INTELIGENTA EMOTIONALA : ISTORIC, DEFINITII, CONCEPTE

Psiholog, psihoterapeut Gabriela IANCULESCU

In 1920, E.L.Thorndike identifica, pe langa inteligenta academica, un alt fel de inteligenta pe care o defineste ca inteligenta sociala, astfel : "abilitatea de a intelege si lucra cu femei si barbati, baieti si fete - de a te comporta cu intelepciune in relatiile umane".
Intre timp studiile legate de aceasta descoperire s-au inmultit, astfel ca prin anii '80, acest nou tip de inteligenta a fost definit ca "inteligenta sociala" care inseamna abilitatea de a stapani emotiile personale si ale celorlalti, a le diferentia intre ele si a folosi aceste informatii pentru a ghida modul de gandire si actiune. Tot atunci s-a facut o diviziune a acestui concept astfel: inteligenta inter- si intra-personala.
Prin inteligenta interpersonala se intelegea acea abilitatea de a îi intelege pe altii (ce îi motiveaza, cum lucreaza, cum poti coopera mai bine cu ei), iar inteligenta intrapersonala a fost definita ca abilitate indreptata spre propria persoana.
Primul care a utilizat termenul de „inteligenţă emoţională” a fost Wayne Leon Payne, in 1985. Astfel apare si prima definitie : inteligenta emotionala este o abilitate care implică o relaţionare creativă cu stările de teamă, durere şi dorinţă.
Aceste idei au aparut ca urmare a observarii faptului ca anumite persoane aveau rezultate deosebite în practică si reusau mai bine in viata decat altele al caror coeficient intelectual era, fara indoiala, mai mare. Sternberb a realizat astfel de sondaje si concluzia la care a ajuns a fost aceea ca a fi inteligent nu înseamnă să ai inteligenţă academică, ci mai degrabă să ai abilitatea de a înţelege şi de a stabili relaţii cu oamenii. Doar ca această capacitate a fost raportată iniţial la inteligenţa socială.
Psihologul american Daniel Goleman prin publicatia sa din anul 1995 - "Emotional Inteligence: Why It Can Matter More Than IQ" ("Inteligenta emotionala: De ce poate fi mai importanta decat IQ), aduce in actualitate si defineste practic notiunea de inteligenta emotionala.. El o descrie ca pe un amestec de stapânire de sine, motivatie, empatie, gândire libera, tact si diplomatie. Aceste atribute fac persoana respectiva sa aiba o inteligenta emotionala ridicata iar faptul ca ea le detine, o face sa isi poata controla reactiile emotionale in raport cu alte persoane, prin constientizarea factorilor care contribuie la aparitia reactiei respective.
Asadar, inteligenţa emoţională este capacitatea personală de identificare şi gestionare eficientă a propriilor emoţii în raport cu scopurile personale (carieră, familie, educaţie etc). Finalitatea ei constă în atingerea scopurilor noastre, cu un minim de conflicte inter şi intra-personale.
Tot Daniel Goleman separa raţionalul de emoţional, afirmând că „de fapt, avem două minţi, una care gândeşte şi una care simte” care interactioneaza . Mintea raţională este „modul de comprehensiune de care suntem cel mai conştienţi: mai proeminent în starea de trezire, operând cu gânduri, capabil să cântărească şi să reflecteze” iar mintea emoţională care este un sistem de cunoaştere „impulsiv şi foarte puternic, chiar dacă uneori ilogic” (D. Goleman, Inteligenţă emoţională, 2001, p. 23). Relatia dintre raţiune - emoţie este evidentiata intr-un sens poziv, în sensul că „cu cât un sentiment este mai intens, cu atât mintea devine mai dominant emoţională – şi deci mai ineficientă din punct de vedere raţional” (D. Goleman, op. cit).
