"Strategia gândirii, pe care o folosim,
este mult mai importanta decât inteligenta pe care o avem."
În urma cu 30 de ani, în California, se nastea una dintre cele mai mari revoluţii ale dezvoltării umane. Numele sau este Programare Neuro-Lingvistica (NLP) si este rodul muncii a doi geniali cercetători - Richard Bandler si John Grinder. Ei au căutat si descoperit o metoda de reproducere a excelentei umane, pornind de la înţelegerea celor mai fine mecanisme si strategii de succes pe care le aplicau performerii în orice domeniu. O descoperire care a marcat dezvoltarea NLP a fost faptul ca performeri cu personalitatea foarte diferite obţineau rezultate de excepţie folosind mecanisme si strategii comportamentale de acelaşi fel. Bandler si Grinder au cules si apoi rafinat aceste strategii, eliminând elementele stilistice particulare si au obţinut modele de performanta specifice oamenilor de succes. Cu alte cuvinte au găsit metoda de reproducere a excelentei umane prin care puteau sa ajungă la aceleaşi rezultate de top ca si performerii pe care îi urmăreau. Procesul se numeşte modelarea excelentei. NLP s-a dezvoltat ca o tehnologie a succesului în comunicare si în dezvoltarea personala. Eficieta NLP întrece în multe cazuri sistemele de dezvoltare individuala clasice tocmai pentru ca paradigma este schimbata. Prin abordarea pragmatica, NLP este conceput ca un instrument pentru schimbare si nu ca o teorie a cauzelor care fac necesara schimbarea. Interesează în primul rând utilitatea metodelor (daca ele aduc un avantaj beneficiarului sau nu) si în al doilea rând explicarea cauzelor pentru care aceste metode sunt eficiente.
Prin NLP se pot însuşi abilitaţi complexe cu scopul de a imbunatati eficacitatea vieţii profesionale, dar si a celei particulare. NLP se ocupa cu structura experienţelor subiective ale oamenilor (cum organizam ceea ce vedem, auzim, simţim si cum percepem, selectam si modificam lumea înconjurătoare prin intermediul simţurilor; cum ne folosim de limbaj si cum acţionam, intenţionat sau neintenţionat, pentru a obţine un rezultat). Ca ştiinţa comportamentala Programarea Neuro-Lingvistica (NLP) furnizează:
• O EPISTEMOLOGIE – un sistem de cunoştinţe si valori;
• O METODOLOGIE – procese si proceduri pentru aplicarea cunoştinţelor si valorilor;
• O TEHNOLOGIE – instrumente care sprijină aplicarea cunoştinţelor si valorilor. Insuficienta modelelor liniare si statistice aplicate la complexitatea realităţii umane a impus cu necesitate viziunea sistemica a Programării Neuro-Lingvistice (NLP).
Ca viziune sistemica, NLP propune drept cadru de lucru modelul cibernetic, promovează importanta abordării “ecologice” (funcţional, pragmatic, care se bazează pe realitate si nu doar pe teorii, ce poate fi verificata) si dezvolta abilitatile de gândire sistemica.
Istoric
Primii paşi în direcţia NLP au fost făcuţi de Richard Bandler (informatician) şi John Grinder (psiholingvist), care porniseră în ideea de a crea o structură pe care o numeau "excelenţa în relaţii interpersonale". Ei au iniţiat in anii '70 un program de studiu prin care au dorit sa afle in ce mod reuşesc psihoterapeuţii sa schimbe convingerile pacienţilor lor, oferindu-le noi perspective si modalitati de reacţie. Demersul lor a fost îndreptat spre relevarea, în relaţii interpersonale, a răspunsurilor la întrebarea "cum?" şi mai puţin la cea "de ce?", ambele în legătură cu un comportament, o emoţie şi/sau o strategie.
Munca lor a inclus analiza a sute de înregistrări ale unor şedinţe de terapie realizate de cei mai buni psihiatri si terapeuţi ai vremii: Erickson, Satir, Perls si a pus bazele NLP-ului aşa cum îl cunoaştem astăzi.
Modelul NLP care a rezultat a fost influenţat de teorii si concepte anterioare:
· psihanaliza (Freud, Jung, Adler)
· hipnoterapia eriksoniana
· terapia centrata pe client a lui Carl Rogers
· terapia sistemica (Bateson, Watzlawick, Satir, DeShazer)
· terapia gestalt (Perls)
· teoria invatarii (Skinner)
· terapia cognitiv-comportamentala
· terapiile corporale (Feldenkrais, Lowen, Reich, Yoga).
Iniţial, Bandler si Grinder si-au pus rezultatele la dispoziţia terapeuţilor, pentru ca aceştia sa-si imbunatateasca performantele. Ulterior, ei au realizat ca sistemul înseamnă mai mult decât atât si poate fi prezentat intr-o forma accesibila oricărei persoane inteligente, pentru ca aceasta sa se poată cunoaşte pe sine mult mai bine, sa poată realiza schimbările pe care le doreşte pentru sine si sa ştie cum sa comunice eficient cu ceilalţi.
