lat. “respicere”) capacitatea de a vedea o persoana asa cum este ea , de a fi constient de individualitatea sa unica . Respectul inseamna preocuparea ca cealalta persoana sa se dezvolte si sa se desfasoare pe caile sale proprii . Dar nu este posibil sa respecti o persoana fara sa o cunosti .
Cunoasterea , ca aspect al iubirii , trebuie sa patrunda in miezul lucrurilor , sa nu fie o simpla cunoastere de suprafata. Ea este posibila numai daca poti depasi preocuparea pentru tine insuti si poti vedea persoana cealalta in proprii sai termeni. “Trebuie sa cunosc obiectiv persoana cealalta si persoana mea pentru a fi in stare sa-i vad realitatea sau , mai bine zis , sa ma ridic deasupra iluziilor deasupra eventualelor imagini irational distorsionate despre celalalt . Numai cunoscand o fiinta umana obiectiv pot sa-i cunosc esenta ultima in actul iubirii “ ( Fromm E., 1995 , pag. 34 ).
Dincolo de nevoia existentiala de uniune , de depasire a izolarii , apare in cazul iubirii , o nevoie particulara , biologica : dorinta de unire a celori doi poli, masculin si feminin. Dupa Fromm , aceasta polarizare sexuala il face pe om sa caute uniunea prin unirea cu sexul celalalt. Polaritatea dintre principiul masculin si cel feminin exista si in interiorul fiecarui barbat si a fiecarei femei. “ Exact asa cum , fiziologic, barbatul si femeia au fiecare hormoni ai sexului opus , ei sunt bisexuali si in sens psihologic . Poarta in ei principiul respectarii si al penetrarii , al materiei si al spiritului . Barbatul si femeia gasesc uniunea in sinea lor numai prin unirea polaritatii lor feminine si masculine intrinseci “ ( Fromm E. , 1995 , pag. 35 ) .
Dupa Fromm , atractia sexuala dintre sexe este doar partial motivata de nevoia inlaturarii unei tensiuni. Ea reprezinta in principal , o nevoie de unire cu polul sexual opus . Aratand faptul ca Freud a considerat eronat ca iubirea este doar expresia sau sublimarea instinctului sexual , ca scopul dorintei sexuale este doar inlaturarea unei tensiuni chinuitoare , Fromm sustine ca atractia erotica nu se exprima exclusiv prin atractia sexuala . Exista o masculinitate sau feminitate a caracterului, alaturi de masculinitatea sau feminitatea in functia sexuala . Caracterul masculin ar putea fi definit ca avand trasaturile penetrarii , dirijarii , activismului , disciplinei si riscului , in timp ce caracterul feminin se defineste prin receptivitate , protectie , realism, rabdare , maternitate . Dar nu trebuie uitat faptul ca in fiecare individ se amesteca ambele caractere , prevaland cel ce tine de sexul propriu .
Fromm considera ca exista cinci tipuri mari de iubire :
a) iubirea dintre parinte si copil ( iubire materna si iubire paterna );
b) iubirea frateasca ;
c) iubirea erotica ;
d) iubirea de sine ;
e) iubirea de Dumnezeu .
Mai jos voi expune , pe scurt , ideile lui Fromm despre iubirea erotica . El arata ca , spre deosebire de iubirea frateasca si cea materna care sunt universale , iubirea erotica este exclusiva si este “poate cea mai inselatoare forma de iubire dintre toate cate exista “ ( Fromm E., 1995 , pag. 51 ) .
Fromm face diferenta neta intre iubire si indragostire . Indragostirea este o relatie intima aparuta brusc , de scurta durata , prin depasirea brusca a barierelor dintre cei doi . Dar odata cunoscuta persoana cealalta , odata depasita uniunea fizica prin contact sexual , miracolul “indragostirii” dispare . In mintea multora , dorinta sexuala este legata de ideea de iubire . Se ajunge astfel , usor la concluzia gresita ca se iubesc unul pe celalalt atunci cand doar se doresc fizic . Atractia sexuala creeaza , pentru moment , iluzia uniunii , dar fara iubire , aceasta “uniune” lasa strainii la fel de indepartati unul de celalalt .
De multe ori , exclusivismul iubirii erotice este interpretat , in mod gresit , ca semn al unui atasament posesiv . Exista multe perechi ce se iubesc si nu simt iubire pentru nimeni altcineva . In acest caz, iubirea lor nu este decat “un egocentrism in doi” (Fromm E. , 1995 , pag. 53) . Doi oameni se identifica unul cu altul si depasesc izolarea largind individul singular la doi . Pentru ei trairea uniunii este o iluzie , ramanand izolati de restul oamenilor .
Iubirea erotica este exclusiva numai in sensul fuziunii depline si intense numai cu o singura persoana , excluzand iubirea pentru altii numai in sensul fuziunii erotice.
Ideile si conceptiile despre iubire au pendulat de-a lungul istoriei intre doua puncte de vedere opuse: primul sustine ca iubirea erotica este o atractie complet individuala, unica, intre doua persoane umane , iubirea fiind un sentiment nascut dintr-o reactie emotionala spontana , cel de-al doilea considera ca iubirea erotica nu este decat un act de vointa , putand iubi orice alta persoana in baza principiului ca toti barbatii sunt parte din Adam si toate femeile parte din Eva .
