Psiholog Gabriela IANCULESCU
Psiholog Eusebiu TIHAN
Carl Gustav Jung s-a nascut in ziua de 26 iulie 1875 in satul Kesswil , de pe malul lacului Constanta. A fost unicul fiu al pastorului din localitate , reverendul Paul Achilles Jung si al lui Emilie Jung , nascuta Preiswerk. Bunicul sau, Carl Gustav Jung , al carui nume il primise , de profesie medic , fusese rectorul Universitatii din Basel . Bunicul din partea mamei , Samuel Preiswerk fusese un teolog renumit . Evolutia intelectuala a viitorului psihanalist Carl Gustav Jung va fi puternic influentata de acest amestec de medicina , teologie si spiritism .
Psihanalist si psihiatru , intemeietorul psihologiei analitice , numite asa pentru a o deosebi de teoria psihanalitica a lui Freud , Carl Gustav Jung va fi cel care va darui psihologiei doua concepte fundamentale : cel de inconstient colectiv si cel de arhetip .
Inconstientul colectiv si arhetipurile
In continuare voi expune in linii generale teoria jungiana si principalele concepte ale acestei teorii . Ruptura de Freud si inceputul asa-numitei disidente a lui Jung , a aparut in momentul in care acesta si-a formulat public ipoteza privitoare la inconstientul colectiv . Dealtfel , aceasta ipoteza s-a dovedit a fi cea mai semnificativa abatere de la freudism si totodata cea mai importanta a sa in psihologie .
Inconstientul colectiv este , spre deosebire de inconstientul individual , o achizitie filogenetica . In el se concentreaza nu experienta individuala ci experienta speciei . Inconstientul colectiv este un inconstient supraindividual . Daca inconstientul personal cuprinde continuturi ce au fost candva , constiente , inconstientul colectiv este alcatuit in schimb din elemente ce n-au intrat niciodata in campul constientului .
Jung spune : “alaturi de constiinta , care are o natura pe deplin personala si pe care o consideram - chiar atunci cand ii anexam ca pe un apendice inconstientul personal - ca fiind singurul sistem psihic , exista un al doilea sistem psihic , a carui natura este colectiva , nonpersonala . Inconstientul colectiv nu se formeaza pe parcursul vietii individului ci este mostenit “ ( C.G.Jung , 1994 , pag. 22 ) .
Conceptul de arhetip este inevitabil legat de ideea de inconstient colectiv . Arhetipurile sunt forme psihice preexistente care pot deveni constiente doar in mod mijlocit . Fiind continuturi inascute , concentrand experienta speciei , arhetipurile sunt de ordinul instinctelor . Intr-unul din comentariile asupra teoriei jungiene , Vasile Dem. Zamfirescu spune : “Din punct de vedere filosofic ideea este de prima importanta : daca arhetipurile sunt spirit si in acelasi timp instincte , atunci natura contine spirit si nu este in intregime opusa culturii .
Jung vorbeste despre imagine ca despre o viziune a fanteziei . Ea se bazeaza pe activitatea inconstienta a fanteziei si poate apare ca o imagine <> nefiind proiectata spatial decat intr-un caz patologic sau arhaic ( la primitivi ) . Este o expresie concentrata a situatiei psihice globale . Este expresia unor continuturi inconstiente dar nu a tuturor ci numai a acelora momentan constelate . Aceasta constelare rezulta pe de o parte din activitatea inconstienta , iar pe de alta din starea momentana a constiintei . Talmacirea sensului imaginii trebuie sa porneasca dinspre ambele niveluri , din relatia lor reciproca si nu doar dinspre inconstient sau doar dinspre constient .
Imaginea primordiala este cea care are caracter arhaic , adica atunci cand coincide frapant cu motive mitologice cunoscute . In acest caz exprima pe de o parte materiale colectiv-inconstiente si pe de alta parte faptul ca starea constiintei se afla sub influente de natura colectiva . Imaginea primordiala este arhetipul . O imagine personala nu are nici caracter arhaic , nici insemnatate colectiva . Ea exprima continuturi personal-inconstiente si o stare personal conditionata a constiintei.
Arhetipurile au patru surse de formare :
- prima dintre ele ar reprezenta-o fenomenele fizice ; acestea nu se intiparesc ca atare ci prin intermediul reactiilor subiective fata de ele ; este un fel de intiparire fantastica a fenomenelor fizice care ar fi posibila datorita relatiei speciale , numita de “participare mistica” pe care omul arhaic o are cu lumea . In aceasta relatie obiectul si subiectul nu sunt clar distinse : “Ceea ce se intampla in exterior se intampla si in exterior “ ( C.G.Jung , 1994 , b , vol. I , pag. 71 ) .
- o a doua sursa a arhetipurilor o constituie conditiile fiziologice ale organismului uman ; acestea se intiparesc tot prin intermediul reactiei afectiv-subiective fata de ele;
- situatiile existentiale fundamentale reprezinta a treia sursa a urmelor arhetipale . “Situatiile periculoase , fie ca e vorba de pericole trupesti sau de periclitari ale sufletului , starnesc fantezii afective si intrucat situatiile acestea se repeta ca ceva tipic, ele se organizeaza in arhetipuri “ ( C.G. Jung , 1994 , b , vol. I , pag. 74 ) .
- o a patra sursa a arhetipurilor o constituie evenimentele si persoanele esentiale pentru viata omului , care se repeta constant ; astfel barbatul , femeia , mama, tatal , copilul - personaje prezente pe tot parcursul vietii individului uman produc arhetipuri puternice .
Jung a considerat arhetipurile drept nuclee neuropsihice innascute , avand capacitatea de a initia , controla si mijloci caracteristicile uzuale de comportament si trairile tipice tuturor fiintelor umane .
Intr-o oarecare masura arhetipurile jungiene se aseamana cu ideile platoniciene . Ele sunt colective, in sensul ca intruchipeaza insusirile generale a ceva, dar totodata implicite in manifestarile lor specifice . Spre exemplu , amprenta unui deget omenesc este recunoscuta drept amprenta prin configuratia ei speciala de linii si spirale . Cu toate acestea , fiecare amprenta are o configuratie specifica persoaneei careia ii apartine . In mod asemanator , arhetipurile imbina generalul cu individualul - fiind comune tuturor oamenilor si totusi manifestandu-se intr-un mod caracteristic si specific la fiecare persoana ( Stevens, A. , 1996 , pag. 58 ). Totusi arhetipurile lui Jung se deosebesc de ideile lui Platon. ªi aceasta datorita dinamiciitatii lor , orientarii lor catre un scop : ele isi cauta in mod activ realizarea in personalitatea si comportamentul individului .
Trebuie facuta distinctia clara , insa , intre arhetipul in sine ( similar lucrului in sine , das Ding-an-sich, al lui Kant ) si imaginile arhetipale - idei si comportamente pe care le genereaza arhetipul in sine . Se considera ca arhetipal si mostenit faptul de a avea o predispozitie spre anume experiente si nu experienta insasi.
In ultima jumatate de secol , au aparut insa o serie de idei similare celor jungiene care vin sa probeze valabilitatea stiintifica a ipotezelor lui Jung . Astfel , in etologie s-au descoperit asa numitele mecanisme înnascute de declansare ( “imate releasing mecanism” - IRM. ) . Fiecare IRM se poate activa atunci cand intalneste un stimul adecvat in mediul inconjurator . La aparitia unui asemenea stimul - semnal se declanseaza mecanismul innascut , iar animalul raspunde printr-un tipar comportamental caracteristic , adaptat in cursul evolutiei , situatiei date .
Claude Levy-Strauss si scoala franceza de antropologie structurala se ocupa de infrastructurile inconstiente, pe care le considera determinante in orice obicei si institutie umana . De asemenea , specialistii in lingvistica sustin ca , desi intre gramatici exista diferente , formele lor de baza sunt universale , fiind numite de catre Noam Chomsky structuri profunde , aceasta insemnand ca la nivelul neuropsihic cel mai adanc exista o gramatica universala “arhetipala” , pe care se intemeiaza toate gramaticile individuale .
O disciplina noua, sociobiologia, are la baza teoria conform careia tiparele comportamentale tipice tuturor speciilor sociale , inclusiv speciei umane , depind de strategii de raspuns transmise genetic, astfel proiectate incat sa maximizeze aptitudinea organismului de a supravietui in mediul sau de dezvoltare . Mai recent , psihiatrii de orientare etologista au inceput sa studieze asa-numitele “tipare de raspuns psihobiologic si structuri nervoase profund omoloage” , considerate ca fiind responsabile de realizarea unor tipare adaptative sanatoase ori maladive ale pacientilor individuali , ca raspuns la modificarile survenite in mediul lor social (Stevens, A. , 1996 , pag. 62 ) .
Principalele arhetipuri
a) Sinele (das Selbst) este arhetipul integrator si se refera la totalitatea integrata armonic a potentialitatilor psihice ale individului , in care sciziunea constient-inconstient este suprimata . Sinele este personalitatea totala si in acelasi timp centrul personalitatii , asa cum eul este centrul constiintei . Este simbolizat fie sub forma divinitatii , fie sub forma unei mandale .
b) Persona , in latina insemnand masca , este fatada individului uman . Este un fragment din psihicul colectiv suprapus peste psihicul individual . Se poate referi la identitatea sexuala , la un anumit stadiu al dezvoltarii umane , la un anumit statut social sau la trasaturile psihice induse de o anumita profesie . Persona este un fenomen pe care-l intalnim in orice societate umana si asigura comunicarea , convietuirea , colaborarea dintre indivizi . Continutul concret al personei poate varia de la o cultura la alta si chiar in timp in cadrul aceleiasi culturi , insa functia sa ramane nemodificata .
c) Umbra este considerata partea negativa a identitatii personale : continuturile inconstientului personal ,functiile psihice inferioare , nedezvoltate , trasaturile ascunse , dezavantajoase . Apare in vis sub forma unui personaj sinistru , amenintator .
d) Arhetipul infans (Kindarchetypus) - “motivul copilului reprezinta aspectul preconstient al sufletului colectiv” (Jung, C., G., 1994, a , pag. 12 ) .
e) Arhetipul spiritului se manifesta simbolic in basme prin figura “batranului intelept” , un personaj benefic .
f) Anima si animus sunt arhetipuri contrasexuale . Anima reprezinta dimensiunea feminina inconstienta din fiecare barbat , iar animus este dimensiunea masculina din orice femeie .
Anima si Animus
Anima are o provenienta eterogena . Ea are trei surse majore : prima , adevarata mostenire filogenetica , apare din intiparirea relatiei cu femeia ; a doua sursa este chiar feminitatea barbatului , trasaturile feminine fiind refulate si acumulate in inconstient ; cea de-a treia sursa este mai superficiala si consta din experientele individuale curente ale barbatului cu femeia .
Animusul, ca partea masculina din psihicul feminin se refera la tendintele autoritare , convingerile de ordin spiritual care apar la femeie .
Cele doua arhetipuri formeaza o pereche de contrarii denumita de Jung “Syzygia” , care in sens mitologic inseamna pereche de zei aflati in opozitie . Daca la barbati predominant este logosul disociativ , cognitiv , la femei , expresia adevaratei lor naturi este data de eros . Tocmai de aceea, anima corespunde erosului , iar animus logosului . Primul poate fi numit arhetip al vietii , iar cel de-al doilea arhetip al sensului ( Jung, C., G., 1994 , a , pag. 11 ) .
Anima si animus sunt fundamentele arhetipale pe care se sprijina relatiile cu celalalt sex . Ele functioneaza in vise si in imaginatie ca mijlocitori intre inconstient si eu , furnizand astfel o modalitate de adaptare deopotriva interioara si exterioara . Cu cat anima si animus sunt mai inconstiente , cu atat sansa lor de a fi proiectate este mai mare , proces psihodinamic ce determina experienta indragostirii . Jung a denumit complexul contrasexual “factor formativ al proiectiilor” ( Jung , C., G., 1994 , b , vol. I , pag.44 ) . In sens jungian , proiectia reprezinta “transferarea in exterior , intr-un obiect , a unui proces subiectiv . Proiectia este un proces de disimilare , deoarece un continut subiectiv este instrainat subiectului si incorporat oarecum intr-un obiect” ( Jung , C., G., 1994 , b , vol. II , pag. 185 ) .
Voi prezenta mai pe larg intr-un alt capitol problematica proiectiei , asa cum apare ea la diversi autori , inclusiv la Jung . Erosul , ca functie a relatiei , este mai putin dezvoltat la barbat decat la femeie . Dupa cum am aratat , la femei erosul constituie adevarata lor natura , in timp ce logosul nu este decat un accident . Cand o femeie este stapanita de animusul sau ea are anume predilectie spre argumentare . Dar argumentele sale nu sunt reflectii ci simple opinii , presupuneri apriorice ce se pretind a fi adevaruri. Atunci cand barbatii sunt posedati de anima proprie ei argumenteaza cu feminitate .