NLP-ul a integrat cu succes elementele hipnoterapiei. O mare parte din ceea ce este NLP-ul se bazează pe elementele terapeutice dezvoltate de Milton Erickson, considerat, de către specialişti, cea mai marcanta personalitate in domeniul psihoterapiei, după Freud. Inca din timpul vieţii, Erickson a fost apreciat ca fiind "omul numărul unu in materie de comunicare" si un maestru desavarsit al intervenţiei psihoterapeutice.
Erickson a devenit celebru datorita capacitaţii sale unice de a comunica simultan pe cele doua planuri - conştient si subconştient - si de a determina, in acest fel, apariţia unor reasocieri la nivel subconştient, având drept rezultat generarea de noi comportamente pozitive. Modelul special de comunicare, prin limbaj, pe care el l-a folosit a devenit cunoscut in NLP sub denumirea de "modelul Milton".
Principiile care au clădit modul de intervenţie terapeutica au fost sintetizate de către discipolii lui Erickson:
· fiecare om isi creează un fel de harta interioara (grila sau “harta a lumii”), prin intermediul căreia abordează (filtrează) datele experienţelor de viata;
· fiecare om este cel mai in măsura sa facă, in fiecare moment al existentei, cea mai buna alegere pentru el însuşi;
· terapeutul trebuie sa accepte si sa ia in considerare toate mesajele venite de la clientul sau;
· terapeutul trebuie sa-l ajute pe client sa aleagă, si nu sa aleagă in locul acestuia;
· fiecare om are toate resursele necesare schimbării, si acestea pot fi identificate in istoria sa personala;
· modelele sau teoriile utilizate vizavi de o persoana (elaborate de către terapeut sau de către persoana insasi) nu reprezintă persoana ca atare;
· fiecare persoana trebuie abordata din perspectiva propriului sau model despre lume;
· o persoana nu poate sa nu comunice (chiar daca o face numai non-verbal);
· persoana cea mai flexibila si cu cele mai multe posibilitati de alegere va fi elementul cheie in cadrul sistemului de relaţii umane dat.
Promotorii NLP ca viziune sistemica au fost Robert Dilts si Todd Epstein in perioada anilor '80.
Pentru contribuţia semnificativa pe care au adus-o la dezvoltarea programării neuro-lingvistice mai trebuie amintiţi: Leslie Cameron-Bandler, Judith DeLozier, Tad James, Steve si Connirae Andreas, Joseph O'Connor.
Pe măsura ce tot mai mulţi oameni au avut acces la cursuri, in mod natural tehnicile de NLP au fost perfecţionate, lucruri noi au fost descoperite.
La ora actuala, in prezentarea sistemului NLP se observa doua perspective: o abordare completa si sistematica (care se întinde pe parcursul mai multor ani, trecând prin diferite grade de absolvire) si cursuri tematice de scurta durata (de la câteva zile, la câteva saptamani, in care se asimilează anumite tehnici, adaptate scopului propus, dar persoana nu devine un expert NLP).
Domenii de aplicaţie NLP poate fi aplicat in:
- leadership
- business
- comunicare avansata (verbala si non-verbala)
- dezvoltare personala
- dezvoltare organizaţionala
- drept
- psihologie, psihoterapie
- coaching
- relaţii interpersonale si interorganizationale
- media & advertising
- sănătate
- medierea conflictelor
- educaţie
- management
- transpersonal
- tehnologia informaţiei
- marketing
Totodată NLP se adresează tuturor celor care au ca principala valoare propriul succes si succesul grupurilor/organizaţiilor din care fac parte. NLP – principii
“Trăim intr-o lume stimul-răspuns.” Denumirea de programare neuro-lingvistica - NLP - isi are sursa in cele trei aspecte interactive, fundamentale, implicate in viata psihica, aşa cum au fost evidenţiate de Grinder si Bandler:
· N - de la neuro, deoarece percepem mediul prin intermediul simţurilor
· L - de la lingvistic, deoarece ordonam verbal experienţele noastre
· P - de la programare, deoarece comportamentul nostru conştient si inconştient este determinat de valori interne dobândite, care pot fi modificate.
Cuvântul "neuro" se refera la faptul ca toata informaţia pe care o deţinem ne parvine si este prelucrata prin intermediul sistemului nervos. Au fost, astfel, identificate, trei categorii de oameni, după tipul canalului senzorial pe care îl folosesc preponderent (cuvintele nefiind altceva decât o eticheta pentru a desemna anumite reprezentări interioare):
· "vizualii" - cei care isi reprezintă interior informaţia sub forma de imagini, preferenţial;
· "auditivii" - cei care sunt, mai degrabă, atenţi la sunet, inclusiv la vocea lor interioara;
· "kinestezicii" (senzitivii) - folosesc in mod special registrul kinestezic, ei "simt" lucrurile, spre deosebire de ceilalţi, care le "vad" sau le "aud".