In realitate, este adevarat ca fiecare dintre noi suntem o entitate unica si irepetabila , astfel incat iubirea erotica cere anumite elemente specifice, pronuntat individuale , care exista doar intre anumiti oameni, dupa cum la fel de adevarat este si faptul ca nu trebuie pierdut din vedere elementul volitiv, deoarece iubirea pentru cineva nu este doar un sentiment puternic ci este si o decizie, o judecata, o promisiune .
- practici orgiastice sexuale ( indeosebi in societatile vechi ) ;
- folosirea drogurilor si a alcoolului ;
- cautarea orgasmului sexual fara iubire .
Toate aceste cai de a obtine iluzia disparitiei lumii si a scapa de izolare au cateva caracteristici comune : sunt intense , au loc in toata personalitatea , sunt trecatoare si periodice .
O a doua cale majora de depasire a izolarii este conformitatea cu grupul . Aceasta solutie este probabil cea mai frecventa forma de uniune : minunea bazata pe conformitatea cu grupul , obiceiurile sale , cu practicile si credintele sale . Rationamentul individului in acest caz este : “Daca sunt ca toti ceilalti , daca nu am sentimente sau ganduri care sa ma deosebeasca de ei , daca ma conformez ca obiceiuri, imbracaminte si idei tiparelor grupului sunt salvat de trairea infricosatoare a singuratatii (Fromm E. , 1995 , pag. 19 ) .
A treia cale de a atinge uniunea si a depasi prin aceasta izolarea este activitatea creatoare . Intr-o activitate creatoare , persoana care creeaza - creatorul - se uneste cu opera sa - creatia .
Toate aceste cai de depasire a izolarii sunt insa partiale : unitatea relizata in activitatea creatoare , de foarte multe ori , nu este interpersonala , unitatea relizata prin fuziunea orgiastica este trecatoare , unitatea prin conformare este doar o pseudo-unitate . Singura solutie in realizarea uniunii interpersonale este insa iubirea .
Fromm vorbeste de o iubire matura si de o alta imatura . Iubirea matura este uniunea in care se pastreaza propria integritate si identitate . Iubirea imatura este de tipul uniunii simbiotice . Uniunea simbiotica biologica este cea dintre mama si fat , iar cea psihica este masochismul , in forma pasiva si sadismul , in forma activa . Spre deosebire de cea matura , iubirea imatura presupune fuziune prin renuntarea la integritate .
Iubirea, spune Fromm este o activitate , un afect pasiv . La modul cel mai general , caracterul activ al iubirii poate fi descris prin afirmatia ca a iubi inseamna in primul rand “ a da “ si nu a primi. Dincolo de acest element al iubirii , caracterul activ al iubirii devine evident prin faptul ca implica intotdeauna cateva elemente de baza , comune tuturor formelor de iubire . Acestea sunt: grija , responsabilitatea, respectul si cunoasterea. Iubirea este grija activa pentru viata si dezvoltarea celui iubit . Acolo unde aceasta grija activa lipseste , nu exista iubire . Grija si preocuparea implica un alt aspect al iubirii , aspectul responsabilitatii . Responsabilitatea , insa , nu trebuie inteleasa ca indatorire , ca ceva impus cuiva din exterior , ea este un act in intregime voluntar , este raspunsul unui individ uman la nevoile, exprimate sau nu , ale unei alte fiinte umane. A fi “responsabil” inseamna a fi in stare si a fi gata “sa raspunzi”. In cazul mamei si al copilului aceasta responsabilitate se refera , in special, la grija pentru nevoile fizice , iar in iubirea dintre adulti ea se refera la nevoile psihice ale persoanei celelalte .
Responsabilitatea ar putea degenera usor, capatand un caracter posesiv , de dominatie , daca nu ar exista o a treia componenta a iubirii: respectul . Respectul nu este frica si veneratie ; ci inseamna, din punct de vedere etimologic ( lat. “respicere”) capacitatea de a vedea o persoana asa cum este ea , de a fi constient de individualitatea sa unica . Respectul inseamna preocuparea ca cealalta persoana sa se dezvolte si sa se desfasoare pe caile sale proprii . Dar nu este posibil sa respecti o persoana fara sa o cunosti .
Cunoasterea , ca aspect al iubirii , trebuie sa patrunda in miezul lucrurilor , sa nu fie o simpla cunoastere de suprafata. Ea este posibila numai daca poti depasi preocuparea pentru tine insuti si poti vedea persoana cealalta in proprii sai termeni. “Trebuie sa cunosc obiectiv persoana cealalta si persoana mea pentru a fi in stare sa-i vad realitatea sau , mai bine zis , sa ma ridic deasupra iluziilor deasupra eventualelor imagini irational distorsionate despre celalalt . Numai cunoscand o fiinta umana obiectiv pot sa-i cunosc esenta ultima in actul iubirii “ ( Fromm E., 1995 , pag. 34 ).
