Termenul de proiectie comporta acceptiuni diverse in functie de domeniul in care se foloseste . Astfel , in matematica (geometrie) el semnifica o corespondenta intre doua puncte sau figuri. In fizica (optica) desemneaza fenomenul prin care unele radiatii sunt transmise de la o sursa pe un ecran. De asemenea termenul de ,,proiectie” are o larga utilizare in psihologie si neurofiziologie . in neurologie se vorbeste de proiectie in sensul corespondentei dintre un aparat somatic si o anume zona corticala. Spre exemplu, proiectia analizatorului auditiv este in zona corticala temporala, iar proiectia analizatorului vizual se afla in zona occipitala. O alta acceptiune a termenului deriva din prima: din punct de vedere psihofiziologic se considera ca un anume tip de senzatii sunt localizate prin proiectie la nivelul aparatului receptor.
În psihologie se vorbeste de proiectie pentru a desemna mai multe procese. Astfel , subiectul percepe mediul ambiant si iI raspunde in functie de propriile sale interese , aptitudini , obiceiuri , stari afective durabile sau momentane , asteptari , dorinte , etc. Deasemenea , structuri sau trasaturi esentiale ale personalitatii pot sa apara in comportamentul manifest . Acest fapt sta la baza tehnicilor de proiective : desenul copilului iI dezvolta personalitatea ; in probele standardizate , cum ar fi testele proiective propriu-zise , subiectul este pus in fata unor situatii putin structurate si a unor stimuli ambigui , ceea ce permite citirea , dupa reguli de descifrare proprii tipului de material si de activitate creatoare propusa , a anumitor sisteme de organizare ale conduitei si emotiilor sale .
Un alt sens al termenului de proiectie este cel de asimilare a unei persoane cu alta . Astfel , se spune ca un subiect ,,proiecteaza” imaginea unei figuri parentale (tata/mama) asupra unei persoane actuale cu care se interrelationeaza . Acest fenomen este denumit psihanalitic ca fiind transfer.
Deasemenea , subiectul se asimileaza unor persoane straine sau , invers , isi asimileaza persoane sau personaje . Se spune frecvent ca un cititor de romane se proiecteaza in cutare sau cutare erou sau ca un anume scriitor a proiectat in personajele sale diferite sentimente si rationamente . Acest proces ar putea fi incadrat in ceea ce in psihanaliza se numeste identificare .
Termenul de proiectie se foloseste si pentru a desemna mecanismul psihic prin care un subiect atribuie altuia tendinte , dorinte , etc pe care le ignora la sine insusi : un rasist , spre exemplu , va proiecta asupra grupului dispretuit propriile greseli sau tendinte nemarturisite .
Din punct de vedere psihanalitic , proiectia este un mecanism de aparare al Eului , de origine foarte arhaica . Ea desemneaza ,,operatia prin care subiectul expulzeaza din sine si localizeazain altul , persoana sau lucru, calitati , sentimente , dorinte , chiar <
Proiectia a fost mai intai descoperita in paranoia . Mecanismul consta in a cauta in exterior originea unei neplaceri . Paranoicul isi proiecteaza reprezentarile intolerabile care se intorc la el din exterior sub forma de reprosuri . Freud a aratat ca proiectia intervine si in nevrozele fobice sau in gelozie (,,gelozia proiectiva”) : in primul caz se realizeaza o expulzare in exterior , in real a pericolului pulsion , iar in cel de-al diolea subiectul se apara impotriva propriilor dorinte de a fi infidel, imputand infidelitatea partenerului său; procedand astfel el isi deturneaza atentia de la propriul inconstient, deplasând-o spre inconstientul celuilalt . Freud a insistat insa si asupra caracterului normal si nu doar patologic al proiectiei. El vede in superstitie , in mitologie , in ,,animism” exemple de utilizare a proiectiei (demonii si stafiile nu sunt altceva decat dorintele inconstiente negative neacceptate si proiectate in exterior) .
Freud coreleaza proiectia cu introiectia . Subiectul ,,...preia in eul sau obiecte care I se prezinta ca surse de placere, le introiecteaza si , pe de alta parte , expulzeaza din el ceea ce in propriul sau interior este sursa de neplacere”( Laplanche J. , Pontalis J.B., 1994, pagina 310 ) .
Chiar daca Freud identifica proiectia in domenii diverse, îi conferă totusi un sens destul de restrâns: ea apare intotdeauna ca aparare , ca atribuire celuilalt , in exterior de calitati, sentimente, dorinte pe care subiectul le ignora sau le refuza siesi .
Dupa Jung , proiectia inseamna transferarea in exterior, intr-un obiect, a unui proces subiectiv . Proiectia se deosebeste de intriectie. Aceasta din urma reprezinta un proces de disimilare , este o identificare a obiectului cu subiectul . Introiectia , dupa Jung , este un proces de extravertire , deoarece pentru identificarea cu obiectul este nevoie de o simtire in obiect , adica de o empatie si de o luare in posesie a lui (Jung C.G. ,1994, b, vol II , pagina 178) .
Prin proiectie un continut subiectiv este instrainat subiectului si incorporat oarecum intr-un obiect. Poate fi vorba atat de continuturi penibile , incompatibile, de care subiectul se debaraseaza astfel, cat si de valori pozitive , inaccesibile subiectului din anumite motive . Proiectia se intemeiaza, dupa Jung, pe identitatea arhaica a subiectului cu obiectul , dar poate fi numita cu adevarat proiectie doar atunci când intervine necesitatea desfacerii identitatii cu obiectul. O astfel de necesitate intervine atunci când absenta continutului proiectat aduce prejudicii importante adaptarii si este deci de dorit ca acest continut sa fie readus in subiect . Din acest moment, identitatea partiala existenta anterior capata caracter de proiectie. Proiectia este deci ,,o stare de identitati care a fost remarcata si a devenit astfel obiectul criticii subiectului insusi , fie a criticii altuia” (Jung C.G. ,1994,b, vol II , pagina 186) .
Exista , dupa Jung , doua tipuri de proiectii: proiectii pasive si proiectii active . Prima forma este forma obisnuita a proiectiilor patologice si a unora normale, care nu sunt rezultatul vreunei intentii, ci sunt evenimente exclusiv automate , intamplatoare. Proiectia activa apare ca parte componenta a actului empatiei . Mecanismul empatiei este urmatorul: subiectul separa din sine insusi un continut, un sentiment spre exemplu, il transpune in obiect si atrage obiectul in sfera sa subiectiva.
Proiectia este un proces de introvertire , deoarece spre deosebire de introiectie , nu este insotita de atragerea in interior si identificarea , ci de distingerea si separarea obiectului de subiect .
Considera ca exista trei forme ale proiectiei :
- proiectia speculara - atribuirea propriei personalitati cu unele caracteristici gasite in exterior ;
- proiectia catarctica - atribuirea exteriorului cu unele caracteristici pe care subiectul nu le poseda ;
- proiectia complementara - atribuirea sentimentelor si atitudinilor proprii altor persoane .
Kretschmer se ocupa de fenomenul proiectiv in relatiile sale cu psihopatologia si psihologia medicala gasind ca proiectia este legata de fenomenul de perceptie si reprezentare , având ca scop realizarea de imagini mentale .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu