PERSONALUL “CURŢII CORTULUI CHIVOTULUI”

Autor. Ing. Vlad Emil
Tel: 0742828951


Oare funcţionarea unui asemenea complex, impresionant şi impregnat de mister, putea să se bazeze pe un singur om – MOISE?
Puţin probabil, dacă am lua în considerare numai „socoteala cortului” (v. Exod 38,21):
- aur = 29 de talanţi şi 730 de sicli (după siclul cortului);
- argint = 100 de talanţi şi 1.750 de sicli (după siclul Sfîntului Locaş);
- aramă = 70 de talanţi şi 2.400 de sicli;
- stâlpii, scândurile cortului şi ţăruşii de argint şi de aramă;
- acoperişurile şi perdelele;
- „utilajele şi uneltele” curţii şi cortului;
- materialele necesare funcţionării;
- ş.a.m.d.
Cineva trebuia să le primească în inventar şi să ştie să le folosească.
Pe de altă parte, confecţionarea şi funcţionarea acestui complex presupunea creşterea animalelor sau prinderea sau pescuirea altora (v. pieile de viţel de mare), prelucrarea lemnului, a aurului, a argintului, a aramei şi a fierului, ţeserea perdelelor şi brodarea acestora, ţeserea covoarelor pentru acoperiş şi realizarea capselor de îmbinare a acestora, proiectarea şi realizarea tehnologică a tuturor obiectelor existente în curte şi în cort, transportul pe uscat şi pe apă, asigurarea confecţionării armamentului şi dotarea trupelor cu echipament de transport şi de luptă presupune existenţa unui structuri de personal specializat.
Numai înşiruirea acestor funcţii ne poate duce cu gândul la existenţa unui complex funcţional în care fiecare trebuia să-şi cunoască atribuţiile.
TEXTUL BIBLIC NE INDICĂ O CIFRĂ IMPRESIONANTĂ: 603.000 DE OAMENI MATURI (v. Numeri 2.32).
Cu alte cuvinte un „ORAŞ” pentru o „CURTE FUNCŢIONALĂ”.
Funcţionarea unei asemenea structuri nu putea fi lăsată la „voia întâmplării”. Să admitem faptul că anumite grupuri trebuiau specializate, şi fiecărui grup, în raport de specializare, să i se atribuie un „spaţiu tehnologic specific”. Surpriza pe care o vom avea este determinată de descrierea prezentării aşezării (taberei – v. Numeri 2).
Pentru a înţelege mult mai uşor această organizare specializată trebuie să apelăm la o reprezentare grafică a modului de aşezare în tabără (vezi schiţa).

Fig. 1 SCHEMA AŞEZĂRII TERITORIALE A FAMILIILOR

Avem, deci, structura aşezării teritoriale, ne rămâne să vedem dacă găsim specializările funcţionale ale acesteia (eventual un flux sau o schemă tehnologică!).
În Numeri 3 de la 14 la 39 găsim funcţiile leviţilor:
(a) Tabăra lui GHERŞON avea în responsabilitate cortul întâlnirii: cortul şi acoperişul cortului; învelitoarea acoperişului cortului şi perdeaua de la uşa cortului întâlnirii, pânzele curţii şi perdeaua de la poarta curţii cortului … şi toate funiile pentru slujba cortului; avea în dotare două care şi patru boi;

(b) Tabăra lui CHEHAT avea în responsabilitate „utilajele” curţii şi ale cortului: chivotul, masa, sfeşnicul, altarele, uneltele sfântului locaş cu care îşi făceau slujba, perdeaua de dinăuntru şi tot ce ţine de ea; nu erau dotaţi cu care şi boi deoarece toate „utilajele” se duceau pe umeri;

(c) Tabăra lui MERARI avea în responsabilitate celelalte lucruri: scândurile cortului, drugii, stâlpii şi picioarele lor, toate uneltele care ţin de ele; stâlpii curţii, picioarele lor, ţăruşii şi funiile lor; avea în dotare patru care şi opt boi;

(d) Familiile lui MOISE şi AARON îndeplineau la Sfântul Locaş tot ce fusese poruncit.
După cum se observă Tabăra Leviţilor forma personalul de specialitate. Acesta era selectat din bărbaţii cu vârsta cuprinsă între 30 de ani şi 50 de ani. De remarcat faptul că întreaga activitate desfăşurată de leviţi trebuia să rămână secretă:
„străinul care se va apropia să fie pedepsit cu moartea” (v. Numeri 3.38)
Să vedem dacă vom găsi celelalte funcţiuni tehnologice? Din studiul textului biblic pentru celelalte 12 familii găsim următoarele atribuţii:

Tabelul 1

Complexă organizare tehnologică şi funcţional-structurală … să fi fost creată doar pentru un mister biblic … sau … era necesară funcţionării … „CENTRALEI BIOENERGETICE”?

UTILITATEA „CURŢII CORTULUI CHIVOTULUI”
Ne revine din gând o întrebare: La ce folosea o construcţie, cu o asemenea tehnologie secretă, pentru a cărei funcţionare lucrau peste 603.000 de bărbaţi maturi?
Citind textele biblice găsim o descriere care ne indică faptul că acest complex funcţiona:
„În ziua în care a fost aşezat cortul, norul a acoperit locaşul cortului întâlnirii; şi, de seară până dimineaţă deasupra cortului era ca o înfăţişare de foc (v. Numeri 9.15)”
De fapt, ne redă o observaţie vizuală prin care „norul” sau „focul” semnala funcţionarea acestui complex. Dar ce anume?
Analizând textul rezultă următoarele funcţii:
Semnal şi indicator de migraţie:
„Când se forma norul de pe cort într-o anumită direcţie în acea direcţie porneau şi copiii lui ISRAEL; şi acolo unde se destrăma norul, se opreau şi îşi organizau tabăra … dacă norul stătea vertical deasupra cortului două zile sau o lună, un an, copiii lui ISRAEL rămâneau în aceeaşi tabără şi nu porneau; şi când se deplasa într-o direcţie, porneau şi ei (v. Numeri 9. Norul)”.
Separarea apelor curgătoare:
„ … când preoţii, cari duceau chivotul, au ajuns la râul Iordan, şi când l-i s-au înmuiat picioarele în marginea apei … apele cari se pogorau din sus s-au oprit, şi s-au înălţat grămadă … iar cele care pogorau spre marea câmpiei … s-au scurs …”.
Notă: în exod 14. Trecerea Mării Roşii, găsim o descriere asemănătoare „ … apele stăteau ca un zid la dreapta şi stânga lor …” să fi avut Moise încă de atunci un chivot?!.
Producător de mana = „pâine”:
„Ce este aceasta? Moise le-a zis: Este pâinea pe care v-o dă Domnul ca hrană (v. Exod 15)”
„Mana semăna cu grăuntele de coriandru, şi la vedere era ca bedeliumul (v. Numeri 11.7) … când s-a ridicat roua, pe faţa pustie a pământului, era ceva mărunt ca nişte grăunţe, mărunt ca bobiţele albe pe pământ (v. Exod 14) …când cădea roua noaptea în tabără, cădea şi mana (v. Numeri 9) … poporul o strângea, o măcina la râşniţă, sau o pisa într-o piuă; o fierbea în oală şi făcea turte din ea. Mana avea gustul unei turte făcute cu untdelemn (v. Numeri 11.8); copiii lui ISRAEL au mâncat mana patruzeci de ani (v. Exod 16.35)”.
Interesant este faptul că Moise a dorit să păstreze o mostră din această mana pentru posteritate:
„ … Moise i-a zis lui Aaron: ia un vas pune în el un omer plin cu mana şi aşează-l înaintea Domnului, ca să .fie păstrat pentru urmaşi voştri (v. Exod 16.33)”
Şi acum o mică explicaţie: un nor este un amestec de vapori, la temperaturi scăzute vaporii se cristalizează. Oare ce conţinut de vapori avea norul de deasupra cortului întâlnirii ca la cristalizare să poată da mana? Ciudată tehnologie de chimie alimentară? Astăzi avea lapte praf. Să fi cunoscut anticii ceva mai mult ca noi?!
Ce păcat că nu găsim vasul cu mana!?
Aducător de moarte
Nu aş dori să dezvolt această aplicaţie. Gândul mă duce la scaunul electric şi nu aş dori acest lucru. Am enumerat-o ca aplicaţie datorită existenţei curentului electric, al arcului electric, al câmpurilor electrostatice şi electrodinamice.

Voi cita din textele biblice:
„Nadab şi Abihu (n.a. fii lui Aaron) au murit înaintea Domnului, când au adus înaintea Domnului foc străin, în pustia Sinai (v. Numeri 3.4)”.
În zilele noastre s-ar putea defini ca „accident mortal de muncă” – nu au respectat instrucţiunile de funcţionare a chivotului.
* * *
În textul biblic nu am regăsit nimic despre topirea şi prelucrarea aurului, argintului, aramei şi fierului; să fi fost utilizată descărcarea electrică a chivotului ca aplicaţie în domeniul metalurgiei!?.
Rămâne un mister în lipsa descoperirii în pustiu în locurile de aşezare a rămăşiţelor de cuptoare metalurgice?.