Imaginea sufletului este un caz particular al imaginilor psihice produse de inconstient . dupa cum persona , atitudinea exterioara , este reprezentata in vise prin imaginea unor persoane care au insusirile respective intr-o forma accentuata , sufletul, adica atitudinea interioara , este reprezentat prin anumite persoane care poseda insusiri corespunzatoare sufletului .
Afectul provine din faptul ca o adevarata adaptare constienta la obiectul ce reprezinta sufletul este imposibila . Datorita imposibilitatii unei relatii obiective , libido-ul se acumuleaza si explodeaza intr-o descarcare afectiva . Afectele vin intotdeanuna sa inlocuiasca adaptarile nereusite .
O adaptare constienta la obiectul ce reprezinta sufletul este imposibila tocmai pentru ca sufletul ii este inconstient subiectului . Daca i-ar fi constient , l-ar putea deosebi de obiect si ar putea inlatura efectele nemijlocite ale obiectului , caci aceste afecte provin din proiectia sufletului asupra obiectului .
In comentariul facut la “Secretul florii de aur” ( Jung , C., G., 1996, pag. 120 ) , Jung spune : “De multe ori mi s-a reprosat ca personific anima si animusul , ca in mitologie , insa acest repros ar fi justificat numai daca s-ar dovedi ca folosesc acesti termeni in practica psihologica concretizati , asa cum se petrec lucrurile in cazul mitologiei “ .
Jung considera ca personificarea este un fapt inerent naturii fenomenelor si ca anima este un sistem psihic autonom si personal . Anima este , in fapt , o reprezentare a naturii personale a acestui sistem autonom . Se spune frecvent : “L-am visat pe domnul X “ . Evident ca nu domnul X in fapt a fost visat ci reprezentarea domnului X . Aceasta situatie este oarecum similara animei si reprezentarii sale . De cele mai multe ori anima apare personificata ca o femeie . In vise , in special , atunci cand apare un personaj feminin e de presupus ca el este reprezentarea personificata a animei . Totodata , anima poate fi proiectata , in viata de zi cu zi , la nivelul unor persoane reale de sex feminin . In mitologie sau in diverse povestiri , de asemenea , personajele feminine sunt considerate ca reprezentari ale animei .
Anima barbatului a fost definita ca o personificare a inconstientului in genere , fiind o punte spre inconstientul abisal ( arhetipal ) , o functie de relatie cu el .
Figurile inconstiente sunt factori spontani activi . Ele trebuie considerate astfel si este necesar sa se tina seama de caracterul lor personificator . Nu noi personificam figurile inconstiente , ci ele de la inceput au o natura personala .Figurile inconstientului nu apar ca abstractii fara podoabe imginative ci ele sunt intercalate intr-o tesatura de fantezii variate si abundente . Anima apare in produsele activitatii inconstiente a barbatului si sub infatisare de fecioara sau de mama . Anima este o figura bipolara si poate deci sa apara cand la polul pozitiv , cand la cel negativ , cand batrana , cand tanara , cand mama sau fiica , zana buna sau vrajitoare, sfanta sau prostituata . Independent de aceasta ambivalenta , Anima se afla in relatii “oculte” cu lumea intunecata a inconstientului arhetipal si dobandeste adesea o tenta religioasa . Atunci cand se detaseaza cu o anumita claritate ea are un raport curios cu timpul: ea apare in afara timpului , partial sau total eterna . Cum in lumea noastra, figurile inconstiente nu mai sunt exprimate prin imagini ale credintei religioase ( sau sunt , dar in mica masura ) , ele revin in inconstient si sunt supuse proiectarii asupra unor personalitati mai mult sau mai putin potrivite . Pentru baiat , o forma definitiva de Anima apare sub trasaturile mamei si-i confera acesteia stralucirea puterii si a superioritatii .
Dar ca urmare a ambivalentei , proiectia poate fi si de natura negativa . O mare parte din teama pe care feminitatea le-o inspira barbatilor se bazeaza pe proiectia unor imagini de tip Anima . Un barbat infantil poseda de regula o figura de tip Anima , materna .
Pentru un barbat adult va fi imaginea unei femei mai tinere , iar pentru cel “foarte varstnic” e compensata de o fecioara , uneori chiar de o copila .
Figura de tip Anima are corespondente si cu animalele , care ii simbolizeaza calitatile . Astfel poate aparea sub forma unui sarpe , tigru sau a unei pasari . Jung da o serie de exemple de vise in care apar astfel de reprezentari ale animei : “O pasare alba se lasa in zbor pe masa . Deodata se transforma intr-o fecioara blonda in varsta de sapte ani , si tot atat de rapid redevine pasare , dar o pasare vorbitoare” .
“Un sarpe-femela se comporta cu tandrete si insinuant , vorbeste cu voce omeneasca . Nu are decat accidental aspectul de sarpe” ( Jung , C., G., 1994 , c , pag. 271) .
In primul vis , Anima e caracterizata ca o fiinta din natura , apropiata de elfi , ca o fiinta care nu este umana decat conditionat . Ea poate fi tot atat de bine pasare , adica apartinand in intregime naturii si iesind din cadrul uman ( deci din cel al constiintei ) , pentru a disparea (deci pentru a deveni inconstienta ) .
In cel de-al doilea vis apare o transformare teriomorfa a figurii . Anima a luat in mod “ accidental” aspectul unui sarpe . Ca sarpe , apare cu rol negativ , iar ca pasare cu rol pozitiv . In cele doua vise este vorba despre o fiinta feminina necunoscuta , ale carei trasaturi nu-i amintesc celui care viseaza de nici o femeie cunoscuta . Femeia este caracterizata ca necunoscuta chiar prin vis si isi manifesta natura stranie atat prin proprietatea de a se transforma , cat si prin ambivalenta . In lucrarea ,,Omul si simbolurile sale” , Jung face o analiza detaliata a modului in care anima si animus se manifesta in vise si in comportamentul uman .
Anima este personificarea tuturor tendintelor psihologice feminine din psihicul unui barbat cum ar fi sentimentele si starile sufletesti vagi , banuieli profetice , receptivitate fata de irational , capacitate de iubire personala , dragoste fata de natura , si in ultimul rand , relatia cu inconstientul . Nu este doar o intamplare faptul ca in vechile timpuri preotesele erau folosite pentru a afla vointa divina si pentru a realiza legatura cu zeii .
Un exemplu particular edificator despre cum Anima este experimentata ca o personalitate ( figura ) interioara in psihicul unui barbat este dat de vracii si profetii ( samani ) triburilor arctice . Unii dintre acestia chiar poarta straie femeiesti sau au zugraviti sani pe hainele lor , in scopul de a evidentia partea feminina a personalitatii lor - parte care ii ajuta sa intre in contact cu taramul spiritelor ( ceea ce numim noi inconstient ) .
Unul din cazurile cunoscute se refera la un tinar care era initiat de un saman batran si care a fost ingropat in zapada . El a intrat intr-o stare de visare si epuizare . Deodata a vazut o femeie care iradia lumina . Ea l-a instruit cu privire la tot ce dorea el sa stie si , mai tarziu , ca spirit protector, l-a ajutat sa-si practice profesia dificila facandu-i legatura cu fortele de dincolo de el . Astfel de experiente prezinta Anima ca personificare a inconstientului unui barbat .
In modul individual de manifestare natura Animei unui barbat este ca o lege modelata de mama sa . Daca el simte ca mama are o influenta negativa asupra sa , anima lui se va manifesta prin iritare , stari sufletesti depresive , nesiguranta , insecuritate si emotivitate . ( Daca , cu toate acestea , el este capabil sa infranga asalturile negative ale sinelui acestea iI pot servi pentru a-i sublinia masculinitatea ) .
In sufletul unui barbat ca acesta personalitatea negativa a mamei-Anima va repeta la nesfarsi t aceasta tema : ,,Eu sunt nimic . Nimic nu are sens . Cu altii e altfel , dar pentru mine ... Eu nu ma bucur de nimic . “ Aceste ,,stari Anima” determina un fel de tristete , (deznadejde) o teama de boala , de impotenta sau accidente . intreaga viata capata un aspect trist si opresiv . Astfel de stari sufletesti intunecate pot aduce un barbat la sinucidere , caz in care anima devine demonul mortii . Ea apare in acest rol in filmul lui Cocteau , ,,Orpheu” .
Francezii numesc acest fel de Anima ,,femeia fatala” (O versiune moderata a acestei Anima intunecate este personificata de Regina noptii in ,,Flautul Magic” al lui Mozart ) . Sirenele grecesti sau Lorelei personifica de asemenea aceste aspecte periculoase ale Animei , care in aceasta forma simbolizeaza iluzia distructiva . Urmatorul basm siberian ilustreaza comportamentul unei astfel de Anima distructive : ,,intr-o zi un vanator singuratic vede o femeie frumoasa aparand din adancul padurii pe cealalta parte a raului . Ea iI face semn cu mana si canta :
O vino , singuratice vanator in linistea amurgului
Vino , vino ! Mi-e dor de tine !
Acum te voi imbratisa , te voi imbratisa !
Vino , vino ! Cuibul meu este aproape ,
Vino , vino , vanatorule singuratic
Acum in tacerea inserarii .
Psihanalist si psihiatru , intemeietorul psihologiei analitice , numite asa pentru a o deosebi de teoria psihanalitica a lui Freud , Carl Gustav Jung va fi cel care va darui psihologiei doua concepte fundamentale : cel de inconstient colectiv si cel de arhetip .
Inconstientul colectiv si arhetipurile
In continuare voi expune in linii generale teoria jungiana si principalele concepte ale acestei teorii . Ruptura de Freud si inceputul asa-numitei disidente a lui Jung , a aparut in momentul in care acesta si-a formulat public ipoteza privitoare la inconstientul colectiv . Dealtfel , aceasta ipoteza s-a dovedit a fi cea mai semnificativa abatere de la freudism si totodata cea mai importanta a sa in psihologie .
Inconstientul colectiv este , spre deosebire de inconstientul individual , o achizitie filogenetica . In el se concentreaza nu experienta individuala ci experienta speciei . Inconstientul colectiv este un inconstient supraindividual . Daca inconstientul personal cuprinde continuturi ce au fost candva , constiente , inconstientul colectiv este alcatuit in schimb din elemente ce n-au intrat niciodata in campul constientului .
Jung spune : “alaturi de constiinta , care are o natura pe deplin personala si pe care o consideram - chiar atunci cand ii anexam ca pe un apendice inconstientul personal - ca fiind singurul sistem psihic , exista un al doilea sistem psihic , a carui natura este colectiva , nonpersonala . Inconstientul colectiv nu se formeaza pe parcursul vietii individului ci este mostenit “ ( C.G.Jung , 1994 , pag. 22 ) .
Conceptul de arhetip este inevitabil legat de ideea de inconstient colectiv . Arhetipurile sunt forme psihice preexistente care pot deveni constiente doar in mod mijlocit . Fiind continuturi inascute , concentrand experienta speciei , arhetipurile sunt de ordinul instinctelor . Intr-unul din comentariile asupra teoriei jungiene , Vasile Dem. Zamfirescu spune : “Din punct de vedere filosofic ideea este de prima importanta : daca arhetipurile sunt spirit si in acelasi timp instincte , atunci natura contine spirit si nu este in intregime opusa culturii .
Jung vorbeste despre imagine ca despre o viziune a fanteziei . Ea se bazeaza pe activitatea inconstienta a fanteziei si poate apare ca o imagine <
Imaginea primordiala este cea care are caracter arhaic , adica atunci cand coincide frapant cu motive mitologice cunoscute . In acest caz exprima pe de o parte materiale colectiv-inconstiente si pe de alta parte faptul ca starea constiintei se afla sub influente de natura colectiva . Imaginea primordiala este arhetipul . O imagine personala nu are nici caracter arhaic , nici insemnatate colectiva . Ea exprima continuturi personal-inconstiente si o stare personal conditionata a constiintei.
Arhetipurile au patru surse de formare :
- prima dintre ele ar reprezenta-o fenomenele fizice ; acestea nu se intiparesc ca atare ci prin intermediul reactiilor subiective fata de ele ; este un fel de intiparire fantastica a fenomenelor fizice care ar fi posibila datorita relatiei speciale , numita de “participare mistica” pe care omul arhaic o are cu lumea . In aceasta relatie obiectul si subiectul nu sunt clar distinse : “Ceea ce se intampla in exterior se intampla si in exterior “ ( C.G.Jung , 1994 , b , vol. I , pag. 71 ) .
- o a doua sursa a arhetipurilor o constituie conditiile fiziologice ale organismului uman ; acestea se intiparesc tot prin intermediul reactiei afectiv-subiective fata de ele;
- situatiile existentiale fundamentale reprezinta a treia sursa a urmelor arhetipale . “Situatiile periculoase , fie ca e vorba de pericole trupesti sau de periclitari ale sufletului , starnesc fantezii afective si intrucat situatiile acestea se repeta ca ceva tipic, ele se organizeaza in arhetipuri “ ( C.G. Jung , 1994 , b , vol. I , pag. 74 ) .