Destul de rar se întâlnesc oameni la care sa predomine registrul olfactiv (adesea ei devin mari creatori de parfumuri) sau gustativ.
In plus , ei au observat ca mişcările globilor oculari - in sus, lateral sau in jos si spre dreapta sau spre stânga - sunt strict corelate cu registrul in care se procesează informaţia (spre exemplu, oamenii se uita întotdeauna in stânga sus atunci când vor sa-si amintească o imagine, sau privesc in stânga jos atunci când "vorbesc in gând"; exista si situaţia, mai puţin întâlnita, in care lateralitatea este inversata, mai ales in cazul stângacilor). Vizualii, auditivii si kinestezicii au moduri destul de diferite de a percepe lumea si de a gândi. Pentru a comunica eficient este util sa o facem in mod diferenţiat, "pe limba fiecăruia".
Cuvântul "lingvistic" semnalează faptul ca limbajul este suportul comunicării, atât cu ceilalţi, cat si cu noi înşine; in funcţie de experienţele anterioare, pentru fiecare om in parte, un acelaşi cuvânt poate desemna aspecte diferite, poate trezi sentimente sau reacţii diferite (la auzul cuvântului "succes" cineva devine vesel, pentru ca tocmai a avut un astfel de succes, in timp ce altul se va simţi deprimat, având in antecedente eşecuri repetate).
Bandler si Grinder au structurat ceea ce este cunoscut sub denumirea de "meta-model" al limbajului, instrument care permite accesul la înţelegerea profunda a ceea ce spun oamenii. Se considera ca limbajul are doua niveluri:
· superficial; este limbajul discursiv, prin care ne adresam celorlalţi sau ne aflam in dialog interior (de exemplu, cineva poate spune "eu nu sunt bun de nimic")
· profund, este limbajul interior nerostit, ca o sinteza complexa a tuturor trăirilor noastre, si care nu poate fi exteriorizat ca atare. De aceea, in procesul comunicării, are loc o trecere de la limbajul profund la cel superficial, discursiv, trecere care aduce cu sine pierderea sau omiterea de informaţie datorita selectării si simplificării si deci, apare o distorsiune a sensului.
Cu ajutorul meta-modelului din NLP, se poate recâştiga informaţia pierduta, descifrându-se o parte din "harta" sau grila prin care celalalt isi structurează realitatea. Astfel, in spatele afirmaţiei "eu nu sunt bun de nimic", configuraţia interioara poate fi diferita; ea poate semnifica, de fapt: "la serviciu seful discuta mai mult cu colegul decât cu mine si asta mă deranjează", sau "când mă uit in oglinda mi se face rău si nu cred ca se va îndrăgosti cineva de mine", sau "memoria mea este mult mai slaba decât a altora, si cred ca ceilalţi mă considera prost"!
Cuvântul "programare" evidenţiază faptul ca stereotipurile de gândire (cele care au pătruns adânc in subconştient, acţionând ca si convingeri de nezdruncinat) determina modul in care reacţionam intr-un anumit context, stările pe care le avem si in consecinţa, tipul de comportament pe care-l vom adopta.
Cultura din care facem parte, educaţia oferita in familie si in şcoala, structurează cele mai multe din programele pe baza cărora funcţionam si ne predispun la anumite comportamente care ne determina viata personala si sociala.
Fondatorii NLP-ului au descoperit ca programele ineficiente pot fi modificate acţionând la nivelul sistemelor de reprezentare (vizual, auditiv si kinestezic) si folosind tehnicile lingvistice specifice.
Reprezentarea interioara determina starea emoţionala, iar starea emoţionala determina comportamentul. Oamenii realizează o anumita acţiune (au un anumit comportament) numai atunci când sunt transpuşi in starea pe care au asociat-o cu acea acţiune!
A comunica eficient.
Condiţia noastră de oameni presupune comunicare. Totuşi, nu comunicam întotdeauna ceea ce intenţionam sa comunicam. De asemenea, nici nu ii înţelegem pe ceilalţi întotdeauna. NLP oferă instrumente practice pentru ca oricine doreşte sa devina un comunicator abil.
Limbajul este mijlocul prin care gândim si dam sens lucrurilor din jurul nostru. Totuşi, procesul de convertire a experienţei in limbaj presupune in mod inevitabil distorsiuni si eliminări. NLP ne invata cum sa recunoaştem ceea ce oamenii presupun atunci când vorbesc si mai important, cum sa folosim un limbaj de precizie pentru a imbunatati înţelegerea reciproca.
Abilitatea de a înţelege punctul de vedere al celuilalt este o piatra de hotar in NLP. Odată ce l-am inteles, mă pot alinia interlocutorului la toate nivelurile gândirii sale si astfel pot relaţiona eficient. Oamenii răspund mai uşor oamenilor care se aseamănă lor.