PAZA ŞI APĂRAREA „CURŢII CORTULUI CHIVOTULUI”
O asemenea construcţie funcţională (compusă din chivot, cort, curte) şi întreaga aşezare a taberi, cu întreg mecanism funcţional şi existenţial pentru o mulţime de oameni (cca. 3 milioane – estimarea autorului), precum şi prin valoarea secretului pe care trebuia să-l păstreze (v. Numeri 3.38) trebuia să aibă şi o organizare de pază şi apărare … îi trebuia o armată.
Dacă reluăm schema structural-funcţională cu aşezarea familiilor vom găsi forma staţionară de pază şi apărare:
A. LEVIŢII – aşezaţi în jurul curţii cortului erau specializaţi în paza curţii şi a tot ce există în aceasta. Ca emblemă de steag ar putea fi: un HERUVIN cu SABIA în gură (n.a). Aş putea zice că erau organizaţi ca „ultim bastion” sau „oastea curţii”.
B. Celelalte 12 familii erau organizate în patru corpuri de armată, astfel:
B.1. Corpul cavaleriei condus de IUDA; IUDA fiind conducătorul militar al întregii aşezări (general de armată):
B.1.1. Oastea lui IUDA – cavaleria grea; emblemă de steag: un PUI DE LEU cu ochii roşii şi dinţii albi, sub acesta un TOIAG AL DOMNIEI pus vertical şi un TOIAG AL CÂRMUIRII pus orizontal (n.a. o cruce).
B.1.2. Oastea lui ISAHAR – cavaleria uşoară; emblemă de steag: un MĂGAR.
B.1.3. Oastea lui ZABULON – care de luptă şi nave; emblemă de steag: o BARCĂ.
B.2. Corpul infanteriei condus de RUBEN:
B.2.1. Oastea lui RUBEN – suliţaşi; emblemă de steag: un RÂU.
B.2.2. Oastea lui SIMEON – infanterie dotată cu săbii şi scuturi; emblemă de steag: o SABIE.
B.2.3. Oastea lui GAD – infanterie uşoară şi cavalerie uşoară; emblemă de steag: un CAL.
B.3 Corpul arcaşilor condus de EFRAIM:
B.3.1. Oastea lui EFRAIM – arcaşi în care de luptă; emblemă de steag: un CAR CU ARC.
B.3.2. Oastea lui MANASE – arcaşi; emblemă steag: un ARC.
B.3.3. Oastea lui BENIAMIN – diversiune – cercetare; emblemă steag: un LUP CENUŞIU.
B.4. Corpul geniştilor şi spatele frontului condus de DAN:
B.4.1. Oastea lui DAN – genişti; emblemă steag: un ŞARPE.
B.4.2. Oastea lui AŞER – bucătăria de campanie; emblemă steag: o FARFURIE CU BUCATE.
B.4.3. Oastea lui NEFTALI – aprovizionare cu materiale şi apă; emblemă steag: o CERBOAICĂ.
Notă: (1) acordarea atribuţiilor militare a fost realizată de autor în raport de textul din Geneză 49.1;
(2) O asemenea organizare statică o vom găsi descrisă si de Niccolo Machiavelli în Arta Războiului.
Formidabilă ARMATĂ! Poate ar merita o analiză a strategiei şi tacticii militare a acesteia. Personal nu cred că ar fi fost în stare cineva să o străpungă. Dar să revenim la analiză.
Cum se deplasa un asemenea complex? Ce rol avea armata în această deplasare? Care era aşezarea acesteia în marş? Unde se poziţionau leviţii (păstrătorii curţii chivotului)?
Surprinzător este faptul că în textul biblic avem prezentată această ordine de deplasare (v. Numeri. Plecarea din Sinai). Schema ordinii de marş:
I. Corpul cavaleriei condus de IUDA:
a. Oştirea lui IUDA;
b. Oştirea lui ISAHAR;
c. Oştirea lui ZABULON.
A. Oştirea lui GHERŞON
B. Oştirea lui MERARI
(păstrătorii cortului şi curţii cortului)
II. Corpul infanteriei condus de RUBEN
a. Oştirea lui RUBEN;
b. Oştirea lui SIMEON
c. Oştirea lui GAD
C. Oştirea lui CHEHAT
(păstrătorii tuturor obiectelor din cort şi curte)
D. Oştirea familiilor lui MOISE şi AARON
(păstrătorii slujbelor)
III. Corpul arcaşilor condus de EFRAIM
a. Oştirea lui EFRAIM;
b. Oştirea lui MANASE;
c. Oştirea lui BENIAMIN
IV. Corpul geniştilor şi spatele frontului condus de DAN
a. Oştirea lui DAN;
b. Oştirea lui AŞER;
c. Oştirea lui NEFTALI.
După cum se observă cei ce aveau în responsabilitate ridicarea curţii şi a cortului erau încadraţi de cavalerie şi infanterie, iar cei ce aveau în responsabilitate Sfântul Locaş erau încadraţi de infanterie şi arcaşi. În marş această schemă tactică indică faptul că puteau sacrifica elementele constructive ale cortului şi se luptau până la moarte cu infanteria şi arcaşii pentru păstrarea funcţiilor Sfântului Locaş. Splendidă aşezare tactică!.
Dacă luăm în considerare numărul de 603.000 de oşteni şi organizare acestora pe steaguri şi corpuri de armată ne revine încă o dată întrebarea:
DE CE o asemenea armată este organizată să apere un mister biblic!?. Nu cumva era destinată să apere o realizare tehnico-ştiinţifică deosebită!!!.
* * *
O dată cu moartea lui MOISE nu prea mai găsim informaţii despre o asemenea organizare structural-funcţională şi de apărare. Oare, în acel moment, să se fi pierdut esenţa construcţiei şi a realizării acestui mister!?. Ulterior vom găsi sub domnia lui SOLOMON reconstrucţia cortului, în cetatea SION, sub formă de TEMPLU (v. 1 Împăraţi 5;6;7;8), care a rămas până la dărâmarea acestuia (v. 2 Împăraţi 25.8). Vom mai regăsi o nouă zidire de către EZRA (v. EZRA 5;6;8). În studiul textului vom mai găsi două proiecte de construcţie ale acestui TEMPLU – viziunile lui EZECHIL şi IOAN.
Dar, îmi pun întrebarea: Oare aceştia mai ştiau ce ştia MOISE? NU CRED. Dar şi înaintaşii vremii recunoşteau acest lucru:
„Nici-unul nu poate fi pus alături de el, în ceea ce priveşte semnele şi minunile … din ţara egiptului … şi în ceea ce priveşte toate semnele înfricoşătoare pe care le-a făcut Moise cu mână tare înaintea întregului ISRAEL (v. Deuterom 34. 11-12)”.
Astfel încât sunt convins că ne-a rămas… un mister biblic … sau … o moştenire ştiinţifică pierdută!!!

Ing. Emil VLAD

PSIHOLOGIA PERSONALITATII: PROGRAMAREA NEURO-LINGVISTICA

Drd. Eusebiu TIHAN, Psiholog-sociolog

"Strategia gândirii, pe care o folosim,
este mult mai importanta decât inteligenta pe care o avem."

În urma cu 30 de ani, în California, se nastea una dintre cele mai mari revoluţii ale dezvoltării umane. Numele sau este Programare Neuro-Lingvistica (NLP) si este rodul muncii a doi geniali cercetători - Richard Bandler si John Grinder. Ei au căutat si descoperit o metoda de reproducere a excelentei umane, pornind de la înţelegerea celor mai fine mecanisme si strategii de succes pe care le aplicau performerii în orice domeniu. O descoperire care a marcat dezvoltarea NLP a fost faptul ca performeri cu personalitatea foarte diferite obţineau rezultate de excepţie folosind mecanisme si strategii comportamentale de acelaşi fel. Bandler si Grinder au cules si apoi rafinat aceste strategii, eliminând elementele stilistice particulare si au obţinut modele de performanta specifice oamenilor de succes. Cu alte cuvinte au găsit metoda de reproducere a excelentei umane prin care puteau sa ajungă la aceleaşi rezultate de top ca si performerii pe care îi urmăreau. Procesul se numeşte modelarea excelentei. NLP s-a dezvoltat ca o tehnologie a succesului în comunicare si în dezvoltarea personala. Eficieta NLP întrece în multe cazuri sistemele de dezvoltare individuala clasice tocmai pentru ca paradigma este schimbata. Prin abordarea pragmatica, NLP este conceput ca un instrument pentru schimbare si nu ca o teorie a cauzelor care fac necesara schimbarea. Interesează în primul rând utilitatea metodelor (daca ele aduc un avantaj beneficiarului sau nu) si în al doilea rând explicarea cauzelor pentru care aceste metode sunt eficiente.
Prin NLP se pot însuşi abilitaţi complexe cu scopul de a imbunatati eficacitatea vieţii profesionale, dar si a celei particulare. NLP se ocupa cu structura experienţelor subiective ale oamenilor (cum organizam ceea ce vedem, auzim, simţim si cum percepem, selectam si modificam lumea înconjurătoare prin intermediul simţurilor; cum ne folosim de limbaj si cum acţionam, intenţionat sau neintenţionat, pentru a obţine un rezultat).

Ca ştiinţa comportamentala Programarea Neuro-Lingvistica (NLP) furnizează:
• O EPISTEMOLOGIE – un sistem de cunoştinţe si valori;
• O METODOLOGIE – procese si proceduri pentru aplicarea cunoştinţelor si valorilor;
• O TEHNOLOGIE – instrumente care sprijină aplicarea cunoştinţelor si valorilor.

Insuficienta modelelor liniare si statistice aplicate la complexitatea realităţii umane a impus cu necesitate viziunea sistemica a Programării Neuro-Lingvistice (NLP).
Ca viziune sistemica, NLP propune drept cadru de lucru modelul cibernetic, promovează importanta abordării “ecologice” (funcţional, pragmatic, care se bazează pe realitate si nu doar pe teorii, ce poate fi verificata) si dezvolta abilitatile de gândire sistemica.

Istoric
Primii paşi în direcţia NLP au fost făcuţi de Richard Bandler (informatician) şi John Grinder (psiholingvist), care porniseră în ideea de a crea o structură pe care o numeau "excelenţa în relaţii interpersonale". Ei au iniţiat in anii '70 un program de studiu prin care au dorit sa afle in ce mod reuşesc psihoterapeuţii sa schimbe convingerile pacienţilor lor, oferindu-le noi perspective si modalitati de reacţie. Demersul lor a fost îndreptat spre relevarea, în relaţii interpersonale, a răspunsurilor la întrebarea "cum?" şi mai puţin la cea "de ce?", ambele în legătură cu un comportament, o emoţie şi/sau o strategie.
Munca lor a inclus analiza a sute de înregistrări ale unor şedinţe de terapie realizate de cei mai buni psihiatri si terapeuţi ai vremii: Erickson, Satir, Perls si a pus bazele NLP-ului aşa cum îl cunoaştem astăzi.
Modelul NLP care a rezultat a fost influenţat de teorii si concepte anterioare:
· psihanaliza (Freud, Jung, Adler)
· hipnoterapia eriksoniana
· terapia centrata pe client a lui Carl Rogers
· terapia sistemica (Bateson, Watzlawick, Satir, DeShazer)
· terapia gestalt (Perls)
· teoria invatarii (Skinner)
· terapia cognitiv-comportamentala
· terapiile corporale (Feldenkrais, Lowen, Reich, Yoga).
Iniţial, Bandler si Grinder si-au pus rezultatele la dispoziţia terapeuţilor, pentru ca aceştia sa-si imbunatateasca performantele. Ulterior, ei au realizat ca sistemul înseamnă mai mult decât atât si poate fi prezentat intr-o forma accesibila oricărei persoane inteligente, pentru ca aceasta sa se poată cunoaşte pe sine mult mai bine, sa poată realiza schimbările pe care le doreşte pentru sine si sa ştie cum sa comunice eficient cu ceilalţi.
NLP-ul a integrat cu succes elementele hipnoterapiei. O mare parte din ceea ce este NLP-ul se bazează pe elementele terapeutice dezvoltate de Milton Erickson, considerat, de către specialişti, cea mai marcanta personalitate in domeniul psihoterapiei, după Freud. Inca din timpul vieţii, Erickson a fost apreciat ca fiind "omul numărul unu in materie de comunicare" si un maestru desavarsit al intervenţiei psihoterapeutice.
Erickson a devenit celebru datorita capacitaţii sale unice de a comunica simultan pe cele doua planuri - conştient si subconştient - si de a determina, in acest fel, apariţia unor reasocieri la nivel subconştient, având drept rezultat generarea de noi comportamente pozitive. Modelul special de comunicare, prin limbaj, pe care el l-a folosit a devenit cunoscut in NLP sub denumirea de "modelul Milton".
Principiile care au clădit modul de intervenţie terapeutica au fost sintetizate de către discipolii lui Erickson:
· fiecare om isi creează un fel de harta interioara (grila sau “harta a lumii”), prin intermediul căreia abordează (filtrează) datele experienţelor de viata;
· fiecare om este cel mai in măsura sa facă, in fiecare moment al existentei, cea mai buna alegere pentru el însuşi;
· terapeutul trebuie sa accepte si sa ia in considerare toate mesajele venite de la clientul sau;
· terapeutul trebuie sa-l ajute pe client sa aleagă, si nu sa aleagă in locul acestuia;
· fiecare om are toate resursele necesare schimbării, si acestea pot fi identificate in istoria sa personala;
· modelele sau teoriile utilizate vizavi de o persoana (elaborate de către terapeut sau de către persoana insasi) nu reprezintă persoana ca atare;
· fiecare persoana trebuie abordata din perspectiva propriului sau model despre lume;
· o persoana nu poate sa nu comunice (chiar daca o face numai non-verbal);
· persoana cea mai flexibila si cu cele mai multe posibilitati de alegere va fi elementul cheie in cadrul sistemului de relaţii umane dat.
Promotorii NLP ca viziune sistemica au fost Robert Dilts si Todd Epstein in perioada anilor '80.