- o a patra sursa a arhetipurilor o constituie evenimentele si persoanele esentiale pentru viata omului , care se repeta constant ; astfel barbatul , femeia , mama, tatal , copilul - personaje prezente pe tot parcursul vietii individului uman produc arhetipuri puternice .
Jung a considerat arhetipurile drept nuclee neuropsihice innascute , avand capacitatea de a initia , controla si mijloci caracteristicile uzuale de comportament si trairile tipice tuturor fiintelor umane .
Intr-o oarecare masura arhetipurile jungiene se aseamana cu ideile platoniciene . Ele sunt colective, in sensul ca intruchipeaza insusirile generale a ceva, dar totodata implicite in manifestarile lor specifice . Spre exemplu , amprenta unui deget omenesc este recunoscuta drept amprenta prin configuratia ei speciala de linii si spirale . Cu toate acestea , fiecare amprenta are o configuratie specifica persoaneei careia ii apartine . In mod asemanator , arhetipurile imbina generalul cu individualul - fiind comune tuturor oamenilor si totusi manifestandu-se intr-un mod caracteristic si specific la fiecare persoana ( Stevens, A. , 1996 , pag. 58 ). Totusi arhetipurile lui Jung se deosebesc de ideile lui Platon. ªi aceasta datorita dinamiciitatii lor , orientarii lor catre un scop : ele isi cauta in mod activ realizarea in personalitatea si comportamentul individului .
Trebuie facuta distinctia clara , insa , intre arhetipul in sine ( similar lucrului in sine , das Ding-an-sich, al lui Kant ) si imaginile arhetipale - idei si comportamente pe care le genereaza arhetipul in sine . Se considera ca arhetipal si mostenit faptul de a avea o predispozitie spre anume experiente si nu experienta insasi.
In ultima jumatate de secol , au aparut insa o serie de idei similare celor jungiene care vin sa probeze valabilitatea stiintifica a ipotezelor lui Jung . Astfel , in etologie s-au descoperit asa numitele mecanisme înnascute de declansare ( “imate releasing mecanism” - IRM. ) . Fiecare IRM se poate activa atunci cand intalneste un stimul adecvat in mediul inconjurator . La aparitia unui asemenea stimul - semnal se declanseaza mecanismul innascut , iar animalul raspunde printr-un tipar comportamental caracteristic , adaptat in cursul evolutiei , situatiei date .
Claude Levy-Strauss si scoala franceza de antropologie structurala se ocupa de infrastructurile inconstiente, pe care le considera determinante in orice obicei si institutie umana . De asemenea , specialistii in lingvistica sustin ca , desi intre gramatici exista diferente , formele lor de baza sunt universale , fiind numite de catre Noam Chomsky structuri profunde , aceasta insemnand ca la nivelul neuropsihic cel mai adanc exista o gramatica universala “arhetipala” , pe care se intemeiaza toate gramaticile individuale .
O disciplina noua, sociobiologia, are la baza teoria conform careia tiparele comportamentale tipice tuturor speciilor sociale , inclusiv speciei umane , depind de strategii de raspuns transmise genetic, astfel proiectate incat sa maximizeze aptitudinea organismului de a supravietui in mediul sau de dezvoltare . Mai recent , psihiatrii de orientare etologista au inceput sa studieze asa-numitele “tipare de raspuns psihobiologic si structuri nervoase profund omoloage” , considerate ca fiind responsabile de realizarea unor tipare adaptative sanatoase ori maladive ale pacientilor individuali , ca raspuns la modificarile survenite in mediul lor social (Stevens, A. , 1996 , pag. 62 ) .
Principalele arhetipuri
a) Sinele (das Selbst) este arhetipul integrator si se refera la totalitatea integrata armonic a potentialitatilor psihice ale individului , in care sciziunea constient-inconstient este suprimata . Sinele este personalitatea totala si in acelasi timp centrul personalitatii , asa cum eul este centrul constiintei . Este simbolizat fie sub forma divinitatii , fie sub forma unei mandale .
b) Persona , in latina insemnand masca , este fatada individului uman . Este un fragment din psihicul colectiv suprapus peste psihicul individual . Se poate referi la identitatea sexuala , la un anumit stadiu al dezvoltarii umane , la un anumit statut social sau la trasaturile psihice induse de o anumita profesie . Persona este un fenomen pe care-l intalnim in orice societate umana si asigura comunicarea , convietuirea , colaborarea dintre indivizi . Continutul concret al personei poate varia de la o cultura la alta si chiar in timp in cadrul aceleiasi culturi , insa functia sa ramane nemodificata .
c) Umbra este considerata partea negativa a identitatii personale : continuturile inconstientului personal ,functiile psihice inferioare , nedezvoltate , trasaturile ascunse , dezavantajoase . Apare in vis sub forma unui personaj sinistru , amenintator .
d) Arhetipul infans (Kindarchetypus) - “motivul copilului reprezinta aspectul preconstient al sufletului colectiv” (Jung, C., G., 1994, a , pag. 12 ) .
e) Arhetipul spiritului se manifesta simbolic in basme prin figura “batranului intelept” , un personaj benefic .
f) Anima si animus sunt arhetipuri contrasexuale . Anima reprezinta dimensiunea feminina inconstienta din fiecare barbat , iar animus este dimensiunea masculina din orice femeie .
Anima si Animus
Anima are o provenienta eterogena . Ea are trei surse majore : prima , adevarata mostenire filogenetica , apare din intiparirea relatiei cu femeia ; a doua sursa este chiar feminitatea barbatului , trasaturile feminine fiind refulate si acumulate in inconstient ; cea de-a treia sursa este mai superficiala si consta din experientele individuale curente ale barbatului cu femeia .
Animusul, ca partea masculina din psihicul feminin se refera la tendintele autoritare , convingerile de ordin spiritual care apar la femeie .
Cele doua arhetipuri formeaza o pereche de contrarii denumita de Jung “Syzygia” , care in sens mitologic inseamna pereche de zei aflati in opozitie . Daca la barbati predominant este logosul disociativ , cognitiv , la femei , expresia adevaratei lor naturi este data de eros . Tocmai de aceea, anima corespunde erosului , iar animus logosului . Primul poate fi numit arhetip al vietii , iar cel de-al doilea arhetip al sensului ( Jung, C., G., 1994 , a , pag. 11 ) .
Anima si animus sunt fundamentele arhetipale pe care se sprijina relatiile cu celalalt sex . Ele functioneaza in vise si in imaginatie ca mijlocitori intre inconstient si eu , furnizand astfel o modalitate de adaptare deopotriva interioara si exterioara . Cu cat anima si animus sunt mai inconstiente , cu atat sansa lor de a fi proiectate este mai mare , proces psihodinamic ce determina experienta indragostirii . Jung a denumit complexul contrasexual “factor formativ al proiectiilor” ( Jung , C., G., 1994 , b , vol. I , pag.44 ) . In sens jungian , proiectia reprezinta “transferarea in exterior , intr-un obiect , a unui proces subiectiv . Proiectia este un proces de disimilare , deoarece un continut subiectiv este instrainat subiectului si incorporat oarecum intr-un obiect” ( Jung , C., G., 1994 , b , vol. II , pag. 185 ) .
Voi prezenta mai pe larg intr-un alt capitol problematica proiectiei , asa cum apare ea la diversi autori , inclusiv la Jung . Erosul , ca functie a relatiei , este mai putin dezvoltat la barbat decat la femeie . Dupa cum am aratat , la femei erosul constituie adevarata lor natura , in timp ce logosul nu este decat un accident . Cand o femeie este stapanita de animusul sau ea are anume predilectie spre argumentare . Dar argumentele sale nu sunt reflectii ci simple opinii , presupuneri apriorice ce se pretind a fi adevaruri. Atunci cand barbatii sunt posedati de anima proprie ei argumenteaza cu feminitate .
Imaginea sufletului este un caz particular al imaginilor psihice produse de inconstient . dupa cum persona , atitudinea exterioara , este reprezentata in vise prin imaginea unor persoane care au insusirile respective intr-o forma accentuata , sufletul, adica atitudinea interioara , este reprezentat prin anumite persoane care poseda insusiri corespunzatoare sufletului .
Afectul provine din faptul ca o adevarata adaptare constienta la obiectul ce reprezinta sufletul este imposibila . Datorita imposibilitatii unei relatii obiective , libido-ul se acumuleaza si explodeaza intr-o descarcare afectiva . Afectele vin intotdeanuna sa inlocuiasca adaptarile nereusite .
O adaptare constienta la obiectul ce reprezinta sufletul este imposibila tocmai pentru ca sufletul ii este inconstient subiectului . Daca i-ar fi constient , l-ar putea deosebi de obiect si ar putea inlatura efectele nemijlocite ale obiectului , caci aceste afecte provin din proiectia sufletului asupra obiectului .
In comentariul facut la “Secretul florii de aur” ( Jung , C., G., 1996, pag. 120 ) , Jung spune : “De multe ori mi s-a reprosat ca personific anima si animusul , ca in mitologie , insa acest repros ar fi justificat numai daca s-ar dovedi ca folosesc acesti termeni in practica psihologica concretizati , asa cum se petrec lucrurile in cazul mitologiei “ .
Jung considera ca personificarea este un fapt inerent naturii fenomenelor si ca anima este un sistem psihic autonom si personal . Anima este , in fapt , o reprezentare a naturii personale a acestui sistem autonom . Se spune frecvent : “L-am visat pe domnul X “ . Evident ca nu domnul X in fapt a fost visat ci reprezentarea domnului X . Aceasta situatie este oarecum similara animei si reprezentarii sale . De cele mai multe ori anima apare personificata ca o femeie . In vise , in special , atunci cand apare un personaj feminin e de presupus ca el este reprezentarea personificata a animei . Totodata , anima poate fi proiectata , in viata de zi cu zi , la nivelul unor persoane reale de sex feminin . In mitologie sau in diverse povestiri , de asemenea , personajele feminine sunt considerate ca reprezentari ale animei .
Anima barbatului a fost definita ca o personificare a inconstientului in genere , fiind o punte spre inconstientul abisal ( arhetipal ) , o functie de relatie cu el .
Figurile inconstiente sunt factori spontani activi . Ele trebuie considerate astfel si este necesar sa se tina seama de caracterul lor personificator . Nu noi personificam figurile inconstiente , ci ele de la inceput au o natura personala .Figurile inconstientului nu apar ca abstractii fara podoabe imginative ci ele sunt intercalate intr-o tesatura de fantezii variate si abundente . Anima apare in produsele activitatii inconstiente a barbatului si sub infatisare de fecioara sau de mama . Anima este o figura bipolara si poate deci sa apara cand la polul pozitiv , cand la cel negativ , cand batrana , cand tanara , cand mama sau fiica , zana buna sau vrajitoare, sfanta sau prostituata . Independent de aceasta ambivalenta , Anima se afla in relatii “oculte” cu lumea intunecata a inconstientului arhetipal si dobandeste adesea o tenta religioasa . Atunci cand se detaseaza cu o anumita claritate ea are un raport curios cu timpul: ea apare in afara timpului , partial sau total eterna . Cum in lumea noastra, figurile inconstiente nu mai sunt exprimate prin imagini ale credintei religioase ( sau sunt , dar in mica masura ) , ele revin in inconstient si sunt supuse proiectarii asupra unor personalitati mai mult sau mai putin potrivite . Pentru baiat , o forma definitiva de Anima apare sub trasaturile mamei si-i confera acesteia stralucirea puterii si a superioritatii .
Dar ca urmare a ambivalentei , proiectia poate fi si de natura negativa . O mare parte din teama pe care feminitatea le-o inspira barbatilor se bazeaza pe proiectia unor imagini de tip Anima . Un barbat infantil poseda de regula o figura de tip Anima , materna .
Pentru un barbat adult va fi imaginea unei femei mai tinere , iar pentru cel “foarte varstnic” e compensata de o fecioara , uneori chiar de o copila .
Figura de tip Anima are corespondente si cu animalele , care ii simbolizeaza calitatile . Astfel poate aparea sub forma unui sarpe , tigru sau a unei pasari . Jung da o serie de exemple de vise in care apar astfel de reprezentari ale animei : “O pasare alba se lasa in zbor pe masa . Deodata se transforma intr-o fecioara blonda in varsta de sapte ani , si tot atat de rapid redevine pasare , dar o pasare vorbitoare” .
“Un sarpe-femela se comporta cu tandrete si insinuant , vorbeste cu voce omeneasca . Nu are decat accidental aspectul de sarpe” ( Jung , C., G., 1994 , c , pag. 271) .
In primul vis , Anima e caracterizata ca o fiinta din natura , apropiata de elfi , ca o fiinta care nu este umana decat conditionat . Ea poate fi tot atat de bine pasare , adica apartinand in intregime naturii si iesind din cadrul uman ( deci din cel al constiintei ) , pentru a disparea (deci pentru a deveni inconstienta ) .