Dincolo de nevoia existentiala de uniune , de depasire a izolarii , apare in cazul iubirii , o nevoie particulara , biologica : dorinta de unire a celori doi poli, masculin si feminin. Dupa Fromm , aceasta polarizare sexuala il face pe om sa caute uniunea prin unirea cu sexul celalalt. Polaritatea dintre principiul masculin si cel feminin exista si in interiorul fiecarui barbat si a fiecarei femei. “ Exact asa cum , fiziologic, barbatul si femeia au fiecare hormoni ai sexului opus , ei sunt bisexuali si in sens psihologic . Poarta in ei principiul respectarii si al penetrarii , al materiei si al spiritului . Barbatul si femeia gasesc uniunea in sinea lor numai prin unirea polaritatii lor feminine si masculine intrinseci “ ( Fromm E. , 1995 , pag. 35 ) .
Dupa Fromm , atractia sexuala dintre sexe este doar partial motivata de nevoia inlaturarii unei tensiuni. Ea reprezinta in principal , o nevoie de unire cu polul sexual opus . Aratand faptul ca Freud a considerat eronat ca iubirea este doar expresia sau sublimarea instinctului sexual , ca scopul dorintei sexuale este doar inlaturarea unei tensiuni chinuitoare , Fromm sustine ca atractia erotica nu se exprima exclusiv prin atractia sexuala . Exista o masculinitate sau feminitate a caracterului, alaturi de masculinitatea sau feminitatea in functia sexuala . Caracterul masculin ar putea fi definit ca avand trasaturile penetrarii , dirijarii , activismului , disciplinei si riscului , in timp ce caracterul feminin se defineste prin receptivitate , protectie , realism, rabdare , maternitate . Dar nu trebuie uitat faptul ca in fiecare individ se amesteca ambele caractere , prevaland cel ce tine de sexul propriu .
Fromm considera ca exista cinci tipuri mari de iubire :
a) iubirea dintre parinte si copil ( iubire materna si iubire paterna );
b) iubirea frateasca ;
c) iubirea erotica ;
d) iubirea de sine ;
e) iubirea de Dumnezeu .
Mai jos voi expune , pe scurt , ideile lui Fromm despre iubirea erotica . El arata ca , spre deosebire de iubirea frateasca si cea materna care sunt universale , iubirea erotica este exclusiva si este “poate cea mai inselatoare forma de iubire dintre toate cate exista “ ( Fromm E., 1995 , pag. 51 ) .
Fromm face diferenta neta intre iubire si indragostire . Indragostirea este o relatie intima aparuta brusc , de scurta durata , prin depasirea brusca a barierelor dintre cei doi . Dar odata cunoscuta persoana cealalta , odata depasita uniunea fizica prin contact sexual , miracolul “indragostirii” dispare . In mintea multora , dorinta sexuala este legata de ideea de iubire . Se ajunge astfel , usor la concluzia gresita ca se iubesc unul pe celalalt atunci cand doar se doresc fizic . Atractia sexuala creeaza , pentru moment , iluzia uniunii , dar fara iubire , aceasta “uniune” lasa strainii la fel de indepartati unul de celalalt .
De multe ori , exclusivismul iubirii erotice este interpretat , in mod gresit , ca semn al unui atasament posesiv . Exista multe perechi ce se iubesc si nu simt iubire pentru nimeni altcineva . In acest caz, iubirea lor nu este decat “un egocentrism in doi” (Fromm E. , 1995 , pag. 53) . Doi oameni se identifica unul cu altul si depasesc izolarea largind individul singular la doi . Pentru ei trairea uniunii este o iluzie , ramanand izolati de restul oamenilor .
Iubirea erotica este exclusiva numai in sensul fuziunii depline si intense numai cu o singura persoana , excluzand iubirea pentru altii numai in sensul fuziunii erotice.
Ideile si conceptiile despre iubire au pendulat de-a lungul istoriei intre doua puncte de vedere opuse: primul sustine ca iubirea erotica este o atractie complet individuala, unica, intre doua persoane umane , iubirea fiind un sentiment nascut dintr-o reactie emotionala spontana , cel de-al doilea considera ca iubirea erotica nu este decat un act de vointa , putand iubi orice alta persoana in baza principiului ca toti barbatii sunt parte din Adam si toate femeile parte din Eva .
In realitate, este adevarat ca fiecare dintre noi suntem o entitate unica si irepetabila , astfel incat iubirea erotica cere anumite elemente specifice, pronuntat individuale , care exista doar intre anumiti oameni, dupa cum la fel de adevarat este si faptul ca nu trebuie pierdut din vedere elementul volitiv, deoarece iubirea pentru cineva nu este doar un sentiment puternic ci este si o decizie, o judecata, o promisiune .
http://razboiul.wordpress.com/2008/08/11/citatul-zilei-erich-fromm/
RăspundețiȘtergereErich Fromm, un laic necrestin... Este acel gen de neutru (din punct de vedere religios) dar care nu are probleme sa zica Adevarul! Este super si o recomand tuturor!
RăspundețiȘtergere