Pentru contribuţia semnificativa pe care au adus-o la dezvoltarea programării neuro-lingvistice mai trebuie amintiţi: Leslie Cameron-Bandler, Judith DeLozier, Tad James, Steve si Connirae Andreas, Joseph O'Connor.
Pe măsura ce tot mai mulţi oameni au avut acces la cursuri, in mod natural tehnicile de NLP au fost perfecţionate, lucruri noi au fost descoperite.
La ora actuala, in prezentarea sistemului NLP se observa doua perspective: o abordare completa si sistematica (care se întinde pe parcursul mai multor ani, trecând prin diferite grade de absolvire) si cursuri tematice de scurta durata (de la câteva zile, la câteva saptamani, in care se asimilează anumite tehnici, adaptate scopului propus, dar persoana nu devine un expert NLP).

Domenii de aplicaţie

NLP poate fi aplicat in:
- leadership
- business
- comunicare avansata (verbala si non-verbala)
- dezvoltare personala
- dezvoltare organizaţionala
- drept
- psihologie, psihoterapie
- coaching
- relaţii interpersonale si interorganizationale
- media & advertising
- sănătate
- medierea conflictelor
- educaţie
- management
- transpersonal
- tehnologia informaţiei
- marketing
Totodată NLP se adresează tuturor celor care au ca principala valoare propriul succes si succesul grupurilor/organizaţiilor din care fac parte.

NLP – principii

“Trăim intr-o lume stimul-răspuns.”

Denumirea de programare neuro-lingvistica - NLP - isi are sursa in cele trei aspecte interactive, fundamentale, implicate in viata psihica, aşa cum au fost evidenţiate de Grinder si Bandler:
· N - de la neuro, deoarece percepem mediul prin intermediul simţurilor
· L - de la lingvistic, deoarece ordonam verbal experienţele noastre
· P - de la programare, deoarece comportamentul nostru conştient si inconştient este determinat de valori interne dobândite, care pot fi modificate.
Cuvântul "neuro" se refera la faptul ca toata informaţia pe care o deţinem ne parvine si este prelucrata prin intermediul sistemului nervos. Au fost, astfel, identificate, trei categorii de oameni, după tipul canalului senzorial pe care îl folosesc preponderent (cuvintele nefiind altceva decât o eticheta pentru a desemna anumite reprezentări interioare):
· "vizualii" - cei care isi reprezintă interior informaţia sub forma de imagini, preferenţial;
· "auditivii" - cei care sunt, mai degrabă, atenţi la sunet, inclusiv la vocea lor interioara;
· "kinestezicii" (senzitivii) - folosesc in mod special registrul kinestezic, ei "simt" lucrurile, spre deosebire de ceilalţi, care le "vad" sau le "aud".
Destul de rar se întâlnesc oameni la care sa predomine registrul olfactiv (adesea ei devin mari creatori de parfumuri) sau gustativ.
In plus , ei au observat ca mişcările globilor oculari - in sus, lateral sau in jos si spre dreapta sau spre stânga - sunt strict corelate cu registrul in care se procesează informaţia (spre exemplu, oamenii se uita întotdeauna in stânga sus atunci când vor sa-si amintească o imagine, sau privesc in stânga jos atunci când "vorbesc in gând"; exista si situaţia, mai puţin întâlnita, in care lateralitatea este inversata, mai ales in cazul stângacilor). Vizualii, auditivii si kinestezicii au moduri destul de diferite de a percepe lumea si de a gândi. Pentru a comunica eficient este util sa o facem in mod diferenţiat, "pe limba fiecăruia".
Cuvântul "lingvistic" semnalează faptul ca limbajul este suportul comunicării, atât cu ceilalţi, cat si cu noi înşine; in funcţie de experienţele anterioare, pentru fiecare om in parte, un acelaşi cuvânt poate desemna aspecte diferite, poate trezi sentimente sau reacţii diferite (la auzul cuvântului "succes" cineva devine vesel, pentru ca tocmai a avut un astfel de succes, in timp ce altul se va simţi deprimat, având in antecedente eşecuri repetate).
Bandler si Grinder au structurat ceea ce este cunoscut sub denumirea de "meta-model" al limbajului, instrument care permite accesul la înţelegerea profunda a ceea ce spun oamenii. Se considera ca limbajul are doua niveluri:
· superficial; este limbajul discursiv, prin care ne adresam celorlalţi sau ne aflam in dialog interior (de exemplu, cineva poate spune "eu nu sunt bun de nimic")
· profund, este limbajul interior nerostit, ca o sinteza complexa a tuturor trăirilor noastre, si care nu poate fi exteriorizat ca atare. De aceea, in procesul comunicării, are loc o trecere de la limbajul profund la cel superficial, discursiv, trecere care aduce cu sine pierderea sau omiterea de informaţie datorita selectării si simplificării si deci, apare o distorsiune a sensului.
Cu ajutorul meta-modelului din NLP, se poate recâştiga informaţia pierduta, descifrându-se o parte din "harta" sau grila prin care celalalt isi structurează realitatea. Astfel, in spatele afirmaţiei "eu nu sunt bun de nimic", configuraţia interioara poate fi diferita; ea poate semnifica, de fapt: "la serviciu seful discuta mai mult cu colegul decât cu mine si asta mă deranjează", sau "când mă uit in oglinda mi se face rău si nu cred ca se va îndrăgosti cineva de mine", sau "memoria mea este mult mai slaba decât a altora, si cred ca ceilalţi mă considera prost"!
Cuvântul "programare" evidenţiază faptul ca stereotipurile de gândire (cele care au pătruns adânc in subconştient, acţionând ca si convingeri de nezdruncinat) determina modul in care reacţionam intr-un anumit context, stările pe care le avem si in consecinţa, tipul de comportament pe care-l vom adopta.
Cultura din care facem parte, educaţia oferita in familie si in şcoala, structurează cele mai multe din programele pe baza cărora funcţionam si ne predispun la anumite comportamente care ne determina viata personala si sociala.
Fondatorii NLP-ului au descoperit ca programele ineficiente pot fi modificate acţionând la nivelul sistemelor de reprezentare (vizual, auditiv si kinestezic) si folosind tehnicile lingvistice specifice.
Reprezentarea interioara determina starea emoţionala, iar starea emoţionala determina comportamentul. Oamenii realizează o anumita acţiune (au un anumit comportament) numai atunci când sunt transpuşi in starea pe care au asociat-o cu acea acţiune!
A comunica eficient.
Condiţia noastră de oameni presupune comunicare. Totuşi, nu comunicam întotdeauna ceea ce intenţionam sa comunicam. De asemenea, nici nu ii înţelegem pe ceilalţi întotdeauna. NLP oferă instrumente practice pentru ca oricine doreşte sa devina un comunicator abil.
Limbajul este mijlocul prin care gândim si dam sens lucrurilor din jurul nostru. Totuşi, procesul de convertire a experienţei in limbaj presupune in mod inevitabil distorsiuni si eliminări. NLP ne invata cum sa recunoaştem ceea ce oamenii presupun atunci când vorbesc si mai important, cum sa folosim un limbaj de precizie pentru a imbunatati înţelegerea reciproca.
Abilitatea de a înţelege punctul de vedere al celuilalt este o piatra de hotar in NLP. Odată ce l-am inteles, mă pot alinia interlocutorului la toate nivelurile gândirii sale si astfel pot relaţiona eficient. Oamenii răspund mai uşor oamenilor care se aseamănă lor.
Abilitatea de a te potrivi cu interlocutorul, de a te alinia ideilor lui, de a-l ghida către înţelegerea ideilor tale este de foarte mare valoare atunci când dorim sa influenţam. NLP oferă instrumente pentru a face acest lucru cu abilitate si respect.

Emularea excelentei
NLP este legat de descoperirea modului in care performerii obţin rezultatele pe care le obţin. Acest proces de "modelare" a excelentei presupune scoaterea la lumina a secvenţei acţiunilor si a proceselor interne prin care ei trec. Indata ce ai inteles CUM cineva face un anumit lucru poţi sa reproduci strategia respectiva si valorile aferente pentru tine însuti, si vei obţine rezultate similare.
Aplicaţiile acestui proces abunda in toate sferele de activitate. Este modul cel mai eficient de a invata o noua abilitate, iar dezvoltarea competentei de modelare este o contribuţie importanta in dezvoltarea personala a oricărui om.

Stăpânirea propriei minţi
Majoritatea oamenilor recunosc ca mintea omeneasca este o "unealta" extrem de puternica si ca folosim numai o mica parte a acestui potenţial. NLP ne arata cum sa înţelegem mai bine cum funcţionează creierul, oferind echivalentul unui manual de funcţionare pentru creierul uman.
Când înţelegem modalităţile specifice prin care "ne punem mintea la contribuţie" ne aflam in situaţia de a lua decizii mai bune. Schimbarea devine un proces mult mai uşor si putem deveni mai eficienţi decât am visat vreodată.

Etapele planului de intervenţie ale super-comunicatorilor

1. Stabilirea unei legături puternice
Super-comunicatorul isi calibrează interlocutorul, adică îl observa cu fineţe si atenţie, in ceea ce priveşte detaliile fetei si ale corpului, gestica , poziţia, cuvintele folosite, pentru a se „acorda” apoi cu el, apoi se armonizează fizic si verbal cu acesta, folosind acelaşi limbaj, îndeosebi in ceea ce priveşte expresiile vizuale, auditive si de trăire interna.