In cel de-al doilea vis apare o transformare teriomorfa a figurii . Anima a luat in mod “ accidental” aspectul unui sarpe . Ca sarpe , apare cu rol negativ , iar ca pasare cu rol pozitiv . In cele doua vise este vorba despre o fiinta feminina necunoscuta , ale carei trasaturi nu-i amintesc celui care viseaza de nici o femeie cunoscuta . Femeia este caracterizata ca necunoscuta chiar prin vis si isi manifesta natura stranie atat prin proprietatea de a se transforma , cat si prin ambivalenta . In lucrarea ,,Omul si simbolurile sale” , Jung face o analiza detaliata a modului in care anima si animus se manifesta in vise si in comportamentul uman .
Anima este personificarea tuturor tendintelor psihologice feminine din psihicul unui barbat cum ar fi sentimentele si starile sufletesti vagi , banuieli profetice , receptivitate fata de irational , capacitate de iubire personala , dragoste fata de natura , si in ultimul rand , relatia cu inconstientul . Nu este doar o intamplare faptul ca in vechile timpuri preotesele erau folosite pentru a afla vointa divina si pentru a realiza legatura cu zeii .
Un exemplu particular edificator despre cum Anima este experimentata ca o personalitate ( figura ) interioara in psihicul unui barbat este dat de vracii si profetii ( samani ) triburilor arctice . Unii dintre acestia chiar poarta straie femeiesti sau au zugraviti sani pe hainele lor , in scopul de a evidentia partea feminina a personalitatii lor - parte care ii ajuta sa intre in contact cu taramul spiritelor ( ceea ce numim noi inconstient ) .
Unul din cazurile cunoscute se refera la un tinar care era initiat de un saman batran si care a fost ingropat in zapada . El a intrat intr-o stare de visare si epuizare . Deodata a vazut o femeie care iradia lumina . Ea l-a instruit cu privire la tot ce dorea el sa stie si , mai tarziu , ca spirit protector, l-a ajutat sa-si practice profesia dificila facandu-i legatura cu fortele de dincolo de el . Astfel de experiente prezinta Anima ca personificare a inconstientului unui barbat .
In modul individual de manifestare natura Animei unui barbat este ca o lege modelata de mama sa . Daca el simte ca mama are o influenta negativa asupra sa , anima lui se va manifesta prin iritare , stari sufletesti depresive , nesiguranta , insecuritate si emotivitate . ( Daca , cu toate acestea , el este capabil sa infranga asalturile negative ale sinelui acestea iI pot servi pentru a-i sublinia masculinitatea ) .
In sufletul unui barbat ca acesta personalitatea negativa a mamei-Anima va repeta la nesfarsi t aceasta tema : ,,Eu sunt nimic . Nimic nu are sens . Cu altii e altfel , dar pentru mine ... Eu nu ma bucur de nimic . “ Aceste ,,stari Anima” determina un fel de tristete , (deznadejde) o teama de boala , de impotenta sau accidente . intreaga viata capata un aspect trist si opresiv . Astfel de stari sufletesti intunecate pot aduce un barbat la sinucidere , caz in care anima devine demonul mortii . Ea apare in acest rol in filmul lui Cocteau , ,,Orpheu” .
Francezii numesc acest fel de Anima ,,femeia fatala” (O versiune moderata a acestei Anima intunecate este personificata de Regina noptii in ,,Flautul Magic” al lui Mozart ) . Sirenele grecesti sau Lorelei personifica de asemenea aceste aspecte periculoase ale Animei , care in aceasta forma simbolizeaza iluzia distructiva . Urmatorul basm siberian ilustreaza comportamentul unei astfel de Anima distructive : ,,intr-o zi un vanator singuratic vede o femeie frumoasa aparand din adancul padurii pe cealalta parte a raului . Ea iI face semn cu mana si canta :
O vino , singuratice vanator in linistea amurgului
Vino , vino ! Mi-e dor de tine !
Acum te voi imbratisa , te voi imbratisa !
Vino , vino ! Cuibul meu este aproape ,
Vino , vino , vanatorule singuratic
Acum in tacerea inserarii .
El si-a scos hainele si a inotat traversand raul , dar deodata ea a zburat in chip de bufnita , razandu-i sfidator . Cand el a incercat sa inoate innapoi sa-si gaseasca hainele , s-a inecat in raul rece .
În acest basm anima simbolizeaza un vis ireal de dragoste , fericire si caldura materna (cuibul ei) - un vis care ademeneste barbatii in afara realitatii . Vanatorul se ineaca deoarece el alearga dupa o fantezie care nu poate fi realizata .
Un alt mod care poate releva Anima negativa a personalitatii unui barbat este reprezentat de observatiile intepatoare , otravitoare , efeminate cu care el devalorizeaza totul . Astfel de observatii (remarci) contin o interpretare (rasucire) nesincera a adevarului si sunt in mod subtil distructive. Exista in lume legende in care apare o ,,femeie otravita” . Ea este o creatura frumoasa care are ascunse in corpul ei arme sau o otrava secreta cu care isi ucide iubitii in timpul primei lor nopti impreuna . Astfel , anima este la fel de rece si indiferenta ca si aspectele misterioase ale naturii sinelui si in Europa este adesea exprimata de credinta in vrajitoare .
Daca , pe de alta parte , experienta unui barbat cu mama sa a fost pozitiva , acest lucru iI poate afecta anima in moduri diferite dar tipice , avand carezultat faptul ca el de asemenea devine efeminat si este astfel incapabil sa invinga greutatile vietii . O anima de acest tip iI poate intoarce pe barbati la sentimentalism , sau pot deveni emotivi ca si batranele domnisoare sau la fel de sensibil ca si printesele din povesti care pot simti un bob de mazare sub 30 de saltele . O manifestare chiar mai subtila a animei negative apare in unele povesti sub forma unei printese care isi pune curtezanii sa-i raspunda unor ghicitori sau sa se ascunda sub nasul ei . Daca ei nu gaseau raspunsurile , sau daca ea iI gasea , ei trebuiau sa moara - iar ea castiga invariabil . Aici Anima implica barbatii intr-un joc intelectual distructiv . Putem observa efectul acestei Anima farsoare in aceste pseudointelectuale si nevrotice dialoguri care inhiba un barbat nelasandu-l sa ia contact direct cu viata si deciziile sale reale . El reflecta atat de mult asupra vietii incat nu o mai poate trai si isi pierde toata spontaneitatea si sentimentele .
Cea mai frecventa manifestare a animei ia forma fanteziilor erotice. Barbatii pot fi determinati sa-si dezvolte fanteziile privind filme sau spectacole de strip-tease , sau urmarind material pornografic . Acesta este un aspect dur , primitiv al Animei , acre devine complusiva doar atunci cand barbatul nu-si cultiva suficient relatiile sentimentale - atunci cand atitudinea sa sentimentala fata de viata a ramas una infantila .
Toate aceste aspecte ale Animei prezinta anumite tendinte care pot fi proiectate astfel incat aparute la barbat impun calitatile unei femei . Prezenta Animei este cea care determina un barbat sa se indragosteasca subit de o femeie pe care o vede pentru prima data si stie ca aceasta este ,,ea” . in aceasta situatie , barbatul simte ca o cunoaste intim dintotdeauna ; el se simte atat de neajutorat in fata ei incat ceilalti pot sa-l considere nebun .
Femeile cu prezenta de ,,zana” atrag in mod special acest fel de proiectii lae Animei , deoarece barbatii pot atribui aproape orice unei creaturi atat de vagi si facinante si astfel pot incepe sa o inconjoare de fantezii .
Proiectia Animei in cazul unei astfel de iubiri subite si pasionale poate distruge mariajul unui barbat si conduce la asa-numitul ,,triunghi conjugal” , cu dificultatile inerente . O solutie la aceasta drama poate fi gasita doar daca Anima este recunoscuta ca o forta (putere) interioara . Scopul secret al inconstientului in crearea unor astfel de incurcaturi este de a-l forta pe barbat sa-si aduca propria fiinta la maturitate prin integrarea a tot mai mult din personalitatea sa inconstienta si aducerea acesteia in viata sa reala .
Exista insa tot atat de multe aspecte pozitive ale Animei . Anima este , de exemplu , responsabila de faptul ca barbatul este capabil sa gaseasca partenerul de mariaj cel mai potrivit . O alta functie este cel putin la fel de importanta . Oricand logica mintii unui barbat este incapabila sa discearna fapte asunse in inconstientul lui , Anima il ajuta sa le aduca la lumina . Chiar mai vital este rolul jucat deAnima in punerea in armonie a mintii barbatului cu valorile sale interioare si prin deschiderea de noi cai spre adancimile mai profunde interioare . Este ca si cum un ,,radio” interior emite pe o anume lungime care exclude irelevantele dar pemite vocii Marelui Om (Barbat) sa fie auzita .
În stabilirea receptiei acestui ,,radio” interior , Anima are rolul de ghid sau mediator intre lume si sine . Astfel apare ea in exemplul initierii samanilor descrisa anterior ; acesta este rolul lui Beatrice in ,,Paradisul” lui Dante si al zeitei Isis atunci cand apare in visul lui Apuleius autorul faimos al ,,The Golden Ass” , pentru a-l initia intr-o forma de viata mai inalta , spirituala .
Visul unui psihoterapeut de 45 de ani poate ajuta la clarificarea felului in care Anima poate fi un ghid interior . Mergand la culcare in seara in care a avut visul el gandea despre sine ca este greu sa treaca singur prin viata , lipsindu-i suportul bisericii . A descoperit ca invidia oameni protejati de imbratisarea materna a unei organizatii (el fusese nascut protestant dar nu mai avea nici o afiliatie religioasa) . Acesta a fost visul sau : ,,Ma aflu intr-o biserica plina de lume . impreuna cu mama si sotia mea , stau intr-o margine unde par a fi locuri libere . Trebuie sa celebrez Mesa ca preot si am o carte mare in maini sau , mai degraba , o carte de rugaciuni sau o antologie de poezii . Aceasta carte nu imi este familiara si nu pot gasi textul corect . Sunt foarte emotionat deoarece trebuie sa incep curand si , in plus , mama si sotia ma disturba sporovaind despre fleacuri . Acum orga s-a oprit si toata lumea ma asteapta astfel ca ma ridic intr-un mod specific si rog pe una dintre calugarite care ingenunchiase in spatele meu sa-mi dea cartea ei si sa-mi arate locul corect - ceea ce ea face intr-un mod supus . Acum , aceeasi calugarita ma precede la altar care se afla undeva in spatele meu si in stanga ca si cum ne-am apropia dintr-o parte . Cartea pentru Mesa este ca o foaie cu fotografii , un fel de panou , lung de trei picioare si lat de unul, si pe el este textul cu picturi antice in coloane , una langa alta .
La inceput calugarita trebuie sa citeasca o parte din liturghie inainte ca eu sa incep . Eu incep si inca nu gasesc partea corecta din text . Ea mi-a spus ca este Numarul 15 , dar numerele nu sunt clare si nu il pot gasi . Cu fermitate ma intorc spre congregatie si acum am gasit Nr.15 (cel de langa ultimul de pe panou si cu toate acestea nu stiu inca daca il pot descifra . Vreau sa le incerc pe toate . Ma trezesc .”
Acest vis exprima intr-un mod simbolic un raspuns al inconstientului la gandurile pe care visatorul le avusese in seara precedenta. El i-a spus , de fapt : ,,Tu insuti trebuie sa devii preot in propria-ti biserica interioara - in biserica sufletului tau” .
Astfel visul iI arata celui care a visat ca are suportul unei organizatii ; el este inclus intr-o biserica - nu una exterioara ci in una care exista in interiorul sufletului sau .
Oamenii (toate trasaturile sale psihice) doresc ca el sa fie preot si sa celebreze Mesa siesi . Visul nu vizeaza de fapt Mesa , cartea lui este foarte diferita de una reala . Se pare ca ideea de Mesa este folosita ca un simbol si totodata inseamna actul de sacrificiu prin care Divinitatea este prezenta , astfel incat omul sa poata comunica cu aceasta . Acesta solutie simbolica nu este desigur general valabila dar se potriveste acestui visator particular . Este o solutie tipica pentru un protestant deoarece un om care prin credinta sa adevarata inca apartine Bisericii Catolice , de obicei experimenteaza Anima sa in imaginea Bisericii si imaginile ei sacre sunt pentru el simboluri ale inconstientului .
Visatorul nostru nu avusese experienta ecleziastica si de aceea a trebuit sa urmeze aceasta cale interioara . Mai mult , visul i-a spus ce trebuie sa faca . A spus : ,,Mata ta restrictiva si extraversia ta (reprezentata de sotia care este extraverta) te distrag si te fac sa te simti nesigur si prin discutia fara sens te retin de la celebrarea Mesei interioare . Dar daca urmaresti calugarita (Anima introvertita) ea te va conduce atat ca servitor cat si ca preot . Ea detine o carte stranie pentru Mesa compusa din 16 (de patru ori cate patru) picturi antice . Mesa ta consta din contemplarea acestor imagini psihice relevate de Anima religioasa” .