Abilitatea de a te potrivi cu interlocutorul, de a te alinia ideilor lui, de a-l ghida către înţelegerea ideilor tale este de foarte mare valoare atunci când dorim sa influenţam. NLP oferă instrumente pentru a face acest lucru cu abilitate si respect.
Emularea excelentei
NLP este legat de descoperirea modului in care performerii obţin rezultatele pe care le obţin. Acest proces de "modelare" a excelentei presupune scoaterea la lumina a secvenţei acţiunilor si a proceselor interne prin care ei trec. Indata ce ai inteles CUM cineva face un anumit lucru poţi sa reproduci strategia respectiva si valorile aferente pentru tine însuti, si vei obţine rezultate similare.
Aplicaţiile acestui proces abunda in toate sferele de activitate. Este modul cel mai eficient de a invata o noua abilitate, iar dezvoltarea competentei de modelare este o contribuţie importanta in dezvoltarea personala a oricărui om. Stăpânirea propriei minţi
Majoritatea oamenilor recunosc ca mintea omeneasca este o "unealta" extrem de puternica si ca folosim numai o mica parte a acestui potenţial. NLP ne arata cum sa înţelegem mai bine cum funcţionează creierul, oferind echivalentul unui manual de funcţionare pentru creierul uman.
Când înţelegem modalităţile specifice prin care "ne punem mintea la contribuţie" ne aflam in situaţia de a lua decizii mai bune. Schimbarea devine un proces mult mai uşor si putem deveni mai eficienţi decât am visat vreodată.
Etapele planului de intervenţie ale super-comunicatorilor 1. Stabilirea unei legături puternice
Super-comunicatorul isi calibrează interlocutorul, adică îl observa cu fineţe si atenţie, in ceea ce priveşte detaliile fetei si ale corpului, gestica , poziţia, cuvintele folosite, pentru a se „acorda” apoi cu el, apoi se armonizează fizic si verbal cu acesta, folosind acelaşi limbaj, îndeosebi in ceea ce priveşte expresiile vizuale, auditive si de trăire interna. Conducerea
Aceasta reprezintă acontrolarea procesului de comunicare si consta in dirijarea si aducerea interlocutorului acolo unde isi propune intervenientul.
2. Stabilirea unui cadru si fixarea obiectivelor
Are ca scop principal transformarea dorinţelor si intenţiilor adesea confuze, imprecise, tulburi si complicate ale interlocutorului intr-un obiectiv realist, pozitiv si specific.
3. Studierea resurselor
Consta in găsirea unor resurse in ceea ce priveşte modalitatea in care interlocutorul a făcut deja fata unei situaţii din trecut.
4. Intervenţia propriu-zisa
- Se poate utiliza un „model” clasic de intervenţie psihologica, precum confruntarea proprie analizei tranzacţionale, grila „Cui aparţine problema?”, din metoda Gordon sau tehnica celor doua scaune din terapia Gestalt.
- In aceasta etapa, intervenţia face frecvent apel la tehnica anonima a vizualizării creative.
- O alta metoda este cea a asocierilor si disocierilor.
- Un element important utilizat in aceste intervenţii este ancorarea (vizuala, auditiva, kinestezica), prin care se evoca sau se provoacă o anumita stare.
- Pasul următor îl constituie recadrarea, care este o alta modalitate de a vedea, de a auzi si/ sau de a resimţi un anumit lucru\
- O alta tehnica este schimbarea istoriei personale, care se aplica atunci când interlocutorul încearcă o „senzaţie” inadecvata in viata sa actuala
5. Crearea unui pod spre viitor
Se încearcă asocierea schimbării obţinute, adică a deciziilor adoptate de interlocutor, cu realitatea viitoare.
6. Verificarea ecologica
Super-comunicatorul verifica prin dialog daca schimbarea pe care interlocutorul o va pune in practica va avea un impact exclusiv pozitiv asupra relaţiei sale cu mediul din care face parte, „echilibrul ecologic” reprezentând acea stare de echilibru ce domneşte in jurul unei persoane sau al unui grup de persoane.
Meta-caracteristici ale modului de lucru la superterapeuti
- utilizarea metaforelor
- utilizarea modelului „ca si cum”
- flexibilitatea
- accent mai degrabă pe fapte decât pe opinii
- discreţia
- asumarea presupoziţiei conform căreia „La originea oricărui comportament se afla o intenţie pozitiva”
- menţinerea pe tot parcursul intervenţiei a legăturii puternice stabilite cu interlocutorul prin calibrare si armonizare fizica si verbala
- durata intervenţiei, cuprinsa de regula in intervalul de 15-120 de minute
Idei de baza in NLP
1. Nu există lucru negativ, ci doar feedback;
2. Nu putem să nu comunicăm, orice stare comportamentală (chiar şi un refuz) fiind semnificativă pentru interlocutorul nostru;
3. Orice "hartă" este diferită de "teritoriul" pe care îl reprezintă (diferenţa dintre teorie şi practică);
4. Orice comportament este orientat către adaptare la mediul ambiant;
5. Înţelegem mult mai uşor şi mai bine ceea ce ne este deja familiar.