Conducerea
Aceasta reprezintă acontrolarea procesului de comunicare si consta in dirijarea si aducerea interlocutorului acolo unde isi propune intervenientul.
2. Stabilirea unui cadru si fixarea obiectivelor
Are ca scop principal transformarea dorinţelor si intenţiilor adesea confuze, imprecise, tulburi si complicate ale interlocutorului intr-un obiectiv realist, pozitiv si specific.
3. Studierea resurselor
Consta in găsirea unor resurse in ceea ce priveşte modalitatea in care interlocutorul a făcut deja fata unei situaţii din trecut.
4. Intervenţia propriu-zisa
- Se poate utiliza un „model” clasic de intervenţie psihologica, precum confruntarea proprie analizei tranzacţionale, grila „Cui aparţine problema?”, din metoda Gordon sau tehnica celor doua scaune din terapia Gestalt.
- In aceasta etapa, intervenţia face frecvent apel la tehnica anonima a vizualizării creative.
- O alta metoda este cea a asocierilor si disocierilor.
- Un element important utilizat in aceste intervenţii este ancorarea (vizuala, auditiva, kinestezica), prin care se evoca sau se provoacă o anumita stare.
- Pasul următor îl constituie recadrarea, care este o alta modalitate de a vedea, de a auzi si/ sau de a resimţi un anumit lucru\
- O alta tehnica este schimbarea istoriei personale, care se aplica atunci când interlocutorul încearcă o „senzaţie” inadecvata in viata sa actuala
5. Crearea unui pod spre viitor
Se încearcă asocierea schimbării obţinute, adică a deciziilor adoptate de interlocutor, cu realitatea viitoare.
6. Verificarea ecologica
Super-comunicatorul verifica prin dialog daca schimbarea pe care interlocutorul o va pune in practica va avea un impact exclusiv pozitiv asupra relaţiei sale cu mediul din care face parte, „echilibrul ecologic” reprezentând acea stare de echilibru ce domneşte in jurul unei persoane sau al unui grup de persoane.

Meta-caracteristici ale modului de lucru la superterapeuti
- utilizarea metaforelor
- utilizarea modelului „ca si cum”
- flexibilitatea
- accent mai degrabă pe fapte decât pe opinii
- discreţia
- asumarea presupoziţiei conform căreia „La originea oricărui comportament se afla o intenţie pozitiva”
- menţinerea pe tot parcursul intervenţiei a legăturii puternice stabilite cu interlocutorul prin calibrare si armonizare fizica si verbala
- durata intervenţiei, cuprinsa de regula in intervalul de 15-120 de minute

Idei de baza in NLP
1. Nu există lucru negativ, ci doar feedback;
2. Nu putem să nu comunicăm, orice stare comportamentală (chiar şi un refuz) fiind semnificativă pentru interlocutorul nostru;
3. Orice "hartă" este diferită de "teritoriul" pe care îl reprezintă (diferenţa dintre teorie şi practică);
4. Orice comportament este orientat către adaptare la mediul ambiant;
5. Înţelegem mult mai uşor şi mai bine ceea ce ne este deja familiar.

Bibliografie
1. LASSUS, RENE DE – „Programarea Neuro-Lingvistica si Arta Comunicării”, editura Teora, 2004,
2. http://www.1educat.ro/eBYF/arhiva/36-2002.html
3. http://www.nlp.ro/
4. http://geniu.org/nlp/nlp-introducere.htm
5. http://ro.wikipedia.org/wiki/Nlp
6. http://www.markmedia.ro/article_show.php?g_id=184
7. http://www.armonianaturii.ro/www/produse-naturiste/articlesdisplayArticle/
8. Idei de Afaceri, iulie 1995 – septembrie 2000
9. Preţul Succesului, decembrie 1996 – noiembrie 1997

PSIHOLOGIA ANALITICA - CARL GUSTAV JUNG

Psiholog Gabriela IANCULESCU
Psiholog Eusebiu TIHAN

Carl Gustav Jung s-a nascut in ziua de 26 iulie 1875 in satul Kesswil , de pe malul lacului Constanta. A fost unicul fiu al pastorului din localitate , reverendul Paul Achilles Jung si al lui Emilie Jung , nascuta Preiswerk. Bunicul sau, Carl Gustav Jung , al carui nume il primise , de profesie medic , fusese rectorul Universitatii din Basel . Bunicul din partea mamei , Samuel Preiswerk fusese un teolog renumit . Evolutia intelectuala a viitorului psihanalist Carl Gustav Jung va fi puternic influentata de acest amestec de medicina , teologie si spiritism .
Psihanalist si psihiatru , intemeietorul psihologiei analitice , numite asa pentru a o deosebi de teoria psihanalitica a lui Freud , Carl Gustav Jung va fi cel care va darui psihologiei doua concepte fundamentale : cel de inconstient colectiv si cel de arhetip .

Inconstientul colectiv si arhetipurile
In continuare voi expune in linii generale teoria jungiana si principalele concepte ale acestei teorii . Ruptura de Freud si inceputul asa-numitei disidente a lui Jung , a aparut in momentul in care acesta si-a formulat public ipoteza privitoare la inconstientul colectiv . Dealtfel , aceasta ipoteza s-a dovedit a fi cea mai semnificativa abatere de la freudism si totodata cea mai importanta a sa in psihologie .
Inconstientul colectiv este , spre deosebire de inconstientul individual , o achizitie filogenetica . In el se concentreaza nu experienta individuala ci experienta speciei . Inconstientul colectiv este un inconstient supraindividual . Daca inconstientul personal cuprinde continuturi ce au fost candva , constiente , inconstientul colectiv este alcatuit in schimb din elemente ce n-au intrat niciodata in campul constientului .
Jung spune : “alaturi de constiinta , care are o natura pe deplin personala si pe care o consideram - chiar atunci cand ii anexam ca pe un apendice inconstientul personal - ca fiind singurul sistem psihic , exista un al doilea sistem psihic , a carui natura este colectiva , nonpersonala . Inconstientul colectiv nu se formeaza pe parcursul vietii individului ci este mostenit “ ( C.G.Jung , 1994 , pag. 22 ) .
Conceptul de arhetip este inevitabil legat de ideea de inconstient colectiv . Arhetipurile sunt forme psihice preexistente care pot deveni constiente doar in mod mijlocit . Fiind continuturi inascute , concentrand experienta speciei , arhetipurile sunt de ordinul instinctelor . Intr-unul din comentariile asupra teoriei jungiene , Vasile Dem. Zamfirescu spune : “Din punct de vedere filosofic ideea este de prima importanta : daca arhetipurile sunt spirit si in acelasi timp instincte , atunci natura contine spirit si nu este in intregime opusa culturii .
Jung vorbeste despre imagine ca despre o viziune a fanteziei . Ea se bazeaza pe activitatea inconstienta a fanteziei si poate apare ca o imagine <> nefiind proiectata spatial decat intr-un caz patologic sau arhaic ( la primitivi ) . Este o expresie concentrata a situatiei psihice globale . Este expresia unor continuturi inconstiente dar nu a tuturor ci numai a acelora momentan constelate . Aceasta constelare rezulta pe de o parte din activitatea inconstienta , iar pe de alta din starea momentana a constiintei . Talmacirea sensului imaginii trebuie sa porneasca dinspre ambele niveluri , din relatia lor reciproca si nu doar dinspre inconstient sau doar dinspre constient .
Imaginea primordiala este cea care are caracter arhaic , adica atunci cand coincide frapant cu motive mitologice cunoscute . In acest caz exprima pe de o parte materiale colectiv-inconstiente si pe de alta parte faptul ca starea constiintei se afla sub influente de natura colectiva . Imaginea primordiala este arhetipul . O imagine personala nu are nici caracter arhaic , nici insemnatate colectiva . Ea exprima continuturi personal-inconstiente si o stare personal conditionata a constiintei.

Arhetipurile au patru surse de formare :
- prima dintre ele ar reprezenta-o fenomenele fizice ; acestea nu se intiparesc ca atare ci prin intermediul reactiilor subiective fata de ele ; este un fel de intiparire fantastica a fenomenelor fizice care ar fi posibila datorita relatiei speciale , numita de “participare mistica” pe care omul arhaic o are cu lumea . In aceasta relatie obiectul si subiectul nu sunt clar distinse : “Ceea ce se intampla in exterior se intampla si in exterior “ ( C.G.Jung , 1994 , b , vol. I , pag. 71 ) .
- o a doua sursa a arhetipurilor o constituie conditiile fiziologice ale organismului uman ; acestea se intiparesc tot prin intermediul reactiei afectiv-subiective fata de ele;
- situatiile existentiale fundamentale reprezinta a treia sursa a urmelor arhetipale . “Situatiile periculoase , fie ca e vorba de pericole trupesti sau de periclitari ale sufletului , starnesc fantezii afective si intrucat situatiile acestea se repeta ca ceva tipic, ele se organizeaza in arhetipuri “ ( C.G. Jung , 1994 , b , vol. I , pag. 74 ) .
- o a patra sursa a arhetipurilor o constituie evenimentele si persoanele esentiale pentru viata omului , care se repeta constant ; astfel barbatul , femeia , mama, tatal , copilul - personaje prezente pe tot parcursul vietii individului uman produc arhetipuri puternice .
Jung a considerat arhetipurile drept nuclee neuropsihice innascute , avand capacitatea de a initia , controla si mijloci caracteristicile uzuale de comportament si trairile tipice tuturor fiintelor umane .
Intr-o oarecare masura arhetipurile jungiene se aseamana cu ideile platoniciene . Ele sunt colective, in sensul ca intruchipeaza insusirile generale a ceva, dar totodata implicite in manifestarile lor specifice . Spre exemplu , amprenta unui deget omenesc este recunoscuta drept amprenta prin configuratia ei speciala de linii si spirale . Cu toate acestea , fiecare amprenta are o configuratie specifica persoaneei careia ii apartine . In mod asemanator , arhetipurile imbina generalul cu individualul - fiind comune tuturor oamenilor si totusi manifestandu-se intr-un mod caracteristic si specific la fiecare persoana ( Stevens, A. , 1996 , pag. 58 ). Totusi arhetipurile lui Jung se deosebesc de ideile lui Platon. ªi aceasta datorita dinamiciitatii lor , orientarii lor catre un scop : ele isi cauta in mod activ realizarea in personalitatea si comportamentul individului .
Trebuie facuta distinctia clara , insa , intre arhetipul in sine ( similar lucrului in sine , das Ding-an-sich, al lui Kant ) si imaginile arhetipale - idei si comportamente pe care le genereaza arhetipul in sine . Se considera ca arhetipal si mostenit faptul de a avea o predispozitie spre anume experiente si nu experienta insasi.
In ultima jumatate de secol , au aparut insa o serie de idei similare celor jungiene care vin sa probeze valabilitatea stiintifica a ipotezelor lui Jung . Astfel , in etologie s-au descoperit asa numitele mecanisme înnascute de declansare ( “imate releasing mecanism” - IRM. ) . Fiecare IRM se poate activa atunci cand intalneste un stimul adecvat in mediul inconjurator . La aparitia unui asemenea stimul - semnal se declanseaza mecanismul innascut , iar animalul raspunde printr-un tipar comportamental caracteristic , adaptat in cursul evolutiei , situatiei date .
Claude Levy-Strauss si scoala franceza de antropologie structurala se ocupa de infrastructurile inconstiente, pe care le considera determinante in orice obicei si institutie umana . De asemenea , specialistii in lingvistica sustin ca , desi intre gramatici exista diferente , formele lor de baza sunt universale , fiind numite de catre Noam Chomsky structuri profunde , aceasta insemnand ca la nivelul neuropsihic cel mai adanc exista o gramatica universala “arhetipala” , pe care se intemeiaza toate gramaticile individuale .
O disciplina noua, sociobiologia, are la baza teoria conform careia tiparele comportamentale tipice tuturor speciilor sociale , inclusiv speciei umane , depind de strategii de raspuns transmise genetic, astfel proiectate incat sa maximizeze aptitudinea organismului de a supravietui in mediul sau de dezvoltare . Mai recent , psihiatrii de orientare etologista au inceput sa studieze asa-numitele “tipare de raspuns psihobiologic si structuri nervoase profund omoloage” , considerate ca fiind responsabile de realizarea unor tipare adaptative sanatoase ori maladive ale pacientilor individuali , ca raspuns la modificarile survenite in mediul lor social (Stevens, A. , 1996 , pag. 62 ) .