Cu alte cuvinte , daca visatorul infrange nesiguranta sa interioara , cauzata de complexul sau matern , va afla ca preocuparea sa in viata este natura si calitatea serviciului religios si daca mediteaza asupra sensului simbolic al imaginilor din sufletul sau , ele il vor conduce la realizare .
in acest vis Anima apare in rolul sau pozitiv propriu-zis acela de mediator intre Eu si Sine . Configuratia de patru ori cate patru a tabloului arata ca celebrarea Mesei interioare este realizata in serviciul totalitatii . Asa cum a demonstrat Jung , nucleul psihicului (Sinele) in mod normal se exprima pe sine intr-un fel de structura impatrita . Numarul patru este legat si de Anima deoarece , asa cum nota Jung , exista patru stadii in dezvoltarea sa . Primul stadiu este cel mai bine simbolizat de figura care reprezinta simplu relatiile instinctuale si biologice . Al doilea poate fi vazut in Molen din Faust : ea personifica un nivel romantic si estetic care este oricum inca caracterizat de elemente sexuale . Al treilea este reprezentat , de exemplu , de Fecioara Maria - o figura (personalitate) care inspira dragoste pentru devotiunea spirituala . Al patrulea tip este simbolizat de Sapientia , intelepciunea ce transcende chiar mai sfanta si mai pura . Sularmita din Cantecul lui Solomon este un astfel de simbol . (in dezvoltarea psihica a barbatului modern acest stadiu este foarte rar atins , Mona Lisa se apropie cel mai mult de o astfel de Anima inteleapta) .
Dar ce inseamna rolul Animei ca ghid in lumea interioara in termenii practicii ? Aceasta functie pozitiva apare atunci cand un barbat ia in serios sentimentele , starile sufletesti , expectatiile si fanteziile trimise de Anima sa si cand le fixeaza intr-o forma - de exemplu scris , pictura , sculptura , compozitie muzicala sau dans . Cand el lucreaza cu rabdare si incet asupra lor alte continuturi inconstiente mai adanci apar din adancuri si se leaga de materialul anterior . Dupa ce o fantezie a fost fixata intr-o forma specifica , trebuie examinata atat din punct de vedere intelectual cat si etic , cu o evaluare a reactiei sentimentale . Este esential sa fie retinut ca fiind absolut real ; nu trebuie sa existe nici un dubiu ca ar fi ,,doar o fantezie” . Daca acest lucru este practicat constant o perioada de timp lunga , procesul individualizarii devine singura realitate si se poate dezvalui in adevarata sa forma .
Multe exemple din literatura prezinta Anima ca un ghid si mediator in lumea interioara : Francesco Colona - ,,Hypnerotomadria” , Rider Haggard - ,,She” (ea) , sau ,,Eternul feminin” in Faust (Goethe) . intr-un text mitic medieval , o figura a Animei isi explica propria natura astfel :
,,Sunt floarea campului si crinul vailor . Sunt mama dragostei drepte si a fricii (temerii) si a cunoasterii si a sperantei sfinte... Sunt mediatoarea elementelor , facandu-l pe unul sa fie in acord cu altul ; ceea ce este cald fac sa fie rece si invers , si ceea ce este uscat fac sa fie umed si invers , si ce este tare inmoi ... Sunt legea din preot si cuvantul in profet si sfatul in intelept . Voi ucide si voi face sa traiasca si nu este nimic (nimeni) care sa scape din mana mea”.
in Evul Mediu a avut loc o diferentiere spirituala perceptibila in religie , poezie si alte domenii culturale ; si lumea fantastica a inconstientului a fost recunoscuta mult mai clar decat inainte . in acesta perioada , cultul cavaleresc pentru femeie semnifica o incercare de a diferentia partea feminina a naturii barbatului fata de femeia din afara la fel ca si in relatia cu lumea interioara . Doamna careia cavalerul îi inchina serviciile si pentru care el realiza faptele eroice , era natural o personificare a Animei . Numele carausului lui Grail , in versiunea lui W.Eschenbach a legendei , este semnificativ : Conduir-amour (,,ghid in domeniul dragostei”) . Ea l-a invatat pe erou sa diferentieze sentimentele lui si comportamentul lui fata de femei . Mai tarziu , oricum efortul acesta individual si personal de dezvoltare a unei relatii cu Anima a fost abandonat atunci cand aspectul ei sublim s-a contopit cu figura Fecioarei care a devenit obiectul devotiunii fara margini si al laudei . Cand Anima , ca Fecioara a fost conceputa ca fiind toata pozitiva , aspectele sale negative si-au gasit expresie in credinta in vrajitoare .
În China figura paralela cu cea a Mariei este cea a zeitei Kwan-Jin . O mai populara figura chinezeasca a Animei este ,,Doamna Lunii” , care acorda darul poeziei sau al muzicii favoritilor ei si le poate da chiar nemurirea . in India acelasi arhetip este reprezentat de Shakti , Parnati , Rati , si multe altele ; printre musulmani ea este in primul rand Fatima , fiica lui Mahomed .
Venerarea Animei ca o figura oficial recunoscuta implica dezavantajul serios ca isi pierde aspectele ei individuale . Pe de alta parte , daca este privita ca un dat personal exclusiv , exista pericolul ca daca este proiectata in lumea exterioara doar acolo poate fi gasita . Aceasta stare de lucru poate crea probleme fara sfarsit deoarece barbatul devine ori victima fanteziilor lui erotice ori complusiv dependent de o anume femeie .
Doar decizia dureroasa ( dar de fapt simpla ) de-a lua in serios fanteziile si sentimentele poate preveni in acest stadiu o stagnare completa a procesului interior de individualizare , deoarece doar in acest fel poate un barbat descoperi ce reprezinta aceasta personalitate ca realitate interioara . Astfel Anima devine iarasi ceea ce a fost la origine - ,,femeia din interior” , care transmite mesaje vitale sinelui .
Personificarea masculina a inconstientului femeii - Animus - prezinta ambele aspecte , pozitiv si negativ , asa cum se intampla cu Anima la barbat . Dar Animus nu apare atat de des sub forma fanteziilor erotice sau a starilor sufletesti ; este mai degraba dispus sa ia forma convingerilor sacre ascunse . Atunci cand o astfel de convingere este propovaduita cu o voce puternica , insistenta , masculina sau este impusa altora prin scene emotionale brutale , masculinitatea bine conturata a femeii este usor de recunoscut . Cu toate acestea , chiar si la o femeie care este foarte feminina, Animus poate fi in egala masura puternic , o forta implacabila . Cineva poate fi deodata confruntat cu o parte din femeie care este incapatanat , rece si complet inaccesibil .
Una dintre temele folosite pe care Animus o repeta la nesfarsit in meditatiile acestui fel de femeie suna cam asa : ,,Singurul lucru din lume pe care il vreau este dragostea - si el nu ma iubeste .” ; sau ,,in acest caz sunt doar doua posibilitati - si amandoua in egala masura nefavorabile” (Animus niciodata nu crede in exceptii) . Rareori poate fi contrazisa opinia unui Animus deoarece de obicei are dreptate intr-un modgeneral ; totusi rareori pare sa se potriveasca unei situatii individuale . Poate sa fie o opinie rezonabila dar dincolo de subiect .
La fel cum trasaturile Animei unui barbat sunt trasate de mama sa , tot asa Animus este la baza influentat de tatal femeii . Tatal influenteaza Animus-ul fiicei cu nuante speciale ale unor adevaruri incontestabile , de neatins - convingeri care niciodata nu implica personalitatea femeii insasi asa cum este de fapt . De aceea Animus este uneori , ca si Anima , un demon al mortii .
De exemplu , intr-un basm tiganesc , un strain chipes este primit de o femeie singura in ciuda faptului ca ea avusese un vis care o avertizase ca el este regele mortii . Dupa ce el a stat cu ea o vreme , ea l-a fortat sa-i spuna cine este de fapt . La inceput el a refuzat , spunandu-i ca va miru daca iI spune . Ea a insistat si el i-a dezvaluit ca este insasi moartea . Femeia a murit imediat de spaima .
Din punct de vedere mitologic , strainul frumos este probabil un tata pagan sau imaginea zeului care iI apare ca rege al mortii . Dar psihologic el reprezinta o forma particulara a Animus-ului care o atrage (ademeneste) pe femeie departe de orice relatie umana si in special de toate contactele cu barbatii reali . El personifica un nucleu al gandurilor din vis , plin de dorinta si reflectii despre cum ar trebui sa fie lucrurile , care o rupe pe femeie de realitatea vietii .
Animus-ul negativ nu apare doar ca demon al mortii . in mituri si basme el joaca rolul jefuitorului (talharului) si al criminalului . Un exemplu este Barba-Albastra care isi ucide in secret toate sotiile intr-o camera ascunsa. În aceasta forma, Animus-ul personifica toate acele reflectii semiconstiente , reci , distructive care invadeaza o femeie in special atunci cand a realizat anumite obligatii sentimentale . Astfel incepe ea sa gandeasca despre familie si lucruri de acest fel - un fel de trasatura de ganduri calculate , pline de intriga si rautate care o aduc la o stare in care ea doreste chiar moartea altora .
(,,Atunci cand unul dintre noi va muri , eu ma voi muta pe Riviera” , iI spune o femeie sotului ei atunci cand vede frumoasa coasta mediteraneana - un gand care a fost interpretat ca fiind relativ inofensiv pentru ca l-a spus)
Nutrind atitudini secrete distructive , o sotie isi poate conduce sotul si o mama copiii la boala , accident sau chiar moarte . Sau ea poate hotari sa nu-si lase copiii sa se casatoreasca - o forma a raului ascunsa adanc care rareori trece in constientul mamei . (O batrana naiva mi-a spus odata , in timp ce-mi arata o fotografie a fiului ei , care se inecase la 27 de ani : ,,Prefer lucrurile asa , este mai bine decat daca l-as fi dat altei femei” ) .
O pasivitate stranie si o paralizie a tuturor sentimentelor sau o insecuritate profunda care poate conduce la un sentiment de inutilitate , poate fi uneori rezultatul opiniei unui Animus inconstient . in adancurile fiintei femeii , Animus-ul sopteste : ,,Esti neajutorata . La ce folos sa incerci? Nu are nici un rost sa faci ceva . Viata niciodata nu va deveni mai buna” .
Din nefericire, ori de cate ori una dintre aceste personificari ale inconstientului ne acapareaza mintea , pare ca noi insine avem astfel de ganduri si sentimente . Eul se identifica cu ele pana devine incapabil sa se mai detaseze si sa le vada asa cum sunt . Atunci cineva este cu adevarat ,,posedat” de o forma a personalitatii din inconstient . Numai dupa ce posesia inceteaza , este realizat cu oroare faptul ca au fost spuse si facute lucruri diametral opuse gandurilor si sentimentelor reale - ca a fost prada unui factor psihic strain.
Ca si Anima , Animus nu contine numai calitati negative cum ar fi brutalitate , indiferenta (nechibzuinta) , vorbe goale si tacere , incapatanare , idei rele . El are de asemenea o parte pozitiva si foarte valoroasa , si el poate construi o legatura cu Sinele prin activitatea sa creativa . Urmatorul vis al unei femei de 45 de ani ajuta la ilustrarea acestui fapt : ,,Doua persoane se catara pe balcon si intra in casa . Sunt invesmantate in haine cu glugi negre si par a vrea sa ne chinuie pe mine si pe sora mea . Ea se ascunde sub pat dar ei o trag afara cu o matura si o tortureaza . Vine apoi randul meu . {eful celuilalt ma impinge spre perete facand gesturi magice deasupra fetei mele . intre timp ajutorul lui face o schita pe perete si atunci cand il vad , spun (pentru a parea prietenoasa) : Dar acesta este un desen bun ! Deodata tortionarul meu capata chipul nobil al unui artist si spune mandru : intr-adevar , asa este , si incepe sa-si curete ochelarii.”
Aspectul sadic al acestor doua figuri era bine cunoscut de visatoare, deoarece in realitate ea suferise frecvent atacuri de anxietate in timpul carora era urmarita de gandul ca cei dragi erau in pericol mare sau chiar ca erau morti . Dar faptul ca figura Animus-ului in vis este dubla sugereaza ca hotii personifica un factor psihic dual in efectele sale si aceasta poate fi ceva diferit de aceste ganduri chinuitoare . Sora celei care a visat , care fuge de barbati , este prinsa si torturata . in realitate sora sa murise foarte tanara . Ea fusese inzestrata cu talent artistic dar nu il valorificase . Apoi visul dezvaluie faptul ca hotii mascati sunt de fapt artisti deghizati si atunci cand visatoarea le recunostea talentul (care este al ei) ei renunta la intentii rele . Care este intelesul profund al visului ? Acela ca in spatele spaimelor , anxietatii exista intr-adevar un veritabil pericol mortal , dar si posibilitati creative pentru visator .
Ea , ca si sora ei , avea ceva talent de pictor , dar se indoise de faptul ca pictura outea reprezenta pentru ea o activitate cu sens . Visul ei acum ii spune in cel mai serios mod ca trebuie sa lase acest talent sa se manifeste . Daca va face astfel , Animus-ul destructiv si chinuitor va fi transformat intr-o activitate creativa si plina de sens .