Bibliografie
1. LASSUS, RENE DE – „Programarea Neuro-Lingvistica si Arta Comunicării”, editura Teora, 2004,
2. http://www.1educat.ro/eBYF/arhiva/36-2002.html
3. http://www.nlp.ro/
4. http://geniu.org/nlp/nlp-introducere.htm
5. http://ro.wikipedia.org/wiki/Nlp
6. http://www.markmedia.ro/article_show.php?g_id=184
7. http://www.armonianaturii.ro/www/produse-naturiste/articlesdisplayArticle/
8. Idei de Afaceri, iulie 1995 – septembrie 2000
9. Preţul Succesului, decembrie 1996 – noiembrie 1997
Prin NLP se pot însuşi abilitaţi complexe cu scopul de a imbunatati eficacitatea vieţii profesionale, dar si a celei particulare. NLP se ocupa cu structura experienţelor subiective ale oamenilor (cum organizam ceea ce vedem, auzim, simţim si cum percepem, selectam si modificam lumea înconjurătoare prin intermediul simţurilor; cum ne folosim de limbaj si cum acţionam, intenţionat sau neintenţionat, pentru a obţine un rezultat). Ca ştiinţa comportamentala Programarea Neuro-Lingvistica (NLP) furnizează:
• O EPISTEMOLOGIE – un sistem de cunoştinţe si valori;
• O METODOLOGIE – procese si proceduri pentru aplicarea cunoştinţelor si valorilor;
• O TEHNOLOGIE – instrumente care sprijină aplicarea cunoştinţelor si valorilor. Insuficienta modelelor liniare si statistice aplicate la complexitatea realităţii umane a impus cu necesitate viziunea sistemica a Programării Neuro-Lingvistice (NLP).
Ca viziune sistemica, NLP propune drept cadru de lucru modelul cibernetic, promovează importanta abordării “ecologice” (funcţional, pragmatic, care se bazează pe realitate si nu doar pe teorii, ce poate fi verificata) si dezvolta abilitatile de gândire sistemica.
Istoric
Primii paşi în direcţia NLP au fost făcuţi de Richard Bandler (informatician) şi John Grinder (psiholingvist), care porniseră în ideea de a crea o structură pe care o numeau "excelenţa în relaţii interpersonale". Ei au iniţiat in anii '70 un program de studiu prin care au dorit sa afle in ce mod reuşesc psihoterapeuţii sa schimbe convingerile pacienţilor lor, oferindu-le noi perspective si modalitati de reacţie. Demersul lor a fost îndreptat spre relevarea, în relaţii interpersonale, a răspunsurilor la întrebarea "cum?" şi mai puţin la cea "de ce?", ambele în legătură cu un comportament, o emoţie şi/sau o strategie.
Munca lor a inclus analiza a sute de înregistrări ale unor şedinţe de terapie realizate de cei mai buni psihiatri si terapeuţi ai vremii: Erickson, Satir, Perls si a pus bazele NLP-ului aşa cum îl cunoaştem astăzi.
Modelul NLP care a rezultat a fost influenţat de teorii si concepte anterioare:
· psihanaliza (Freud, Jung, Adler)
· hipnoterapia eriksoniana
· terapia centrata pe client a lui Carl Rogers
· terapia sistemica (Bateson, Watzlawick, Satir, DeShazer)
· terapia gestalt (Perls)
· teoria invatarii (Skinner)
· terapia cognitiv-comportamentala
· terapiile corporale (Feldenkrais, Lowen, Reich, Yoga).
Iniţial, Bandler si Grinder si-au pus rezultatele la dispoziţia terapeuţilor, pentru ca aceştia sa-si imbunatateasca performantele. Ulterior, ei au realizat ca sistemul înseamnă mai mult decât atât si poate fi prezentat intr-o forma accesibila oricărei persoane inteligente, pentru ca aceasta sa se poată cunoaşte pe sine mult mai bine, sa poată realiza schimbările pe care le doreşte pentru sine si sa ştie cum sa comunice eficient cu ceilalţi.
NLP-ul a integrat cu succes elementele hipnoterapiei. O mare parte din ceea ce este NLP-ul se bazează pe elementele terapeutice dezvoltate de Milton Erickson, considerat, de către specialişti, cea mai marcanta personalitate in domeniul psihoterapiei, după Freud. Inca din timpul vieţii, Erickson a fost apreciat ca fiind "omul numărul unu in materie de comunicare" si un maestru desavarsit al intervenţiei psihoterapeutice.
Erickson a devenit celebru datorita capacitaţii sale unice de a comunica simultan pe cele doua planuri - conştient si subconştient - si de a determina, in acest fel, apariţia unor reasocieri la nivel subconştient, având drept rezultat generarea de noi comportamente pozitive. Modelul special de comunicare, prin limbaj, pe care el l-a folosit a devenit cunoscut in NLP sub denumirea de "modelul Milton".