Principalele arhetipuri

a) Sinele (das Selbst) este arhetipul integrator si se refera la totalitatea integrata armonic a potentialitatilor psihice ale individului , in care sciziunea constient-inconstient este suprimata . Sinele este personalitatea totala si in acelasi timp centrul personalitatii , asa cum eul este centrul constiintei . Este simbolizat fie sub forma divinitatii , fie sub forma unei mandale .
b) Persona , in latina insemnand masca , este fatada individului uman . Este un fragment din psihicul colectiv suprapus peste psihicul individual . Se poate referi la identitatea sexuala , la un anumit stadiu al dezvoltarii umane , la un anumit statut social sau la trasaturile psihice induse de o anumita profesie . Persona este un fenomen pe care-l intalnim in orice societate umana si asigura comunicarea , convietuirea , colaborarea dintre indivizi . Continutul concret al personei poate varia de la o cultura la alta si chiar in timp in cadrul aceleiasi culturi , insa functia sa ramane nemodificata .
c) Umbra este considerata partea negativa a identitatii personale : continuturile inconstientului personal ,functiile psihice inferioare , nedezvoltate , trasaturile ascunse , dezavantajoase . Apare in vis sub forma unui personaj sinistru , amenintator .
d) Arhetipul infans (Kindarchetypus) - “motivul copilului reprezinta aspectul preconstient al sufletului colectiv” (Jung, C., G., 1994, a , pag. 12 ) .
e) Arhetipul spiritului se manifesta simbolic in basme prin figura “batranului intelept” , un personaj benefic .
f) Anima si animus sunt arhetipuri contrasexuale . Anima reprezinta dimensiunea feminina inconstienta din fiecare barbat , iar animus este dimensiunea masculina din orice femeie .

Anima si Animus

Anima are o provenienta eterogena . Ea are trei surse majore : prima , adevarata mostenire filogenetica , apare din intiparirea relatiei cu femeia ; a doua sursa este chiar feminitatea barbatului , trasaturile feminine fiind refulate si acumulate in inconstient ; cea de-a treia sursa este mai superficiala si consta din experientele individuale curente ale barbatului cu femeia .
Animusul, ca partea masculina din psihicul feminin se refera la tendintele autoritare , convingerile de ordin spiritual care apar la femeie .
Cele doua arhetipuri formeaza o pereche de contrarii denumita de Jung “Syzygia” , care in sens mitologic inseamna pereche de zei aflati in opozitie . Daca la barbati predominant este logosul disociativ , cognitiv , la femei , expresia adevaratei lor naturi este data de eros . Tocmai de aceea, anima corespunde erosului , iar animus logosului . Primul poate fi numit arhetip al vietii , iar cel de-al doilea arhetip al sensului ( Jung, C., G., 1994 , a , pag. 11 ) .
Anima si animus sunt fundamentele arhetipale pe care se sprijina relatiile cu celalalt sex . Ele functioneaza in vise si in imaginatie ca mijlocitori intre inconstient si eu , furnizand astfel o modalitate de adaptare deopotriva interioara si exterioara . Cu cat anima si animus sunt mai inconstiente , cu atat sansa lor de a fi proiectate este mai mare , proces psihodinamic ce determina experienta indragostirii . Jung a denumit complexul contrasexual “factor formativ al proiectiilor” ( Jung , C., G., 1994 , b , vol. I , pag.44 ) . In sens jungian , proiectia reprezinta “transferarea in exterior , intr-un obiect , a unui proces subiectiv . Proiectia este un proces de disimilare , deoarece un continut subiectiv este instrainat subiectului si incorporat oarecum intr-un obiect” ( Jung , C., G., 1994 , b , vol. II , pag. 185 ) .
Voi prezenta mai pe larg intr-un alt capitol problematica proiectiei , asa cum apare ea la diversi autori , inclusiv la Jung . Erosul , ca functie a relatiei , este mai putin dezvoltat la barbat decat la femeie . Dupa cum am aratat , la femei erosul constituie adevarata lor natura , in timp ce logosul nu este decat un accident . Cand o femeie este stapanita de animusul sau ea are anume predilectie spre argumentare . Dar argumentele sale nu sunt reflectii ci simple opinii , presupuneri apriorice ce se pretind a fi adevaruri. Atunci cand barbatii sunt posedati de anima proprie ei argumenteaza cu feminitate .
Imaginea sufletului este un caz particular al imaginilor psihice produse de inconstient . dupa cum persona , atitudinea exterioara , este reprezentata in vise prin imaginea unor persoane care au insusirile respective intr-o forma accentuata , sufletul, adica atitudinea interioara , este reprezentat prin anumite persoane care poseda insusiri corespunzatoare sufletului .
Afectul provine din faptul ca o adevarata adaptare constienta la obiectul ce reprezinta sufletul este imposibila . Datorita imposibilitatii unei relatii obiective , libido-ul se acumuleaza si explodeaza intr-o descarcare afectiva . Afectele vin intotdeanuna sa inlocuiasca adaptarile nereusite .
O adaptare constienta la obiectul ce reprezinta sufletul este imposibila tocmai pentru ca sufletul ii este inconstient subiectului . Daca i-ar fi constient , l-ar putea deosebi de obiect si ar putea inlatura efectele nemijlocite ale obiectului , caci aceste afecte provin din proiectia sufletului asupra obiectului .
In comentariul facut la “Secretul florii de aur” ( Jung , C., G., 1996, pag. 120 ) , Jung spune : “De multe ori mi s-a reprosat ca personific anima si animusul , ca in mitologie , insa acest repros ar fi justificat numai daca s-ar dovedi ca folosesc acesti termeni in practica psihologica concretizati , asa cum se petrec lucrurile in cazul mitologiei “ .
Jung considera ca personificarea este un fapt inerent naturii fenomenelor si ca anima este un sistem psihic autonom si personal . Anima este , in fapt , o reprezentare a naturii personale a acestui sistem autonom . Se spune frecvent : “L-am visat pe domnul X “ . Evident ca nu domnul X in fapt a fost visat ci reprezentarea domnului X . Aceasta situatie este oarecum similara animei si reprezentarii sale . De cele mai multe ori anima apare personificata ca o femeie . In vise , in special , atunci cand apare un personaj feminin e de presupus ca el este reprezentarea personificata a animei . Totodata , anima poate fi proiectata , in viata de zi cu zi , la nivelul unor persoane reale de sex feminin . In mitologie sau in diverse povestiri , de asemenea , personajele feminine sunt considerate ca reprezentari ale animei .
Anima barbatului a fost definita ca o personificare a inconstientului in genere , fiind o punte spre inconstientul abisal ( arhetipal ) , o functie de relatie cu el .
Figurile inconstiente sunt factori spontani activi . Ele trebuie considerate astfel si este necesar sa se tina seama de caracterul lor personificator . Nu noi personificam figurile inconstiente , ci ele de la inceput au o natura personala .Figurile inconstientului nu apar ca abstractii fara podoabe imginative ci ele sunt intercalate intr-o tesatura de fantezii variate si abundente . Anima apare in produsele activitatii inconstiente a barbatului si sub infatisare de fecioara sau de mama . Anima este o figura bipolara si poate deci sa apara cand la polul pozitiv , cand la cel negativ , cand batrana , cand tanara , cand mama sau fiica , zana buna sau vrajitoare, sfanta sau prostituata . Independent de aceasta ambivalenta , Anima se afla in relatii “oculte” cu lumea intunecata a inconstientului arhetipal si dobandeste adesea o tenta religioasa . Atunci cand se detaseaza cu o anumita claritate ea are un raport curios cu timpul: ea apare in afara timpului , partial sau total eterna . Cum in lumea noastra, figurile inconstiente nu mai sunt exprimate prin imagini ale credintei religioase ( sau sunt , dar in mica masura ) , ele revin in inconstient si sunt supuse proiectarii asupra unor personalitati mai mult sau mai putin potrivite . Pentru baiat , o forma definitiva de Anima apare sub trasaturile mamei si-i confera acesteia stralucirea puterii si a superioritatii .
Dar ca urmare a ambivalentei , proiectia poate fi si de natura negativa . O mare parte din teama pe care feminitatea le-o inspira barbatilor se bazeaza pe proiectia unor imagini de tip Anima . Un barbat infantil poseda de regula o figura de tip Anima , materna .
Pentru un barbat adult va fi imaginea unei femei mai tinere , iar pentru cel “foarte varstnic” e compensata de o fecioara , uneori chiar de o copila .
Figura de tip Anima are corespondente si cu animalele , care ii simbolizeaza calitatile . Astfel poate aparea sub forma unui sarpe , tigru sau a unei pasari . Jung da o serie de exemple de vise in care apar astfel de reprezentari ale animei : “O pasare alba se lasa in zbor pe masa . Deodata se transforma intr-o fecioara blonda in varsta de sapte ani , si tot atat de rapid redevine pasare , dar o pasare vorbitoare” .
“Un sarpe-femela se comporta cu tandrete si insinuant , vorbeste cu voce omeneasca . Nu are decat accidental aspectul de sarpe” ( Jung , C., G., 1994 , c , pag. 271) .
In primul vis , Anima e caracterizata ca o fiinta din natura , apropiata de elfi , ca o fiinta care nu este umana decat conditionat . Ea poate fi tot atat de bine pasare , adica apartinand in intregime naturii si iesind din cadrul uman ( deci din cel al constiintei ) , pentru a disparea (deci pentru a deveni inconstienta ) .
In cel de-al doilea vis apare o transformare teriomorfa a figurii . Anima a luat in mod “ accidental” aspectul unui sarpe . Ca sarpe , apare cu rol negativ , iar ca pasare cu rol pozitiv . In cele doua vise este vorba despre o fiinta feminina necunoscuta , ale carei trasaturi nu-i amintesc celui care viseaza de nici o femeie cunoscuta . Femeia este caracterizata ca necunoscuta chiar prin vis si isi manifesta natura stranie atat prin proprietatea de a se transforma , cat si prin ambivalenta . In lucrarea ,,Omul si simbolurile sale” , Jung face o analiza detaliata a modului in care anima si animus se manifesta in vise si in comportamentul uman .
Anima este personificarea tuturor tendintelor psihologice feminine din psihicul unui barbat cum ar fi sentimentele si starile sufletesti vagi , banuieli profetice , receptivitate fata de irational , capacitate de iubire personala , dragoste fata de natura , si in ultimul rand , relatia cu inconstientul . Nu este doar o intamplare faptul ca in vechile timpuri preotesele erau folosite pentru a afla vointa divina si pentru a realiza legatura cu zeii .
Un exemplu particular edificator despre cum Anima este experimentata ca o personalitate ( figura ) interioara in psihicul unui barbat este dat de vracii si profetii ( samani ) triburilor arctice . Unii dintre acestia chiar poarta straie femeiesti sau au zugraviti sani pe hainele lor , in scopul de a evidentia partea feminina a personalitatii lor - parte care ii ajuta sa intre in contact cu taramul spiritelor ( ceea ce numim noi inconstient ) .
Unul din cazurile cunoscute se refera la un tinar care era initiat de un saman batran si care a fost ingropat in zapada . El a intrat intr-o stare de visare si epuizare . Deodata a vazut o femeie care iradia lumina . Ea l-a instruit cu privire la tot ce dorea el sa stie si , mai tarziu , ca spirit protector, l-a ajutat sa-si practice profesia dificila facandu-i legatura cu fortele de dincolo de el . Astfel de experiente prezinta Anima ca personificare a inconstientului unui barbat .
In modul individual de manifestare natura Animei unui barbat este ca o lege modelata de mama sa . Daca el simte ca mama are o influenta negativa asupra sa , anima lui se va manifesta prin iritare , stari sufletesti depresive , nesiguranta , insecuritate si emotivitate . ( Daca , cu toate acestea , el este capabil sa infranga asalturile negative ale sinelui acestea iI pot servi pentru a-i sublinia masculinitatea ) .
In sufletul unui barbat ca acesta personalitatea negativa a mamei-Anima va repeta la nesfarsi t aceasta tema : ,,Eu sunt nimic . Nimic nu are sens . Cu altii e altfel , dar pentru mine ... Eu nu ma bucur de nimic . “ Aceste ,,stari Anima” determina un fel de tristete , (deznadejde) o teama de boala , de impotenta sau accidente . intreaga viata capata un aspect trist si opresiv . Astfel de stari sufletesti intunecate pot aduce un barbat la sinucidere , caz in care anima devine demonul mortii . Ea apare in acest rol in filmul lui Cocteau , ,,Orpheu” .
Francezii numesc acest fel de Anima ,,femeia fatala” (O versiune moderata a acestei Anima intunecate este personificata de Regina noptii in ,,Flautul Magic” al lui Mozart ) . Sirenele grecesti sau Lorelei personifica de asemenea aceste aspecte periculoase ale Animei , care in aceasta forma simbolizeaza iluzia distructiva . Urmatorul basm siberian ilustreaza comportamentul unei astfel de Anima distructive : ,,intr-o zi un vanator singuratic vede o femeie frumoasa aparand din adancul padurii pe cealalta parte a raului . Ea iI face semn cu mana si canta :
O vino , singuratice vanator in linistea amurgului
Vino , vino ! Mi-e dor de tine !
Acum te voi imbratisa , te voi imbratisa !
Vino , vino ! Cuibul meu este aproape ,
Vino , vino , vanatorule singuratic
Acum in tacerea inserarii .