Cum s-a vazut in acest vis , Animus-ul apare deseori sub forma unui grup de barbati . in acest fel inconstientul simbolizeaza faptul ca Animus-ul reprezinta un element colectiv mai degraba decat unul personal . Din cauza acestui substrat colectiv de obicei femeile fac referire (atunci cand Animus-ul lor vorbeste prin ele) la ,,cineva” sau ,,ei” sau ,,toti” si in acest caz discursul lor contine cuvinte ca ,,intotdeauna” , ,,ar trebui” , ,,e bine sa” (s-ar cuveni) .
Un mare numar de legende si basme povestesc despre un print transformat de o vrajitoare intr-un animal salbatic sau monstru care este salvat de dragostea unei fete - proces care simbolizeaza maniera in care Animus-ul devine constient . (Frumoasa si Bestia) . De foarte multe ori eroinei nu iI este permis sa intrebe nimic despre amantul sau sotul misterios si necunoscut ; sau il intalneste numai pe intuneric si nu il poate privi . in acest fel , prin incredere oarba si iubindu-l , ea va fi in stare sa-si redobandeasca mirele . Dar acest lucru niciodata nu reuseste . Ea intotdeauna isi incalca legamantul si in final isi regaseste iubitul numai dupa lungi si dificile incercari si multa suferinta .
Paralela cu viata este aceea ca atentia constiintei femeii pune Animus-ului probleme de lunga durata si care implica multa suferinta . Dar daca ea realizeaza cine si ce este Animus-ul si care este influenta lui asupra ei si daca infrunta aceste realitati in loc sa se lase posedata , Animus-ul ei va deveni un tovaras interior nepretuit care o inzestreaza cu calitati masculine ca initiativa , curaj , obiectivitate si intelepciune spirituala .
Animus , ca si Anima , prezinta patru stadii de dezvoltare . La inceput , apare ca o personificare a unei puteri (forte) psihice - de exemplu, ca un campion atletic sau un ,,barbat solid” . in urmatorul stadiu el are initiativa si capacitatea de a planifica actiuni . in a treia faza , Animus devine ,,cuvant” , deseori aparand ca un profesor sau preot . in sfarsit , in cea de-a patra manifestare , Animus-ul este incarnarea sensului . La acest nivel cel mai inalt (ca si Anima) el devine un mediator al experientei religioase prin care viata dobandeste un nou inteles . El iI ofera femeii stabilitate spirituala , un suport interior invizibil care iI compenseaza slabiciunea exterioara . in acesta cea mai dezvoltata forma , Animus conecteaza uneori mintea femeii cu evolutia spirituala a varstei ei si o face chiar mai receptiva la idei noi creative .
Puterea creativa a Animus-ului pozitiv exprima ganduri si idei care iI stimuleaza pe barbati in noi intreprinderi .
,,Barbatul interior” din psihicul unei femei poate conduce la probleme maritale similare cu cele intalnite la Anima . Ceea ce face lucrurile mai complicate este faptul ca posedarea unuia dintre parteneri de Animus (sau Anima) poate in mod automat sa exercite un efect atat de iritant pentru celalalt incat si el (sau ea) devine posedat .
Animus si Anima intotdeauna tind sa traga conversatia la un nivel foarte scazut si sa produca o atmosfera dezagreabila si irascibila .
Asa cum am mentionat anterior , partea pozitiva a Animus-ului poate personifica un spirit intreprinzator , curaj , si in forma sa cea mai inalta profunzime spirituala . Prin el o femeie poate experimenta procesele fundamentale ale situatiei obiective culturale si personale si isi poate gasi calea spre o atitudine intens spirituala asupra vietii .
Firesc , acest lucru presupune ca Animus inceteaza sa reprezinte opinii deasupra criticismului . Femeia trebuie sa gaseasca curajul si puterea interioara sa se intrebe despre realitatea propriilor ei convingeri . Doar atunci ea va fi capabila sa-si sugestioneze inconstientul , mai ales daca sugestiile contrazic opiniile Animus-ului . Doar atunci manifestarile Sinelui vor ajunge la ea si va fi capabila ca in mod constient sa inteleaga aceste intelesuri .
Iubirea si casatoria
Relatia anima-animus are intotdeauna un caracter emotional si colectiv , apropiindu-se de baza instinctuala . De foarte multe ori cand animusul si anima se intalnesc , cele doua persoane ajung sa se indragosteasca una de alta . Intr-o intalnire anima-animus barbatul este sentimental iar femeia se manifesta prin conceptii , interpretari , opinii , insinuari si false constructii .
“Indragostirea” survine atunci cand intalnesti o femeie sau un barbat care pare sa fie , indreptatit sau nu , intruchiparea animei sau animusului propriu . Odata activat un arhetip , el isi cauta propria realizare in viata . Acest lucru este adevarat mai ales pentru anima si animus . Aspiratia lor spre implinire capata o stringenta deosebita din cauza presiunii dorintei sexuale . Asadar , starea de “indragostire” este , de cele mai multe ori , rezultatul proiectiilor inconstiente generate de anima sau animus . Relatia de cuplu este mijlocita prin proiectarea arhetipului contrasexual cu toate fatetele sale constituite din datele de experienta de viata inconstient introiectate .
In eseul “Casatoria ca relatie psihologica” Jung arata ca o casatorie este o relatie veritabila doar daca se depasesc simplele proiectii inconstiente si daca fiecare devine constient de realitatea psihica a celuilalt. Foarte multe relatii se rup datorita faptului ca unul sau ambii parteneri , dupa retragerea proiectiilor , considera ca celalalt membru al cuplului nu se afla la inaltimea animei sau animusului propriu . Daca relatia supravietuieste mai multi ani fara a se ajunge la suferinta conjugala , atunci ea devine o “casatorie individuata” , cele doua personalitati sporind prin cunoastere reciproca ( Stevens, A. , 1996 , pag. 92 ) .
Intr-o relatie de casatorie apare asa-numita “problema a celui cuprins si a celui cuprinzator” ( Jung , C., G., 1994 , b , vol. III , pag. 70 ). Este vorba de amploarea personalitatii spirituale . Daca o persoana are o natura spirituala mai simpla , mai usor adaptabila ea va fi cea cuprinsa de catre partenerul sau care , daca are o natura spirituala mai complexa , mai complicata , va fi cel cuprinzator . “ Fenomenul acesta este aproape curent: o femeie complet cuprinsa spiritual de barbatul ei sau un barbat complet cuprins afectiv de nevasta lui” ( Jung , C., G., 1994 , b , vol. III , pag. 70 ). In timp ce cel cuprins se afla pe de-a intregul in interiorul casatoriei , cel cuprinzator , din pricina naturii sale cam disociate , nu-si va gasi unitatea in iubirea deplina conjugala . De obicei , intr-o casatorie ( si evident si intr-o alta relatie de cuplu ) cel cuprins proiecteaza in totalitate imaginea (anima, animus) asupra celui cuprinzator , in timp ce acesta din urma nu va reusi sa-si proiecteze decat partial imaginea asupra celui cuprins , astfel incat aceasta va atarna ,,in gol” , asteptand sa fie implinita .
Alegerea partenerului are la baza o serie motivatii inconstiente . Multe din acestea provin din influenta parintilor . O iubire constienta fata de de tata sau mama favorizeaza alegerea unui sot asemeni tatalui sau a unei sotii asemeni mamei . O legatura inconstienta de dependenta de parinti, care nu se exteriorizeaza neaparat ca iubire , complica alegerea partenerului . Alegerea sotului/sotiei se va face , in mod normal , conform unor motivatii instinctive inconstiente . Cei doi presupun , unul despre celalalt , ca fiecare are o structura psihologica de acelasi fel cu a sa proprie . Trairea comuna si indreptatita , cel putin in aparenta , spre un tel comun da un sentiment al unitatii , al identitatii , o stare de armonie perfecta . Dar spre mijlocul vietii cand femeia devine mama , iar barbatul tata , se va vedea ca viata isi urmeaza cursul si ca relatia va ramane limitata la telul pur biologic , de perpetuare a speciei . Cum acest scop este colectiv este de presupus ca si relatia este tot de natura colectiva . Despre o relatie individuala nu se poate vorbi decat atunci cand natura motivatiilor inconstiente este cunoscuta de cei doi parteneri , iar starea de unitate si identitate ,,mistica” de la inceputul relatiei va fi inlaturata . Este insa adevarat ca nu se poate ajunge la o relatie individuala fara crize si suferinta - “Nu exista constientizare fara suferinta” ( Jung , C., G.,1994 , b, vol. III , pag. 68 ) .
În acest basm anima simbolizeaza un vis ireal de dragoste , fericire si caldura materna (cuibul ei) - un vis care ademeneste barbatii in afara realitatii . Vanatorul se ineaca deoarece el alearga dupa o fantezie care nu poate fi realizata .
Un alt mod care poate releva Anima negativa a personalitatii unui barbat este reprezentat de observatiile intepatoare , otravitoare , efeminate cu care el devalorizeaza totul . Astfel de observatii (remarci) contin o interpretare (rasucire) nesincera a adevarului si sunt in mod subtil distructive. Exista in lume legende in care apare o ,,femeie otravita” . Ea este o creatura frumoasa care are ascunse in corpul ei arme sau o otrava secreta cu care isi ucide iubitii in timpul primei lor nopti impreuna . Astfel , anima este la fel de rece si indiferenta ca si aspectele misterioase ale naturii sinelui si in Europa este adesea exprimata de credinta in vrajitoare .
Daca , pe de alta parte , experienta unui barbat cu mama sa a fost pozitiva , acest lucru iI poate afecta anima in moduri diferite dar tipice , avand carezultat faptul ca el de asemenea devine efeminat si este astfel incapabil sa invinga greutatile vietii . O anima de acest tip iI poate intoarce pe barbati la sentimentalism , sau pot deveni emotivi ca si batranele domnisoare sau la fel de sensibil ca si printesele din povesti care pot simti un bob de mazare sub 30 de saltele . O manifestare chiar mai subtila a animei negative apare in unele povesti sub forma unei printese care isi pune curtezanii sa-i raspunda unor ghicitori sau sa se ascunda sub nasul ei . Daca ei nu gaseau raspunsurile , sau daca ea iI gasea , ei trebuiau sa moara - iar ea castiga invariabil . Aici Anima implica barbatii intr-un joc intelectual distructiv . Putem observa efectul acestei Anima farsoare in aceste pseudointelectuale si nevrotice dialoguri care inhiba un barbat nelasandu-l sa ia contact direct cu viata si deciziile sale reale . El reflecta atat de mult asupra vietii incat nu o mai poate trai si isi pierde toata spontaneitatea si sentimentele .
Cea mai frecventa manifestare a animei ia forma fanteziilor erotice. Barbatii pot fi determinati sa-si dezvolte fanteziile privind filme sau spectacole de strip-tease , sau urmarind material pornografic . Acesta este un aspect dur , primitiv al Animei , acre devine complusiva doar atunci cand barbatul nu-si cultiva suficient relatiile sentimentale - atunci cand atitudinea sa sentimentala fata de viata a ramas una infantila .
Toate aceste aspecte ale Animei prezinta anumite tendinte care pot fi proiectate astfel incat aparute la barbat impun calitatile unei femei . Prezenta Animei este cea care determina un barbat sa se indragosteasca subit de o femeie pe care o vede pentru prima data si stie ca aceasta este ,,ea” . in aceasta situatie , barbatul simte ca o cunoaste intim dintotdeauna ; el se simte atat de neajutorat in fata ei incat ceilalti pot sa-l considere nebun .
Femeile cu prezenta de ,,zana” atrag in mod special acest fel de proiectii lae Animei , deoarece barbatii pot atribui aproape orice unei creaturi atat de vagi si facinante si astfel pot incepe sa o inconjoare de fantezii .
Proiectia Animei in cazul unei astfel de iubiri subite si pasionale poate distruge mariajul unui barbat si conduce la asa-numitul ,,triunghi conjugal” , cu dificultatile inerente . O solutie la aceasta drama poate fi gasita doar daca Anima este recunoscuta ca o forta (putere) interioara . Scopul secret al inconstientului in crearea unor astfel de incurcaturi este de a-l forta pe barbat sa-si aduca propria fiinta la maturitate prin integrarea a tot mai mult din personalitatea sa inconstienta si aducerea acesteia in viata sa reala .
Exista insa tot atat de multe aspecte pozitive ale Animei . Anima este , de exemplu , responsabila de faptul ca barbatul este capabil sa gaseasca partenerul de mariaj cel mai potrivit . O alta functie este cel putin la fel de importanta . Oricand logica mintii unui barbat este incapabila sa discearna fapte asunse in inconstientul lui , Anima il ajuta sa le aduca la lumina . Chiar mai vital este rolul jucat deAnima in punerea in armonie a mintii barbatului cu valorile sale interioare si prin deschiderea de noi cai spre adancimile mai profunde interioare . Este ca si cum un ,,radio” interior emite pe o anume lungime care exclude irelevantele dar pemite vocii Marelui Om (Barbat) sa fie auzita .