Dezvoltarea inteligentei emotionale (un coeficient emotional ridicat) este , dupa cum am mentionat mai sus, extrem de importanta pentru reusita in viata. Ea permite ca aptitudinile intelectuale si creativitatea să fie puse în valoare. Chiar daca o persoană are suficiente cunoştinţe şi idei inteligente, faptul ca nu îşi cunoaşte emotiile si sentimentele, ca nu reuşeşte să le gestioneze o face sa întâmpine dificultăţi în încercarea de a-şi construi relaţiile cu ceilalţi sau de a-si face o carieră profesională de succes. Persoanele cu un înalt grad de autocunoaştere îşi pot da seama mai repede cum emotiile si sentimentele îi pot afecta atât pe ei cât şi pe cei din jur.
In interiorul acestui concept au fost delimitate cinci elemente: cunoaşterea emoţiilor personale, gestionarea emoţiilor, direcţionarea emoţiilor către scop, empatia si capacitatea de a construi relaţii interpersonale pozitive
Cunoaşterea emoţiilor personale presupune identificarea emotiilor si sentimentelor care se dezvolta in diferite situatii de viata dar şi exprimarea lor coerenta, într-un context dat. Dificultatile de intelegere a acestora, dificultatile intampinate in verbalizarea lor sau neintelegerea celor trannsmise pot fi generatoare de conflicte.
Pentru a le evita este important să putem codifica şi decodifica mesajele transmise, la nivelul verbal sau non-verbal, astfel încât să transmitem şi să înţelegem corect sensul mesajelor.
Legat de cunoasterea emotiilor personale au fost facute numeroase studii.
Incepand cu anul 1950 si pana in 1960 psihiatrii Peter E. Sifneos si John C. Nemiah de la Bath Israel Hospital de la Harvard au observat faptul ca o mare proportie a pacientilor cu tulburari psihosomatice aveau dificultati foarte mari in exprimarea verbala a emotiilor. Acesti pacienti aveau si alte caracteristici comune ca : poastura teapana, concentrarea pe detalii precise si o imaginatie saraca.
In 1972 Sifneos a introdus termenul de alexitimie care se referea la acest grup de caracteristici si a scris despre acesta in doua publicatii : “ The Prevalence of ‘Alexithimic’ Characteristics in Psihosomatic Patients”( publicat in cartea « Topics of Psychosomatic Research » din 1972 si in jurnalul “ Psychotherapy and Emotional Psychosomatics ” in 1973) si cartea sa « Short- Term Psychotherapy and Emotional Crisis ».
Termenul provine din grecescul “a” (prefix care defineste lipsa a ceva), “lexis” (vorbire, cuvant) si “thimos”(emotii) si poate fi tradus adliteram ca “ o lipsa a cuvintelor despre sentimente” (a lacke of words for feeling).
Dar pentru o definire exacta putem spune ca alexitimia se refera la o abilitate limitata de a recunoaste propriile emotii si de a le exprima verbal.
Conceptul a fost indelung studiat la dulti iar rezultatele au condus la identificarea a trei factori de baza in alexitimie :
Ø Dificultatea in identificarea emotiilor
Ø Dificultatea descrierii emotiilor
Ø Gandirea orientata spre exterior
Acest termen nu a fost suficient de bine popularizat si din acest motiv multi medici , psihiatri sau psihologi stiu foarte putin sau deloc despre alexitime. Subaprecierea fenomenului este argumentata de faptul ca are o definire saracaciosa, putin utilizata in psihiatrie. Din aceasta cauza se fac numeroase confuzii in intelegerea termenului, alexitimia fiind de multe ori confundata cu tulburari care implica lipsa emotiilor sau lipsa exprimarii emotiilor.
Alexitimia nu trebuie comfundata cu : sociopatia(lipsa interesului pentru ceilalti), stoicismul (rezistanta delibarata la impulsurile emotionale), apatia (lipsa reactivitatii emotionale), reprimarea emotionala (negarea subconstienta dar motivata a emotiilor). De asemenea, eu nu trebuie confundata cu salba capacitate a barbatilor de a-si exprima verbal emotiile.