Principiile care au clădit modul de intervenţie terapeutica au fost sintetizate de către discipolii lui Erickson:
· fiecare om isi creează un fel de harta interioara (grila sau “harta a lumii”), prin intermediul căreia abordează (filtrează) datele experienţelor de viata;
· fiecare om este cel mai in măsura sa facă, in fiecare moment al existentei, cea mai buna alegere pentru el însuşi;
· terapeutul trebuie sa accepte si sa ia in considerare toate mesajele venite de la clientul sau;
· terapeutul trebuie sa-l ajute pe client sa aleagă, si nu sa aleagă in locul acestuia;
· fiecare om are toate resursele necesare schimbării, si acestea pot fi identificate in istoria sa personala;
· modelele sau teoriile utilizate vizavi de o persoana (elaborate de către terapeut sau de către persoana insasi) nu reprezintă persoana ca atare;
· fiecare persoana trebuie abordata din perspectiva propriului sau model despre lume;
· o persoana nu poate sa nu comunice (chiar daca o face numai non-verbal);
· persoana cea mai flexibila si cu cele mai multe posibilitati de alegere va fi elementul cheie in cadrul sistemului de relaţii umane dat.
Promotorii NLP ca viziune sistemica au fost Robert Dilts si Todd Epstein in perioada anilor '80.
Pentru contribuţia semnificativa pe care au adus-o la dezvoltarea programării neuro-lingvistice mai trebuie amintiţi: Leslie Cameron-Bandler, Judith DeLozier, Tad James, Steve si Connirae Andreas, Joseph O'Connor.
Pe măsura ce tot mai mulţi oameni au avut acces la cursuri, in mod natural tehnicile de NLP au fost perfecţionate, lucruri noi au fost descoperite.
La ora actuala, in prezentarea sistemului NLP se observa doua perspective: o abordare completa si sistematica (care se întinde pe parcursul mai multor ani, trecând prin diferite grade de absolvire) si cursuri tematice de scurta durata (de la câteva zile, la câteva saptamani, in care se asimilează anumite tehnici, adaptate scopului propus, dar persoana nu devine un expert NLP).
Domenii de aplicaţie NLP poate fi aplicat in:
- leadership
- business
- comunicare avansata (verbala si non-verbala)
- dezvoltare personala
- dezvoltare organizaţionala
- drept
- psihologie, psihoterapie
- coaching
- relaţii interpersonale si interorganizationale
- media & advertising
- sănătate
- medierea conflictelor
- educaţie
- management
- transpersonal
- tehnologia informaţiei
- marketing
Totodată NLP se adresează tuturor celor care au ca principala valoare propriul succes si succesul grupurilor/organizaţiilor din care fac parte. NLP – principii
“Trăim intr-o lume stimul-răspuns.” Denumirea de programare neuro-lingvistica - NLP - isi are sursa in cele trei aspecte interactive, fundamentale, implicate in viata psihica, aşa cum au fost evidenţiate de Grinder si Bandler:
· N - de la neuro, deoarece percepem mediul prin intermediul simţurilor
· L - de la lingvistic, deoarece ordonam verbal experienţele noastre
· P - de la programare, deoarece comportamentul nostru conştient si inconştient este determinat de valori interne dobândite, care pot fi modificate.
Cuvântul "neuro" se refera la faptul ca toata informaţia pe care o deţinem ne parvine si este prelucrata prin intermediul sistemului nervos. Au fost, astfel, identificate, trei categorii de oameni, după tipul canalului senzorial pe care îl folosesc preponderent (cuvintele nefiind altceva decât o eticheta pentru a desemna anumite reprezentări interioare):
· "vizualii" - cei care isi reprezintă interior informaţia sub forma de imagini, preferenţial;
· "auditivii" - cei care sunt, mai degrabă, atenţi la sunet, inclusiv la vocea lor interioara;
· "kinestezicii" (senzitivii) - folosesc in mod special registrul kinestezic, ei "simt" lucrurile, spre deosebire de ceilalţi, care le "vad" sau le "aud".
Destul de rar se întâlnesc oameni la care sa predomine registrul olfactiv (adesea ei devin mari creatori de parfumuri) sau gustativ.
In plus , ei au observat ca mişcările globilor oculari - in sus, lateral sau in jos si spre dreapta sau spre stânga - sunt strict corelate cu registrul in care se procesează informaţia (spre exemplu, oamenii se uita întotdeauna in stânga sus atunci când vor sa-si amintească o imagine, sau privesc in stânga jos atunci când "vorbesc in gând"; exista si situaţia, mai puţin întâlnita, in care lateralitatea este inversata, mai ales in cazul stângacilor). Vizualii, auditivii si kinestezicii au moduri destul de diferite de a percepe lumea si de a gândi. Pentru a comunica eficient este util sa o facem in mod diferenţiat, "pe limba fiecăruia".