În stabilirea receptiei acestui ,,radio” interior , Anima are rolul de ghid sau mediator intre lume si sine . Astfel apare ea in exemplul initierii samanilor descrisa anterior ; acesta este rolul lui Beatrice in ,,Paradisul” lui Dante si al zeitei Isis atunci cand apare in visul lui Apuleius autorul faimos al ,,The Golden Ass” , pentru a-l initia intr-o forma de viata mai inalta , spirituala .
Visul unui psihoterapeut de 45 de ani poate ajuta la clarificarea felului in care Anima poate fi un ghid interior . Mergand la culcare in seara in care a avut visul el gandea despre sine ca este greu sa treaca singur prin viata , lipsindu-i suportul bisericii . A descoperit ca invidia oameni protejati de imbratisarea materna a unei organizatii (el fusese nascut protestant dar nu mai avea nici o afiliatie religioasa) . Acesta a fost visul sau : ,,Ma aflu intr-o biserica plina de lume . impreuna cu mama si sotia mea , stau intr-o margine unde par a fi locuri libere . Trebuie sa celebrez Mesa ca preot si am o carte mare in maini sau , mai degraba , o carte de rugaciuni sau o antologie de poezii . Aceasta carte nu imi este familiara si nu pot gasi textul corect . Sunt foarte emotionat deoarece trebuie sa incep curand si , in plus , mama si sotia ma disturba sporovaind despre fleacuri . Acum orga s-a oprit si toata lumea ma asteapta astfel ca ma ridic intr-un mod specific si rog pe una dintre calugarite care ingenunchiase in spatele meu sa-mi dea cartea ei si sa-mi arate locul corect - ceea ce ea face intr-un mod supus . Acum , aceeasi calugarita ma precede la altar care se afla undeva in spatele meu si in stanga ca si cum ne-am apropia dintr-o parte . Cartea pentru Mesa este ca o foaie cu fotografii , un fel de panou , lung de trei picioare si lat de unul, si pe el este textul cu picturi antice in coloane , una langa alta .
La inceput calugarita trebuie sa citeasca o parte din liturghie inainte ca eu sa incep . Eu incep si inca nu gasesc partea corecta din text . Ea mi-a spus ca este Numarul 15 , dar numerele nu sunt clare si nu il pot gasi . Cu fermitate ma intorc spre congregatie si acum am gasit Nr.15 (cel de langa ultimul de pe panou si cu toate acestea nu stiu inca daca il pot descifra . Vreau sa le incerc pe toate . Ma trezesc .”
Acest vis exprima intr-un mod simbolic un raspuns al inconstientului la gandurile pe care visatorul le avusese in seara precedenta. El i-a spus , de fapt : ,,Tu insuti trebuie sa devii preot in propria-ti biserica interioara - in biserica sufletului tau” .
Astfel visul iI arata celui care a visat ca are suportul unei organizatii ; el este inclus intr-o biserica - nu una exterioara ci in una care exista in interiorul sufletului sau .
Oamenii (toate trasaturile sale psihice) doresc ca el sa fie preot si sa celebreze Mesa siesi . Visul nu vizeaza de fapt Mesa , cartea lui este foarte diferita de una reala . Se pare ca ideea de Mesa este folosita ca un simbol si totodata inseamna actul de sacrificiu prin care Divinitatea este prezenta , astfel incat omul sa poata comunica cu aceasta . Acesta solutie simbolica nu este desigur general valabila dar se potriveste acestui visator particular . Este o solutie tipica pentru un protestant deoarece un om care prin credinta sa adevarata inca apartine Bisericii Catolice , de obicei experimenteaza Anima sa in imaginea Bisericii si imaginile ei sacre sunt pentru el simboluri ale inconstientului .
Visatorul nostru nu avusese experienta ecleziastica si de aceea a trebuit sa urmeze aceasta cale interioara . Mai mult , visul i-a spus ce trebuie sa faca . A spus : ,,Mata ta restrictiva si extraversia ta (reprezentata de sotia care este extraverta) te distrag si te fac sa te simti nesigur si prin discutia fara sens te retin de la celebrarea Mesei interioare . Dar daca urmaresti calugarita (Anima introvertita) ea te va conduce atat ca servitor cat si ca preot . Ea detine o carte stranie pentru Mesa compusa din 16 (de patru ori cate patru) picturi antice . Mesa ta consta din contemplarea acestor imagini psihice relevate de Anima religioasa” .
Cu alte cuvinte , daca visatorul infrange nesiguranta sa interioara , cauzata de complexul sau matern , va afla ca preocuparea sa in viata este natura si calitatea serviciului religios si daca mediteaza asupra sensului simbolic al imaginilor din sufletul sau , ele il vor conduce la realizare .
in acest vis Anima apare in rolul sau pozitiv propriu-zis acela de mediator intre Eu si Sine . Configuratia de patru ori cate patru a tabloului arata ca celebrarea Mesei interioare este realizata in serviciul totalitatii . Asa cum a demonstrat Jung , nucleul psihicului (Sinele) in mod normal se exprima pe sine intr-un fel de structura impatrita . Numarul patru este legat si de Anima deoarece , asa cum nota Jung , exista patru stadii in dezvoltarea sa . Primul stadiu este cel mai bine simbolizat de figura care reprezinta simplu relatiile instinctuale si biologice . Al doilea poate fi vazut in Molen din Faust : ea personifica un nivel romantic si estetic care este oricum inca caracterizat de elemente sexuale . Al treilea este reprezentat , de exemplu , de Fecioara Maria - o figura (personalitate) care inspira dragoste pentru devotiunea spirituala . Al patrulea tip este simbolizat de Sapientia , intelepciunea ce transcende chiar mai sfanta si mai pura . Sularmita din Cantecul lui Solomon este un astfel de simbol . (in dezvoltarea psihica a barbatului modern acest stadiu este foarte rar atins , Mona Lisa se apropie cel mai mult de o astfel de Anima inteleapta) .
Dar ce inseamna rolul Animei ca ghid in lumea interioara in termenii practicii ? Aceasta functie pozitiva apare atunci cand un barbat ia in serios sentimentele , starile sufletesti , expectatiile si fanteziile trimise de Anima sa si cand le fixeaza intr-o forma - de exemplu scris , pictura , sculptura , compozitie muzicala sau dans . Cand el lucreaza cu rabdare si incet asupra lor alte continuturi inconstiente mai adanci apar din adancuri si se leaga de materialul anterior . Dupa ce o fantezie a fost fixata intr-o forma specifica , trebuie examinata atat din punct de vedere intelectual cat si etic , cu o evaluare a reactiei sentimentale . Este esential sa fie retinut ca fiind absolut real ; nu trebuie sa existe nici un dubiu ca ar fi ,,doar o fantezie” . Daca acest lucru este practicat constant o perioada de timp lunga , procesul individualizarii devine singura realitate si se poate dezvalui in adevarata sa forma .
Multe exemple din literatura prezinta Anima ca un ghid si mediator in lumea interioara : Francesco Colona - ,,Hypnerotomadria” , Rider Haggard - ,,She” (ea) , sau ,,Eternul feminin” in Faust (Goethe) . intr-un text mitic medieval , o figura a Animei isi explica propria natura astfel :
,,Sunt floarea campului si crinul vailor . Sunt mama dragostei drepte si a fricii (temerii) si a cunoasterii si a sperantei sfinte... Sunt mediatoarea elementelor , facandu-l pe unul sa fie in acord cu altul ; ceea ce este cald fac sa fie rece si invers , si ceea ce este uscat fac sa fie umed si invers , si ce este tare inmoi ... Sunt legea din preot si cuvantul in profet si sfatul in intelept . Voi ucide si voi face sa traiasca si nu este nimic (nimeni) care sa scape din mana mea”.
in Evul Mediu a avut loc o diferentiere spirituala perceptibila in religie , poezie si alte domenii culturale ; si lumea fantastica a inconstientului a fost recunoscuta mult mai clar decat inainte . in acesta perioada , cultul cavaleresc pentru femeie semnifica o incercare de a diferentia partea feminina a naturii barbatului fata de femeia din afara la fel ca si in relatia cu lumea interioara . Doamna careia cavalerul îi inchina serviciile si pentru care el realiza faptele eroice , era natural o personificare a Animei . Numele carausului lui Grail , in versiunea lui W.Eschenbach a legendei , este semnificativ : Conduir-amour (,,ghid in domeniul dragostei”) . Ea l-a invatat pe erou sa diferentieze sentimentele lui si comportamentul lui fata de femei . Mai tarziu , oricum efortul acesta individual si personal de dezvoltare a unei relatii cu Anima a fost abandonat atunci cand aspectul ei sublim s-a contopit cu figura Fecioarei care a devenit obiectul devotiunii fara margini si al laudei . Cand Anima , ca Fecioara a fost conceputa ca fiind toata pozitiva , aspectele sale negative si-au gasit expresie in credinta in vrajitoare .
În China figura paralela cu cea a Mariei este cea a zeitei Kwan-Jin . O mai populara figura chinezeasca a Animei este ,,Doamna Lunii” , care acorda darul poeziei sau al muzicii favoritilor ei si le poate da chiar nemurirea . in India acelasi arhetip este reprezentat de Shakti , Parnati , Rati , si multe altele ; printre musulmani ea este in primul rand Fatima , fiica lui Mahomed .
Venerarea Animei ca o figura oficial recunoscuta implica dezavantajul serios ca isi pierde aspectele ei individuale . Pe de alta parte , daca este privita ca un dat personal exclusiv , exista pericolul ca daca este proiectata in lumea exterioara doar acolo poate fi gasita . Aceasta stare de lucru poate crea probleme fara sfarsit deoarece barbatul devine ori victima fanteziilor lui erotice ori complusiv dependent de o anume femeie .
Doar decizia dureroasa ( dar de fapt simpla ) de-a lua in serios fanteziile si sentimentele poate preveni in acest stadiu o stagnare completa a procesului interior de individualizare , deoarece doar in acest fel poate un barbat descoperi ce reprezinta aceasta personalitate ca realitate interioara . Astfel Anima devine iarasi ceea ce a fost la origine - ,,femeia din interior” , care transmite mesaje vitale sinelui .
Personificarea masculina a inconstientului femeii - Animus - prezinta ambele aspecte , pozitiv si negativ , asa cum se intampla cu Anima la barbat . Dar Animus nu apare atat de des sub forma fanteziilor erotice sau a starilor sufletesti ; este mai degraba dispus sa ia forma convingerilor sacre ascunse . Atunci cand o astfel de convingere este propovaduita cu o voce puternica , insistenta , masculina sau este impusa altora prin scene emotionale brutale , masculinitatea bine conturata a femeii este usor de recunoscut . Cu toate acestea , chiar si la o femeie care este foarte feminina, Animus poate fi in egala masura puternic , o forta implacabila . Cineva poate fi deodata confruntat cu o parte din femeie care este incapatanat , rece si complet inaccesibil .
Una dintre temele folosite pe care Animus o repeta la nesfarsit in meditatiile acestui fel de femeie suna cam asa : ,,Singurul lucru din lume pe care il vreau este dragostea - si el nu ma iubeste .” ; sau ,,in acest caz sunt doar doua posibilitati - si amandoua in egala masura nefavorabile” (Animus niciodata nu crede in exceptii) . Rareori poate fi contrazisa opinia unui Animus deoarece de obicei are dreptate intr-un modgeneral ; totusi rareori pare sa se potriveasca unei situatii individuale . Poate sa fie o opinie rezonabila dar dincolo de subiect .
La fel cum trasaturile Animei unui barbat sunt trasate de mama sa , tot asa Animus este la baza influentat de tatal femeii . Tatal influenteaza Animus-ul fiicei cu nuante speciale ale unor adevaruri incontestabile , de neatins - convingeri care niciodata nu implica personalitatea femeii insasi asa cum este de fapt . De aceea Animus este uneori , ca si Anima , un demon al mortii .
De exemplu , intr-un basm tiganesc , un strain chipes este primit de o femeie singura in ciuda faptului ca ea avusese un vis care o avertizase ca el este regele mortii . Dupa ce el a stat cu ea o vreme , ea l-a fortat sa-i spuna cine este de fapt . La inceput el a refuzat , spunandu-i ca va miru daca iI spune . Ea a insistat si el i-a dezvaluit ca este insasi moartea . Femeia a murit imediat de spaima .
Din punct de vedere mitologic , strainul frumos este probabil un tata pagan sau imaginea zeului care iI apare ca rege al mortii . Dar psihologic el reprezinta o forma particulara a Animus-ului care o atrage (ademeneste) pe femeie departe de orice relatie umana si in special de toate contactele cu barbatii reali . El personifica un nucleu al gandurilor din vis , plin de dorinta si reflectii despre cum ar trebui sa fie lucrurile , care o rupe pe femeie de realitatea vietii .