El si-a scos hainele si a inotat traversand raul , dar deodata ea a zburat in chip de bufnita , razandu-i sfidator . Cand el a incercat sa inoate innapoi sa-si gaseasca hainele , s-a inecat in raul rece .
În acest basm anima simbolizeaza un vis ireal de dragoste , fericire si caldura materna (cuibul ei) - un vis care ademeneste barbatii in afara realitatii . Vanatorul se ineaca deoarece el alearga dupa o fantezie care nu poate fi realizata .
Un alt mod care poate releva Anima negativa a personalitatii unui barbat este reprezentat de observatiile intepatoare , otravitoare , efeminate cu care el devalorizeaza totul . Astfel de observatii (remarci) contin o interpretare (rasucire) nesincera a adevarului si sunt in mod subtil distructive. Exista in lume legende in care apare o ,,femeie otravita” . Ea este o creatura frumoasa care are ascunse in corpul ei arme sau o otrava secreta cu care isi ucide iubitii in timpul primei lor nopti impreuna . Astfel , anima este la fel de rece si indiferenta ca si aspectele misterioase ale naturii sinelui si in Europa este adesea exprimata de credinta in vrajitoare .
Daca , pe de alta parte , experienta unui barbat cu mama sa a fost pozitiva , acest lucru iI poate afecta anima in moduri diferite dar tipice , avand carezultat faptul ca el de asemenea devine efeminat si este astfel incapabil sa invinga greutatile vietii . O anima de acest tip iI poate intoarce pe barbati la sentimentalism , sau pot deveni emotivi ca si batranele domnisoare sau la fel de sensibil ca si printesele din povesti care pot simti un bob de mazare sub 30 de saltele . O manifestare chiar mai subtila a animei negative apare in unele povesti sub forma unei printese care isi pune curtezanii sa-i raspunda unor ghicitori sau sa se ascunda sub nasul ei . Daca ei nu gaseau raspunsurile , sau daca ea iI gasea , ei trebuiau sa moara - iar ea castiga invariabil . Aici Anima implica barbatii intr-un joc intelectual distructiv . Putem observa efectul acestei Anima farsoare in aceste pseudointelectuale si nevrotice dialoguri care inhiba un barbat nelasandu-l sa ia contact direct cu viata si deciziile sale reale . El reflecta atat de mult asupra vietii incat nu o mai poate trai si isi pierde toata spontaneitatea si sentimentele .
Cea mai frecventa manifestare a animei ia forma fanteziilor erotice. Barbatii pot fi determinati sa-si dezvolte fanteziile privind filme sau spectacole de strip-tease , sau urmarind material pornografic . Acesta este un aspect dur , primitiv al Animei , acre devine complusiva doar atunci cand barbatul nu-si cultiva suficient relatiile sentimentale - atunci cand atitudinea sa sentimentala fata de viata a ramas una infantila .
Toate aceste aspecte ale Animei prezinta anumite tendinte care pot fi proiectate astfel incat aparute la barbat impun calitatile unei femei . Prezenta Animei este cea care determina un barbat sa se indragosteasca subit de o femeie pe care o vede pentru prima data si stie ca aceasta este ,,ea” . in aceasta situatie , barbatul simte ca o cunoaste intim dintotdeauna ; el se simte atat de neajutorat in fata ei incat ceilalti pot sa-l considere nebun .
Femeile cu prezenta de ,,zana” atrag in mod special acest fel de proiectii lae Animei , deoarece barbatii pot atribui aproape orice unei creaturi atat de vagi si facinante si astfel pot incepe sa o inconjoare de fantezii .
Proiectia Animei in cazul unei astfel de iubiri subite si pasionale poate distruge mariajul unui barbat si conduce la asa-numitul ,,triunghi conjugal” , cu dificultatile inerente . O solutie la aceasta drama poate fi gasita doar daca Anima este recunoscuta ca o forta (putere) interioara . Scopul secret al inconstientului in crearea unor astfel de incurcaturi este de a-l forta pe barbat sa-si aduca propria fiinta la maturitate prin integrarea a tot mai mult din personalitatea sa inconstienta si aducerea acesteia in viata sa reala .
Exista insa tot atat de multe aspecte pozitive ale Animei . Anima este , de exemplu , responsabila de faptul ca barbatul este capabil sa gaseasca partenerul de mariaj cel mai potrivit . O alta functie este cel putin la fel de importanta . Oricand logica mintii unui barbat este incapabila sa discearna fapte asunse in inconstientul lui , Anima il ajuta sa le aduca la lumina . Chiar mai vital este rolul jucat deAnima in punerea in armonie a mintii barbatului cu valorile sale interioare si prin deschiderea de noi cai spre adancimile mai profunde interioare . Este ca si cum un ,,radio” interior emite pe o anume lungime care exclude irelevantele dar pemite vocii Marelui Om (Barbat) sa fie auzita .
În stabilirea receptiei acestui ,,radio” interior , Anima are rolul de ghid sau mediator intre lume si sine . Astfel apare ea in exemplul initierii samanilor descrisa anterior ; acesta este rolul lui Beatrice in ,,Paradisul” lui Dante si al zeitei Isis atunci cand apare in visul lui Apuleius autorul faimos al ,,The Golden Ass” , pentru a-l initia intr-o forma de viata mai inalta , spirituala .
Visul unui psihoterapeut de 45 de ani poate ajuta la clarificarea felului in care Anima poate fi un ghid interior . Mergand la culcare in seara in care a avut visul el gandea despre sine ca este greu sa treaca singur prin viata , lipsindu-i suportul bisericii . A descoperit ca invidia oameni protejati de imbratisarea materna a unei organizatii (el fusese nascut protestant dar nu mai avea nici o afiliatie religioasa) . Acesta a fost visul sau : ,,Ma aflu intr-o biserica plina de lume . impreuna cu mama si sotia mea , stau intr-o margine unde par a fi locuri libere . Trebuie sa celebrez Mesa ca preot si am o carte mare in maini sau , mai degraba , o carte de rugaciuni sau o antologie de poezii . Aceasta carte nu imi este familiara si nu pot gasi textul corect . Sunt foarte emotionat deoarece trebuie sa incep curand si , in plus , mama si sotia ma disturba sporovaind despre fleacuri . Acum orga s-a oprit si toata lumea ma asteapta astfel ca ma ridic intr-un mod specific si rog pe una dintre calugarite care ingenunchiase in spatele meu sa-mi dea cartea ei si sa-mi arate locul corect - ceea ce ea face intr-un mod supus . Acum , aceeasi calugarita ma precede la altar care se afla undeva in spatele meu si in stanga ca si cum ne-am apropia dintr-o parte . Cartea pentru Mesa este ca o foaie cu fotografii , un fel de panou , lung de trei picioare si lat de unul, si pe el este textul cu picturi antice in coloane , una langa alta .
La inceput calugarita trebuie sa citeasca o parte din liturghie inainte ca eu sa incep . Eu incep si inca nu gasesc partea corecta din text . Ea mi-a spus ca este Numarul 15 , dar numerele nu sunt clare si nu il pot gasi . Cu fermitate ma intorc spre congregatie si acum am gasit Nr.15 (cel de langa ultimul de pe panou si cu toate acestea nu stiu inca daca il pot descifra . Vreau sa le incerc pe toate . Ma trezesc .”
Acest vis exprima intr-un mod simbolic un raspuns al inconstientului la gandurile pe care visatorul le avusese in seara precedenta. El i-a spus , de fapt : ,,Tu insuti trebuie sa devii preot in propria-ti biserica interioara - in biserica sufletului tau” .
Astfel visul iI arata celui care a visat ca are suportul unei organizatii ; el este inclus intr-o biserica - nu una exterioara ci in una care exista in interiorul sufletului sau .
Oamenii (toate trasaturile sale psihice) doresc ca el sa fie preot si sa celebreze Mesa siesi . Visul nu vizeaza de fapt Mesa , cartea lui este foarte diferita de una reala . Se pare ca ideea de Mesa este folosita ca un simbol si totodata inseamna actul de sacrificiu prin care Divinitatea este prezenta , astfel incat omul sa poata comunica cu aceasta . Acesta solutie simbolica nu este desigur general valabila dar se potriveste acestui visator particular . Este o solutie tipica pentru un protestant deoarece un om care prin credinta sa adevarata inca apartine Bisericii Catolice , de obicei experimenteaza Anima sa in imaginea Bisericii si imaginile ei sacre sunt pentru el simboluri ale inconstientului .
Visatorul nostru nu avusese experienta ecleziastica si de aceea a trebuit sa urmeze aceasta cale interioara . Mai mult , visul i-a spus ce trebuie sa faca . A spus : ,,Mata ta restrictiva si extraversia ta (reprezentata de sotia care este extraverta) te distrag si te fac sa te simti nesigur si prin discutia fara sens te retin de la celebrarea Mesei interioare . Dar daca urmaresti calugarita (Anima introvertita) ea te va conduce atat ca servitor cat si ca preot . Ea detine o carte stranie pentru Mesa compusa din 16 (de patru ori cate patru) picturi antice . Mesa ta consta din contemplarea acestor imagini psihice relevate de Anima religioasa” .
Cu alte cuvinte , daca visatorul infrange nesiguranta sa interioara , cauzata de complexul sau matern , va afla ca preocuparea sa in viata este natura si calitatea serviciului religios si daca mediteaza asupra sensului simbolic al imaginilor din sufletul sau , ele il vor conduce la realizare .
in acest vis Anima apare in rolul sau pozitiv propriu-zis acela de mediator intre Eu si Sine . Configuratia de patru ori cate patru a tabloului arata ca celebrarea Mesei interioare este realizata in serviciul totalitatii . Asa cum a demonstrat Jung , nucleul psihicului (Sinele) in mod normal se exprima pe sine intr-un fel de structura impatrita . Numarul patru este legat si de Anima deoarece , asa cum nota Jung , exista patru stadii in dezvoltarea sa . Primul stadiu este cel mai bine simbolizat de figura care reprezinta simplu relatiile instinctuale si biologice . Al doilea poate fi vazut in Molen din Faust : ea personifica un nivel romantic si estetic care este oricum inca caracterizat de elemente sexuale . Al treilea este reprezentat , de exemplu , de Fecioara Maria - o figura (personalitate) care inspira dragoste pentru devotiunea spirituala . Al patrulea tip este simbolizat de Sapientia , intelepciunea ce transcende chiar mai sfanta si mai pura . Sularmita din Cantecul lui Solomon este un astfel de simbol . (in dezvoltarea psihica a barbatului modern acest stadiu este foarte rar atins , Mona Lisa se apropie cel mai mult de o astfel de Anima inteleapta) .
Dar ce inseamna rolul Animei ca ghid in lumea interioara in termenii practicii ? Aceasta functie pozitiva apare atunci cand un barbat ia in serios sentimentele , starile sufletesti , expectatiile si fanteziile trimise de Anima sa si cand le fixeaza intr-o forma - de exemplu scris , pictura , sculptura , compozitie muzicala sau dans . Cand el lucreaza cu rabdare si incet asupra lor alte continuturi inconstiente mai adanci apar din adancuri si se leaga de materialul anterior . Dupa ce o fantezie a fost fixata intr-o forma specifica , trebuie examinata atat din punct de vedere intelectual cat si etic , cu o evaluare a reactiei sentimentale . Este esential sa fie retinut ca fiind absolut real ; nu trebuie sa existe nici un dubiu ca ar fi ,,doar o fantezie” . Daca acest lucru este practicat constant o perioada de timp lunga , procesul individualizarii devine singura realitate si se poate dezvalui in adevarata sa forma .
Multe exemple din literatura prezinta Anima ca un ghid si mediator in lumea interioara : Francesco Colona - ,,Hypnerotomadria” , Rider Haggard - ,,She” (ea) , sau ,,Eternul feminin” in Faust (Goethe) . intr-un text mitic medieval , o figura a Animei isi explica propria natura astfel :
,,Sunt floarea campului si crinul vailor . Sunt mama dragostei drepte si a fricii (temerii) si a cunoasterii si a sperantei sfinte... Sunt mediatoarea elementelor , facandu-l pe unul sa fie in acord cu altul ; ceea ce este cald fac sa fie rece si invers , si ceea ce este uscat fac sa fie umed si invers , si ce este tare inmoi ... Sunt legea din preot si cuvantul in profet si sfatul in intelept . Voi ucide si voi face sa traiasca si nu este nimic (nimeni) care sa scape din mana mea”.
in Evul Mediu a avut loc o diferentiere spirituala perceptibila in religie , poezie si alte domenii culturale ; si lumea fantastica a inconstientului a fost recunoscuta mult mai clar decat inainte . in acesta perioada , cultul cavaleresc pentru femeie semnifica o incercare de a diferentia partea feminina a naturii barbatului fata de femeia din afara la fel ca si in relatia cu lumea interioara . Doamna careia cavalerul îi inchina serviciile si pentru care el realiza faptele eroice , era natural o personificare a Animei . Numele carausului lui Grail , in versiunea lui W.Eschenbach a legendei , este semnificativ : Conduir-amour (,,ghid in domeniul dragostei”) . Ea l-a invatat pe erou sa diferentieze sentimentele lui si comportamentul lui fata de femei . Mai tarziu , oricum efortul acesta individual si personal de dezvoltare a unei relatii cu Anima a fost abandonat atunci cand aspectul ei sublim s-a contopit cu figura Fecioarei care a devenit obiectul devotiunii fara margini si al laudei . Cand Anima , ca Fecioara a fost conceputa ca fiind toata pozitiva , aspectele sale negative si-au gasit expresie in credinta in vrajitoare .
În China figura paralela cu cea a Mariei este cea a zeitei Kwan-Jin . O mai populara figura chinezeasca a Animei este ,,Doamna Lunii” , care acorda darul poeziei sau al muzicii favoritilor ei si le poate da chiar nemurirea . in India acelasi arhetip este reprezentat de Shakti , Parnati , Rati , si multe altele ; printre musulmani ea este in primul rand Fatima , fiica lui Mahomed .
Venerarea Animei ca o figura oficial recunoscuta implica dezavantajul serios ca isi pierde aspectele ei individuale . Pe de alta parte , daca este privita ca un dat personal exclusiv , exista pericolul ca daca este proiectata in lumea exterioara doar acolo poate fi gasita . Aceasta stare de lucru poate crea probleme fara sfarsit deoarece barbatul devine ori victima fanteziilor lui erotice ori complusiv dependent de o anume femeie .
Doar decizia dureroasa ( dar de fapt simpla ) de-a lua in serios fanteziile si sentimentele poate preveni in acest stadiu o stagnare completa a procesului interior de individualizare , deoarece doar in acest fel poate un barbat descoperi ce reprezinta aceasta personalitate ca realitate interioara . Astfel Anima devine iarasi ceea ce a fost la origine - ,,femeia din interior” , care transmite mesaje vitale sinelui .
Personificarea masculina a inconstientului femeii - Animus - prezinta ambele aspecte , pozitiv si negativ , asa cum se intampla cu Anima la barbat . Dar Animus nu apare atat de des sub forma fanteziilor erotice sau a starilor sufletesti ; este mai degraba dispus sa ia forma convingerilor sacre ascunse . Atunci cand o astfel de convingere este propovaduita cu o voce puternica , insistenta , masculina sau este impusa altora prin scene emotionale brutale , masculinitatea bine conturata a femeii este usor de recunoscut . Cu toate acestea , chiar si la o femeie care este foarte feminina, Animus poate fi in egala masura puternic , o forta implacabila . Cineva poate fi deodata confruntat cu o parte din femeie care este incapatanat , rece si complet inaccesibil .
Una dintre temele folosite pe care Animus o repeta la nesfarsit in meditatiile acestui fel de femeie suna cam asa : ,,Singurul lucru din lume pe care il vreau este dragostea - si el nu ma iubeste .” ; sau ,,in acest caz sunt doar doua posibilitati - si amandoua in egala masura nefavorabile” (Animus niciodata nu crede in exceptii) . Rareori poate fi contrazisa opinia unui Animus deoarece de obicei are dreptate intr-un modgeneral ; totusi rareori pare sa se potriveasca unei situatii individuale . Poate sa fie o opinie rezonabila dar dincolo de subiect .
La fel cum trasaturile Animei unui barbat sunt trasate de mama sa , tot asa Animus este la baza influentat de tatal femeii . Tatal influenteaza Animus-ul fiicei cu nuante speciale ale unor adevaruri incontestabile , de neatins - convingeri care niciodata nu implica personalitatea femeii insasi asa cum este de fapt . De aceea Animus este uneori , ca si Anima , un demon al mortii .
De exemplu , intr-un basm tiganesc , un strain chipes este primit de o femeie singura in ciuda faptului ca ea avusese un vis care o avertizase ca el este regele mortii . Dupa ce el a stat cu ea o vreme , ea l-a fortat sa-i spuna cine este de fapt . La inceput el a refuzat , spunandu-i ca va miru daca iI spune . Ea a insistat si el i-a dezvaluit ca este insasi moartea . Femeia a murit imediat de spaima .
Din punct de vedere mitologic , strainul frumos este probabil un tata pagan sau imaginea zeului care iI apare ca rege al mortii . Dar psihologic el reprezinta o forma particulara a Animus-ului care o atrage (ademeneste) pe femeie departe de orice relatie umana si in special de toate contactele cu barbatii reali . El personifica un nucleu al gandurilor din vis , plin de dorinta si reflectii despre cum ar trebui sa fie lucrurile , care o rupe pe femeie de realitatea vietii .
Animus-ul negativ nu apare doar ca demon al mortii . in mituri si basme el joaca rolul jefuitorului (talharului) si al criminalului . Un exemplu este Barba-Albastra care isi ucide in secret toate sotiile intr-o camera ascunsa. În aceasta forma, Animus-ul personifica toate acele reflectii semiconstiente , reci , distructive care invadeaza o femeie in special atunci cand a realizat anumite obligatii sentimentale . Astfel incepe ea sa gandeasca despre familie si lucruri de acest fel - un fel de trasatura de ganduri calculate , pline de intriga si rautate care o aduc la o stare in care ea doreste chiar moartea altora .
(,,Atunci cand unul dintre noi va muri , eu ma voi muta pe Riviera” , iI spune o femeie sotului ei atunci cand vede frumoasa coasta mediteraneana - un gand care a fost interpretat ca fiind relativ inofensiv pentru ca l-a spus)
Nutrind atitudini secrete distructive , o sotie isi poate conduce sotul si o mama copiii la boala , accident sau chiar moarte . Sau ea poate hotari sa nu-si lase copiii sa se casatoreasca - o forma a raului ascunsa adanc care rareori trece in constientul mamei . (O batrana naiva mi-a spus odata , in timp ce-mi arata o fotografie a fiului ei , care se inecase la 27 de ani : ,,Prefer lucrurile asa , este mai bine decat daca l-as fi dat altei femei” ) .
O pasivitate stranie si o paralizie a tuturor sentimentelor sau o insecuritate profunda care poate conduce la un sentiment de inutilitate , poate fi uneori rezultatul opiniei unui Animus inconstient . in adancurile fiintei femeii , Animus-ul sopteste : ,,Esti neajutorata . La ce folos sa incerci? Nu are nici un rost sa faci ceva . Viata niciodata nu va deveni mai buna” .
Din nefericire, ori de cate ori una dintre aceste personificari ale inconstientului ne acapareaza mintea , pare ca noi insine avem astfel de ganduri si sentimente . Eul se identifica cu ele pana devine incapabil sa se mai detaseze si sa le vada asa cum sunt . Atunci cineva este cu adevarat ,,posedat” de o forma a personalitatii din inconstient . Numai dupa ce posesia inceteaza , este realizat cu oroare faptul ca au fost spuse si facute lucruri diametral opuse gandurilor si sentimentelor reale - ca a fost prada unui factor psihic strain.
Ca si Anima , Animus nu contine numai calitati negative cum ar fi brutalitate , indiferenta (nechibzuinta) , vorbe goale si tacere , incapatanare , idei rele . El are de asemenea o parte pozitiva si foarte valoroasa , si el poate construi o legatura cu Sinele prin activitatea sa creativa . Urmatorul vis al unei femei de 45 de ani ajuta la ilustrarea acestui fapt : ,,Doua persoane se catara pe balcon si intra in casa . Sunt invesmantate in haine cu glugi negre si par a vrea sa ne chinuie pe mine si pe sora mea . Ea se ascunde sub pat dar ei o trag afara cu o matura si o tortureaza . Vine apoi randul meu . {eful celuilalt ma impinge spre perete facand gesturi magice deasupra fetei mele . intre timp ajutorul lui face o schita pe perete si atunci cand il vad , spun (pentru a parea prietenoasa) : Dar acesta este un desen bun ! Deodata tortionarul meu capata chipul nobil al unui artist si spune mandru : intr-adevar , asa este , si incepe sa-si curete ochelarii.”
Aspectul sadic al acestor doua figuri era bine cunoscut de visatoare, deoarece in realitate ea suferise frecvent atacuri de anxietate in timpul carora era urmarita de gandul ca cei dragi erau in pericol mare sau chiar ca erau morti . Dar faptul ca figura Animus-ului in vis este dubla sugereaza ca hotii personifica un factor psihic dual in efectele sale si aceasta poate fi ceva diferit de aceste ganduri chinuitoare . Sora celei care a visat , care fuge de barbati , este prinsa si torturata . in realitate sora sa murise foarte tanara . Ea fusese inzestrata cu talent artistic dar nu il valorificase . Apoi visul dezvaluie faptul ca hotii mascati sunt de fapt artisti deghizati si atunci cand visatoarea le recunostea talentul (care este al ei) ei renunta la intentii rele . Care este intelesul profund al visului ? Acela ca in spatele spaimelor , anxietatii exista intr-adevar un veritabil pericol mortal , dar si posibilitati creative pentru visator .
Ea , ca si sora ei , avea ceva talent de pictor , dar se indoise de faptul ca pictura outea reprezenta pentru ea o activitate cu sens . Visul ei acum ii spune in cel mai serios mod ca trebuie sa lase acest talent sa se manifeste . Daca va face astfel , Animus-ul destructiv si chinuitor va fi transformat intr-o activitate creativa si plina de sens .
Cum s-a vazut in acest vis , Animus-ul apare deseori sub forma unui grup de barbati . in acest fel inconstientul simbolizeaza faptul ca Animus-ul reprezinta un element colectiv mai degraba decat unul personal . Din cauza acestui substrat colectiv de obicei femeile fac referire (atunci cand Animus-ul lor vorbeste prin ele) la ,,cineva” sau ,,ei” sau ,,toti” si in acest caz discursul lor contine cuvinte ca ,,intotdeauna” , ,,ar trebui” , ,,e bine sa” (s-ar cuveni) .
Un mare numar de legende si basme povestesc despre un print transformat de o vrajitoare intr-un animal salbatic sau monstru care este salvat de dragostea unei fete - proces care simbolizeaza maniera in care Animus-ul devine constient . (Frumoasa si Bestia) . De foarte multe ori eroinei nu iI este permis sa intrebe nimic despre amantul sau sotul misterios si necunoscut ; sau il intalneste numai pe intuneric si nu il poate privi . in acest fel , prin incredere oarba si iubindu-l , ea va fi in stare sa-si redobandeasca mirele . Dar acest lucru niciodata nu reuseste . Ea intotdeauna isi incalca legamantul si in final isi regaseste iubitul numai dupa lungi si dificile incercari si multa suferinta .
Paralela cu viata este aceea ca atentia constiintei femeii pune Animus-ului probleme de lunga durata si care implica multa suferinta . Dar daca ea realizeaza cine si ce este Animus-ul si care este influenta lui asupra ei si daca infrunta aceste realitati in loc sa se lase posedata , Animus-ul ei va deveni un tovaras interior nepretuit care o inzestreaza cu calitati masculine ca initiativa , curaj , obiectivitate si intelepciune spirituala .
Animus , ca si Anima , prezinta patru stadii de dezvoltare . La inceput , apare ca o personificare a unei puteri (forte) psihice - de exemplu, ca un campion atletic sau un ,,barbat solid” . in urmatorul stadiu el are initiativa si capacitatea de a planifica actiuni . in a treia faza , Animus devine ,,cuvant” , deseori aparand ca un profesor sau preot . in sfarsit , in cea de-a patra manifestare , Animus-ul este incarnarea sensului . La acest nivel cel mai inalt (ca si Anima) el devine un mediator al experientei religioase prin care viata dobandeste un nou inteles . El iI ofera femeii stabilitate spirituala , un suport interior invizibil care iI compenseaza slabiciunea exterioara . in acesta cea mai dezvoltata forma , Animus conecteaza uneori mintea femeii cu evolutia spirituala a varstei ei si o face chiar mai receptiva la idei noi creative .
Puterea creativa a Animus-ului pozitiv exprima ganduri si idei care iI stimuleaza pe barbati in noi intreprinderi .
,,Barbatul interior” din psihicul unei femei poate conduce la probleme maritale similare cu cele intalnite la Anima . Ceea ce face lucrurile mai complicate este faptul ca posedarea unuia dintre parteneri de Animus (sau Anima) poate in mod automat sa exercite un efect atat de iritant pentru celalalt incat si el (sau ea) devine posedat .
Animus si Anima intotdeauna tind sa traga conversatia la un nivel foarte scazut si sa produca o atmosfera dezagreabila si irascibila .
Asa cum am mentionat anterior , partea pozitiva a Animus-ului poate personifica un spirit intreprinzator , curaj , si in forma sa cea mai inalta profunzime spirituala . Prin el o femeie poate experimenta procesele fundamentale ale situatiei obiective culturale si personale si isi poate gasi calea spre o atitudine intens spirituala asupra vietii .
Firesc , acest lucru presupune ca Animus inceteaza sa reprezinte opinii deasupra criticismului . Femeia trebuie sa gaseasca curajul si puterea interioara sa se intrebe despre realitatea propriilor ei convingeri . Doar atunci ea va fi capabila sa-si sugestioneze inconstientul , mai ales daca sugestiile contrazic opiniile Animus-ului . Doar atunci manifestarile Sinelui vor ajunge la ea si va fi capabila ca in mod constient sa inteleaga aceste intelesuri .

Iubirea si casatoria
Relatia anima-animus are intotdeauna un caracter emotional si colectiv , apropiindu-se de baza instinctuala . De foarte multe ori cand animusul si anima se intalnesc , cele doua persoane ajung sa se indragosteasca una de alta . Intr-o intalnire anima-animus barbatul este sentimental iar femeia se manifesta prin conceptii , interpretari , opinii , insinuari si false constructii .
“Indragostirea” survine atunci cand intalnesti o femeie sau un barbat care pare sa fie , indreptatit sau nu , intruchiparea animei sau animusului propriu . Odata activat un arhetip , el isi cauta propria realizare in viata . Acest lucru este adevarat mai ales pentru anima si animus . Aspiratia lor spre implinire capata o stringenta deosebita din cauza presiunii dorintei sexuale . Asadar , starea de “indragostire” este , de cele mai multe ori , rezultatul proiectiilor inconstiente generate de anima sau animus . Relatia de cuplu este mijlocita prin proiectarea arhetipului contrasexual cu toate fatetele sale constituite din datele de experienta de viata inconstient introiectate .
In eseul “Casatoria ca relatie psihologica” Jung arata ca o casatorie este o relatie veritabila doar daca se depasesc simplele proiectii inconstiente si daca fiecare devine constient de realitatea psihica a celuilalt. Foarte multe relatii se rup datorita faptului ca unul sau ambii parteneri , dupa retragerea proiectiilor , considera ca celalalt membru al cuplului nu se afla la inaltimea animei sau animusului propriu . Daca relatia supravietuieste mai multi ani fara a se ajunge la suferinta conjugala , atunci ea devine o “casatorie individuata” , cele doua personalitati sporind prin cunoastere reciproca ( Stevens, A. , 1996 , pag. 92 ) .
Intr-o relatie de casatorie apare asa-numita “problema a celui cuprins si a celui cuprinzator” ( Jung , C., G., 1994 , b , vol. III , pag. 70 ). Este vorba de amploarea personalitatii spirituale . Daca o persoana are o natura spirituala mai simpla , mai usor adaptabila ea va fi cea cuprinsa de catre partenerul sau care , daca are o natura spirituala mai complexa , mai complicata , va fi cel cuprinzator . “ Fenomenul acesta este aproape curent: o femeie complet cuprinsa spiritual de barbatul ei sau un barbat complet cuprins afectiv de nevasta lui” ( Jung , C., G., 1994 , b , vol. III , pag. 70 ). In timp ce cel cuprins se afla pe de-a intregul in interiorul casatoriei , cel cuprinzator , din pricina naturii sale cam disociate , nu-si va gasi unitatea in iubirea deplina conjugala . De obicei , intr-o casatorie ( si evident si intr-o alta relatie de cuplu ) cel cuprins proiecteaza in totalitate imaginea (anima, animus) asupra celui cuprinzator , in timp ce acesta din urma nu va reusi sa-si proiecteze decat partial imaginea asupra celui cuprins , astfel incat aceasta va atarna ,,in gol” , asteptand sa fie implinita .
Alegerea partenerului are la baza o serie motivatii inconstiente . Multe din acestea provin din influenta parintilor . O iubire constienta fata de de tata sau mama favorizeaza alegerea unui sot asemeni tatalui sau a unei sotii asemeni mamei . O legatura inconstienta de dependenta de parinti, care nu se exteriorizeaza neaparat ca iubire , complica alegerea partenerului . Alegerea sotului/sotiei se va face , in mod normal , conform unor motivatii instinctive inconstiente . Cei doi presupun , unul despre celalalt , ca fiecare are o structura psihologica de acelasi fel cu a sa proprie . Trairea comuna si indreptatita , cel putin in aparenta , spre un tel comun da un sentiment al unitatii , al identitatii , o stare de armonie perfecta . Dar spre mijlocul vietii cand femeia devine mama , iar barbatul tata , se va vedea ca viata isi urmeaza cursul si ca relatia va ramane limitata la telul pur biologic , de perpetuare a speciei . Cum acest scop este colectiv este de presupus ca si relatia este tot de natura colectiva . Despre o relatie individuala nu se poate vorbi decat atunci cand natura motivatiilor inconstiente este cunoscuta de cei doi parteneri , iar starea de unitate si identitate ,,mistica” de la inceputul relatiei va fi inlaturata . Este insa adevarat ca nu se poate ajunge la o relatie individuala fara crize si suferinta - “Nu exista constientizare fara suferinta” ( Jung , C., G.,1994 , b, vol. III , pag. 68 ) .