Cuvântul "lingvistic" semnalează faptul ca limbajul este suportul comunicării, atât cu ceilalţi, cat si cu noi înşine; in funcţie de experienţele anterioare, pentru fiecare om in parte, un acelaşi cuvânt poate desemna aspecte diferite, poate trezi sentimente sau reacţii diferite (la auzul cuvântului "succes" cineva devine vesel, pentru ca tocmai a avut un astfel de succes, in timp ce altul se va simţi deprimat, având in antecedente eşecuri repetate).
Bandler si Grinder au structurat ceea ce este cunoscut sub denumirea de "meta-model" al limbajului, instrument care permite accesul la înţelegerea profunda a ceea ce spun oamenii. Se considera ca limbajul are doua niveluri:
· superficial; este limbajul discursiv, prin care ne adresam celorlalţi sau ne aflam in dialog interior (de exemplu, cineva poate spune "eu nu sunt bun de nimic")
· profund, este limbajul interior nerostit, ca o sinteza complexa a tuturor trăirilor noastre, si care nu poate fi exteriorizat ca atare. De aceea, in procesul comunicării, are loc o trecere de la limbajul profund la cel superficial, discursiv, trecere care aduce cu sine pierderea sau omiterea de informaţie datorita selectării si simplificării si deci, apare o distorsiune a sensului.
Cu ajutorul meta-modelului din NLP, se poate recâştiga informaţia pierduta, descifrându-se o parte din "harta" sau grila prin care celalalt isi structurează realitatea. Astfel, in spatele afirmaţiei "eu nu sunt bun de nimic", configuraţia interioara poate fi diferita; ea poate semnifica, de fapt: "la serviciu seful discuta mai mult cu colegul decât cu mine si asta mă deranjează", sau "când mă uit in oglinda mi se face rău si nu cred ca se va îndrăgosti cineva de mine", sau "memoria mea este mult mai slaba decât a altora, si cred ca ceilalţi mă considera prost"!
Cuvântul "programare" evidenţiază faptul ca stereotipurile de gândire (cele care au pătruns adânc in subconştient, acţionând ca si convingeri de nezdruncinat) determina modul in care reacţionam intr-un anumit context, stările pe care le avem si in consecinţa, tipul de comportament pe care-l vom adopta.
Cultura din care facem parte, educaţia oferita in familie si in şcoala, structurează cele mai multe din programele pe baza cărora funcţionam si ne predispun la anumite comportamente care ne determina viata personala si sociala.
Fondatorii NLP-ului au descoperit ca programele ineficiente pot fi modificate acţionând la nivelul sistemelor de reprezentare (vizual, auditiv si kinestezic) si folosind tehnicile lingvistice specifice.
Reprezentarea interioara determina starea emoţionala, iar starea emoţionala determina comportamentul. Oamenii realizează o anumita acţiune (au un anumit comportament) numai atunci când sunt transpuşi in starea pe care au asociat-o cu acea acţiune!
A comunica eficient.
Condiţia noastră de oameni presupune comunicare. Totuşi, nu comunicam întotdeauna ceea ce intenţionam sa comunicam. De asemenea, nici nu ii înţelegem pe ceilalţi întotdeauna. NLP oferă instrumente practice pentru ca oricine doreşte sa devina un comunicator abil.
Limbajul este mijlocul prin care gândim si dam sens lucrurilor din jurul nostru. Totuşi, procesul de convertire a experienţei in limbaj presupune in mod inevitabil distorsiuni si eliminări. NLP ne invata cum sa recunoaştem ceea ce oamenii presupun atunci când vorbesc si mai important, cum sa folosim un limbaj de precizie pentru a imbunatati înţelegerea reciproca.
Abilitatea de a înţelege punctul de vedere al celuilalt este o piatra de hotar in NLP. Odată ce l-am inteles, mă pot alinia interlocutorului la toate nivelurile gândirii sale si astfel pot relaţiona eficient. Oamenii răspund mai uşor oamenilor care se aseamănă lor.
Abilitatea de a te potrivi cu interlocutorul, de a te alinia ideilor lui, de a-l ghida către înţelegerea ideilor tale este de foarte mare valoare atunci când dorim sa influenţam. NLP oferă instrumente pentru a face acest lucru cu abilitate si respect.
Emularea excelentei
NLP este legat de descoperirea modului in care performerii obţin rezultatele pe care le obţin. Acest proces de "modelare" a excelentei presupune scoaterea la lumina a secvenţei acţiunilor si a proceselor interne prin care ei trec. Indata ce ai inteles CUM cineva face un anumit lucru poţi sa reproduci strategia respectiva si valorile aferente pentru tine însuti, si vei obţine rezultate similare.
Aplicaţiile acestui proces abunda in toate sferele de activitate. Este modul cel mai eficient de a invata o noua abilitate, iar dezvoltarea competentei de modelare este o contribuţie importanta in dezvoltarea personala a oricărui om. Stăpânirea propriei minţi
Majoritatea oamenilor recunosc ca mintea omeneasca este o "unealta" extrem de puternica si ca folosim numai o mica parte a acestui potenţial. NLP ne arata cum sa înţelegem mai bine cum funcţionează creierul, oferind echivalentul unui manual de funcţionare pentru creierul uman.
Când înţelegem modalităţile specifice prin care "ne punem mintea la contribuţie" ne aflam in situaţia de a lua decizii mai bune. Schimbarea devine un proces mult mai uşor si putem deveni mai eficienţi decât am visat vreodată.
Etapele planului de intervenţie ale super-comunicatorilor 1. Stabilirea unei legături puternice
Super-comunicatorul isi calibrează interlocutorul, adică îl observa cu fineţe si atenţie, in ceea ce priveşte detaliile fetei si ale corpului, gestica , poziţia, cuvintele folosite, pentru a se „acorda” apoi cu el, apoi se armonizează fizic si verbal cu acesta, folosind acelaşi limbaj, îndeosebi in ceea ce priveşte expresiile vizuale, auditive si de trăire interna. Conducerea
Aceasta reprezintă acontrolarea procesului de comunicare si consta in dirijarea si aducerea interlocutorului acolo unde isi propune intervenientul.
2. Stabilirea unui cadru si fixarea obiectivelor
Are ca scop principal transformarea dorinţelor si intenţiilor adesea confuze, imprecise, tulburi si complicate ale interlocutorului intr-un obiectiv realist, pozitiv si specific.
3. Studierea resurselor
Consta in găsirea unor resurse in ceea ce priveşte modalitatea in care interlocutorul a făcut deja fata unei situaţii din trecut.
4. Intervenţia propriu-zisa
- Se poate utiliza un „model” clasic de intervenţie psihologica, precum confruntarea proprie analizei tranzacţionale, grila „Cui aparţine problema?”, din metoda Gordon sau tehnica celor doua scaune din terapia Gestalt.
- In aceasta etapa, intervenţia face frecvent apel la tehnica anonima a vizualizării creative.
- O alta metoda este cea a asocierilor si disocierilor.
- Un element important utilizat in aceste intervenţii este ancorarea (vizuala, auditiva, kinestezica), prin care se evoca sau se provoacă o anumita stare.
- Pasul următor îl constituie recadrarea, care este o alta modalitate de a vedea, de a auzi si/ sau de a resimţi un anumit lucru\
- O alta tehnica este schimbarea istoriei personale, care se aplica atunci când interlocutorul încearcă o „senzaţie” inadecvata in viata sa actuala
5. Crearea unui pod spre viitor
Se încearcă asocierea schimbării obţinute, adică a deciziilor adoptate de interlocutor, cu realitatea viitoare.
6. Verificarea ecologica
Super-comunicatorul verifica prin dialog daca schimbarea pe care interlocutorul o va pune in practica va avea un impact exclusiv pozitiv asupra relaţiei sale cu mediul din care face parte, „echilibrul ecologic” reprezentând acea stare de echilibru ce domneşte in jurul unei persoane sau al unui grup de persoane.
Meta-caracteristici ale modului de lucru la superterapeuti
- utilizarea metaforelor
- utilizarea modelului „ca si cum”
- flexibilitatea
- accent mai degrabă pe fapte decât pe opinii
- discreţia
- asumarea presupoziţiei conform căreia „La originea oricărui comportament se afla o intenţie pozitiva”
- menţinerea pe tot parcursul intervenţiei a legăturii puternice stabilite cu interlocutorul prin calibrare si armonizare fizica si verbala
- durata intervenţiei, cuprinsa de regula in intervalul de 15-120 de minute
Idei de baza in NLP
1. Nu există lucru negativ, ci doar feedback;
2. Nu putem să nu comunicăm, orice stare comportamentală (chiar şi un refuz) fiind semnificativă pentru interlocutorul nostru;
3. Orice "hartă" este diferită de "teritoriul" pe care îl reprezintă (diferenţa dintre teorie şi practică);
4. Orice comportament este orientat către adaptare la mediul ambiant;
5. Înţelegem mult mai uşor şi mai bine ceea ce ne este deja familiar.
Bibliografie
1. LASSUS, RENE DE – „Programarea Neuro-Lingvistica si Arta Comunicării”, editura Teora, 2004,
2. http://www.1educat.ro/eBYF/arhiva/36-2002.html
3. http://www.nlp.ro/
4. http://geniu.org/nlp/nlp-introducere.htm
5. http://ro.wikipedia.org/wiki/Nlp
6. http://www.markmedia.ro/article_show.php?g_id=184
7. http://www.armonianaturii.ro/www/produse-naturiste/articlesdisplayArticle/
8. Idei de Afaceri, iulie 1995 – septembrie 2000
9. Preţul Succesului, decembrie 1996 – noiembrie 1997
Si eu am facut acel curs, si mi-a prins bine.
RăspundețiȘtergere