Animus-ul negativ nu apare doar ca demon al mortii . in mituri si basme el joaca rolul jefuitorului (talharului) si al criminalului . Un exemplu este Barba-Albastra care isi ucide in secret toate sotiile intr-o camera ascunsa. În aceasta forma, Animus-ul personifica toate acele reflectii semiconstiente , reci , distructive care invadeaza o femeie in special atunci cand a realizat anumite obligatii sentimentale . Astfel incepe ea sa gandeasca despre familie si lucruri de acest fel - un fel de trasatura de ganduri calculate , pline de intriga si rautate care o aduc la o stare in care ea doreste chiar moartea altora .
(,,Atunci cand unul dintre noi va muri , eu ma voi muta pe Riviera” , iI spune o femeie sotului ei atunci cand vede frumoasa coasta mediteraneana - un gand care a fost interpretat ca fiind relativ inofensiv pentru ca l-a spus)
Nutrind atitudini secrete distructive , o sotie isi poate conduce sotul si o mama copiii la boala , accident sau chiar moarte . Sau ea poate hotari sa nu-si lase copiii sa se casatoreasca - o forma a raului ascunsa adanc care rareori trece in constientul mamei . (O batrana naiva mi-a spus odata , in timp ce-mi arata o fotografie a fiului ei , care se inecase la 27 de ani : ,,Prefer lucrurile asa , este mai bine decat daca l-as fi dat altei femei” ) .
O pasivitate stranie si o paralizie a tuturor sentimentelor sau o insecuritate profunda care poate conduce la un sentiment de inutilitate , poate fi uneori rezultatul opiniei unui Animus inconstient . in adancurile fiintei femeii , Animus-ul sopteste : ,,Esti neajutorata . La ce folos sa incerci? Nu are nici un rost sa faci ceva . Viata niciodata nu va deveni mai buna” .
Din nefericire, ori de cate ori una dintre aceste personificari ale inconstientului ne acapareaza mintea , pare ca noi insine avem astfel de ganduri si sentimente . Eul se identifica cu ele pana devine incapabil sa se mai detaseze si sa le vada asa cum sunt . Atunci cineva este cu adevarat ,,posedat” de o forma a personalitatii din inconstient . Numai dupa ce posesia inceteaza , este realizat cu oroare faptul ca au fost spuse si facute lucruri diametral opuse gandurilor si sentimentelor reale - ca a fost prada unui factor psihic strain.
Ca si Anima , Animus nu contine numai calitati negative cum ar fi brutalitate , indiferenta (nechibzuinta) , vorbe goale si tacere , incapatanare , idei rele . El are de asemenea o parte pozitiva si foarte valoroasa , si el poate construi o legatura cu Sinele prin activitatea sa creativa . Urmatorul vis al unei femei de 45 de ani ajuta la ilustrarea acestui fapt : ,,Doua persoane se catara pe balcon si intra in casa . Sunt invesmantate in haine cu glugi negre si par a vrea sa ne chinuie pe mine si pe sora mea . Ea se ascunde sub pat dar ei o trag afara cu o matura si o tortureaza . Vine apoi randul meu . {eful celuilalt ma impinge spre perete facand gesturi magice deasupra fetei mele . intre timp ajutorul lui face o schita pe perete si atunci cand il vad , spun (pentru a parea prietenoasa) : Dar acesta este un desen bun ! Deodata tortionarul meu capata chipul nobil al unui artist si spune mandru : intr-adevar , asa este , si incepe sa-si curete ochelarii.”
Aspectul sadic al acestor doua figuri era bine cunoscut de visatoare, deoarece in realitate ea suferise frecvent atacuri de anxietate in timpul carora era urmarita de gandul ca cei dragi erau in pericol mare sau chiar ca erau morti . Dar faptul ca figura Animus-ului in vis este dubla sugereaza ca hotii personifica un factor psihic dual in efectele sale si aceasta poate fi ceva diferit de aceste ganduri chinuitoare . Sora celei care a visat , care fuge de barbati , este prinsa si torturata . in realitate sora sa murise foarte tanara . Ea fusese inzestrata cu talent artistic dar nu il valorificase . Apoi visul dezvaluie faptul ca hotii mascati sunt de fapt artisti deghizati si atunci cand visatoarea le recunostea talentul (care este al ei) ei renunta la intentii rele . Care este intelesul profund al visului ? Acela ca in spatele spaimelor , anxietatii exista intr-adevar un veritabil pericol mortal , dar si posibilitati creative pentru visator .
Ea , ca si sora ei , avea ceva talent de pictor , dar se indoise de faptul ca pictura outea reprezenta pentru ea o activitate cu sens . Visul ei acum ii spune in cel mai serios mod ca trebuie sa lase acest talent sa se manifeste . Daca va face astfel , Animus-ul destructiv si chinuitor va fi transformat intr-o activitate creativa si plina de sens .
Cum s-a vazut in acest vis , Animus-ul apare deseori sub forma unui grup de barbati . in acest fel inconstientul simbolizeaza faptul ca Animus-ul reprezinta un element colectiv mai degraba decat unul personal . Din cauza acestui substrat colectiv de obicei femeile fac referire (atunci cand Animus-ul lor vorbeste prin ele) la ,,cineva” sau ,,ei” sau ,,toti” si in acest caz discursul lor contine cuvinte ca ,,intotdeauna” , ,,ar trebui” , ,,e bine sa” (s-ar cuveni) .
Un mare numar de legende si basme povestesc despre un print transformat de o vrajitoare intr-un animal salbatic sau monstru care este salvat de dragostea unei fete - proces care simbolizeaza maniera in care Animus-ul devine constient . (Frumoasa si Bestia) . De foarte multe ori eroinei nu iI este permis sa intrebe nimic despre amantul sau sotul misterios si necunoscut ; sau il intalneste numai pe intuneric si nu il poate privi . in acest fel , prin incredere oarba si iubindu-l , ea va fi in stare sa-si redobandeasca mirele . Dar acest lucru niciodata nu reuseste . Ea intotdeauna isi incalca legamantul si in final isi regaseste iubitul numai dupa lungi si dificile incercari si multa suferinta .
Paralela cu viata este aceea ca atentia constiintei femeii pune Animus-ului probleme de lunga durata si care implica multa suferinta . Dar daca ea realizeaza cine si ce este Animus-ul si care este influenta lui asupra ei si daca infrunta aceste realitati in loc sa se lase posedata , Animus-ul ei va deveni un tovaras interior nepretuit care o inzestreaza cu calitati masculine ca initiativa , curaj , obiectivitate si intelepciune spirituala .
Animus , ca si Anima , prezinta patru stadii de dezvoltare . La inceput , apare ca o personificare a unei puteri (forte) psihice - de exemplu, ca un campion atletic sau un ,,barbat solid” . in urmatorul stadiu el are initiativa si capacitatea de a planifica actiuni . in a treia faza , Animus devine ,,cuvant” , deseori aparand ca un profesor sau preot . in sfarsit , in cea de-a patra manifestare , Animus-ul este incarnarea sensului . La acest nivel cel mai inalt (ca si Anima) el devine un mediator al experientei religioase prin care viata dobandeste un nou inteles . El iI ofera femeii stabilitate spirituala , un suport interior invizibil care iI compenseaza slabiciunea exterioara . in acesta cea mai dezvoltata forma , Animus conecteaza uneori mintea femeii cu evolutia spirituala a varstei ei si o face chiar mai receptiva la idei noi creative .
Puterea creativa a Animus-ului pozitiv exprima ganduri si idei care iI stimuleaza pe barbati in noi intreprinderi .
,,Barbatul interior” din psihicul unei femei poate conduce la probleme maritale similare cu cele intalnite la Anima . Ceea ce face lucrurile mai complicate este faptul ca posedarea unuia dintre parteneri de Animus (sau Anima) poate in mod automat sa exercite un efect atat de iritant pentru celalalt incat si el (sau ea) devine posedat .
Animus si Anima intotdeauna tind sa traga conversatia la un nivel foarte scazut si sa produca o atmosfera dezagreabila si irascibila .
Asa cum am mentionat anterior , partea pozitiva a Animus-ului poate personifica un spirit intreprinzator , curaj , si in forma sa cea mai inalta profunzime spirituala . Prin el o femeie poate experimenta procesele fundamentale ale situatiei obiective culturale si personale si isi poate gasi calea spre o atitudine intens spirituala asupra vietii .
Firesc , acest lucru presupune ca Animus inceteaza sa reprezinte opinii deasupra criticismului . Femeia trebuie sa gaseasca curajul si puterea interioara sa se intrebe despre realitatea propriilor ei convingeri . Doar atunci ea va fi capabila sa-si sugestioneze inconstientul , mai ales daca sugestiile contrazic opiniile Animus-ului . Doar atunci manifestarile Sinelui vor ajunge la ea si va fi capabila ca in mod constient sa inteleaga aceste intelesuri .
Iubirea si casatoria
Relatia anima-animus are intotdeauna un caracter emotional si colectiv , apropiindu-se de baza instinctuala . De foarte multe ori cand animusul si anima se intalnesc , cele doua persoane ajung sa se indragosteasca una de alta . Intr-o intalnire anima-animus barbatul este sentimental iar femeia se manifesta prin conceptii , interpretari , opinii , insinuari si false constructii .
“Indragostirea” survine atunci cand intalnesti o femeie sau un barbat care pare sa fie , indreptatit sau nu , intruchiparea animei sau animusului propriu . Odata activat un arhetip , el isi cauta propria realizare in viata . Acest lucru este adevarat mai ales pentru anima si animus . Aspiratia lor spre implinire capata o stringenta deosebita din cauza presiunii dorintei sexuale . Asadar , starea de “indragostire” este , de cele mai multe ori , rezultatul proiectiilor inconstiente generate de anima sau animus . Relatia de cuplu este mijlocita prin proiectarea arhetipului contrasexual cu toate fatetele sale constituite din datele de experienta de viata inconstient introiectate .
In eseul “Casatoria ca relatie psihologica” Jung arata ca o casatorie este o relatie veritabila doar daca se depasesc simplele proiectii inconstiente si daca fiecare devine constient de realitatea psihica a celuilalt. Foarte multe relatii se rup datorita faptului ca unul sau ambii parteneri , dupa retragerea proiectiilor , considera ca celalalt membru al cuplului nu se afla la inaltimea animei sau animusului propriu . Daca relatia supravietuieste mai multi ani fara a se ajunge la suferinta conjugala , atunci ea devine o “casatorie individuata” , cele doua personalitati sporind prin cunoastere reciproca ( Stevens, A. , 1996 , pag. 92 ) .
Intr-o relatie de casatorie apare asa-numita “problema a celui cuprins si a celui cuprinzator” ( Jung , C., G., 1994 , b , vol. III , pag. 70 ). Este vorba de amploarea personalitatii spirituale . Daca o persoana are o natura spirituala mai simpla , mai usor adaptabila ea va fi cea cuprinsa de catre partenerul sau care , daca are o natura spirituala mai complexa , mai complicata , va fi cel cuprinzator . “ Fenomenul acesta este aproape curent: o femeie complet cuprinsa spiritual de barbatul ei sau un barbat complet cuprins afectiv de nevasta lui” ( Jung , C., G., 1994 , b , vol. III , pag. 70 ). In timp ce cel cuprins se afla pe de-a intregul in interiorul casatoriei , cel cuprinzator , din pricina naturii sale cam disociate , nu-si va gasi unitatea in iubirea deplina conjugala . De obicei , intr-o casatorie ( si evident si intr-o alta relatie de cuplu ) cel cuprins proiecteaza in totalitate imaginea (anima, animus) asupra celui cuprinzator , in timp ce acesta din urma nu va reusi sa-si proiecteze decat partial imaginea asupra celui cuprins , astfel incat aceasta va atarna ,,in gol” , asteptand sa fie implinita .
Alegerea partenerului are la baza o serie motivatii inconstiente . Multe din acestea provin din influenta parintilor . O iubire constienta fata de de tata sau mama favorizeaza alegerea unui sot asemeni tatalui sau a unei sotii asemeni mamei . O legatura inconstienta de dependenta de parinti, care nu se exteriorizeaza neaparat ca iubire , complica alegerea partenerului . Alegerea sotului/sotiei se va face , in mod normal , conform unor motivatii instinctive inconstiente . Cei doi presupun , unul despre celalalt , ca fiecare are o structura psihologica de acelasi fel cu a sa proprie . Trairea comuna si indreptatita , cel putin in aparenta , spre un tel comun da un sentiment al unitatii , al identitatii , o stare de armonie perfecta . Dar spre mijlocul vietii cand femeia devine mama , iar barbatul tata , se va vedea ca viata isi urmeaza cursul si ca relatia va ramane limitata la telul pur biologic , de perpetuare a speciei . Cum acest scop este colectiv este de presupus ca si relatia este tot de natura colectiva . Despre o relatie individuala nu se poate vorbi decat atunci cand natura motivatiilor inconstiente este cunoscuta de cei doi parteneri , iar starea de unitate si identitate ,,mistica” de la inceputul relatiei va fi inlaturata . Este insa adevarat ca nu se poate ajunge la o relatie individuala fara crize si suferinta - “Nu exista constientizare fara suferinta” ( Jung , C., G.,1994 , b, vol. III , pag. 68 ) .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu