din lucrarea Casatoria vs Divort. Ghid de analiză.
Autori: Eusebiu Tihan, Laura Tihan,
Editura OPINFO,
Bucureşti, 2004,
ISBN 973-87150-1-6
Dragostea este o muzică a cărei frumuseţe nu se pierde.
Este durerea plină de dulceaţă.
Este durerea plină de dulceaţă.
Este un sentiment ce odată experimentată, nicicând nu poate fi uitat.
Dacă vrei să afli despre Dragoste, ar trebui să-l întrebi pe cel ce venerează Dragostea, să întrebi privighetoarea ce s-a îndrăgostit de trandafir ori să întrebi fluturele ce-şi sacrifică viaţa pentru flacără fără să ezite.
Să nu cercetezi asupra Dragostei la alte persoane decât la îndrăgostit, căci doar el singur îţi poate spune toate cele despre Ea.
Dacă vrei să zăreşti o scânteie de iubire ar trebui să priveşti în ochii unuia intoxicat de Iubire. Atunci tu vei vedea cum intelectul, raţiunea, cunoaşterea, mintea şi gândirea au fost măturate departe şi s-au topit în Oceanul Dragostei.
Nu este deloc uşor a înţelege Iubirea, căci acest natural şi măreţ Adevăr nu poate fi descris în cuvinte.
Este un sentiment ori o emoţie pură şi delicată, ce poate fi experimentat doar de cel ce iubeşte. Este dincolo de capacitatea limbajului ori a stiloului de a o descrie în vreun grai omenesc.
Este imposibil de a-i reduce măreţia şi căldura la dimensiuni temporare; Nu este posibil de a descrie pe măsură în oricare dintre cuvintele cunoscute de om, grandoarea şi sublimul caracter al Dragostei.
Curenţii Iubirii ce îi emană îndrăgostiţii sunt răspândiţi şi influenţează fiecare colţişor al lumii. Odată întâlnit vreunul din aceşti curenţi, orice inimă este înclinată spre a se contopi în Oceanul Dragostei.
"Dragostea este adevărata trăire, este o adevărată rugăciune, este adevărata uniune".
Iubirea este deşteptată atunci când curenţii Dragostei ne cuprind inima.
Ce este Dragostea?
Este o întrebare a cărui răspuns este în mâinile îndrăgostitului. Nimeni altcineva nu poate înţelege nici măcar o mică fracţie din ea.
Dacă am să încerc să descriu mireasma parfumului a unei persoane din deşert, indiferent ce descriere împodobită sau elocventă vei oferi nu voi fi în stare să transmit mirosul. Dar cuiva căruia a fost câtuşi de puţin în contact cu florile şi crângurile, îi voi face o descriere limpede. Cel ce a simţit aroma îi va fi uşor să identifice.
Experienţa ta este doar pentru tine însăţi şi percepţia ta va fi colorată de atitudinea ta, de starea minţii, de eforturile depuse de tine în Dragoste.
Fiecare doreşte Iubirea. Dar ridică-te deasupra imaginii lucrurilor, căci ce a rămas între tine şi iubire?
Uneori, când Dragostea începe să devină netedă, vraja este îndepărtată iar viaţa devine monotonă şi rutinată. Este nevoie de un şoc pentru a rupe monotonia.
Uneori în viaţa îndrăgostitului intervine, câte o perioadă de dezamăgire. Aceasta este de dorit. Ea are un scop. Oferă şocul. După un timp petrecut în dezamăgire, intensitatea dragostei creşte.
Fiecare îndrăgostit are în faţa sa o aventură măreaţă. Acest fapt trebuie să ni-l amintim atunci când norii ascund soarele.
Această Cale, Calea Dragostei nu este pură teorie. Este o cale adevărată, un veritabil drunm ce trebuie străbătut implicând desigur SINCERITATE. Nimeni nu poate pătrunde porţile adevăratei Iubiri atât timp cât mintea îşi doreşte lucruri ieftine. Cea mai mare trebuinţă pentru progresul pe Calea Dragostei este să ai o inimă curată. Nu te poţi aştepta ca un rege să intre într-o încăpere murdară. Nici măcar un câine nu stă într-un loc murdar. Atunci, cum să te aştepţi ca Dragostea să pătrundă într-o inimă cuprinsă de pofte, mânie, lăcomie, egoism?
Când un copil învaţă să meargă, fiecare căzătură este un pas spre a învăţa să meargă. Copilul nu începe să meargă de când s-a născut. El trebuie să treacă prin diferite etape pentru a învăţa să meargă.
Similar, îndrăgostitul are de trecut printr-o mulţime de etape înainte de a învăţa să iubească cu adevărat. La început, mental refuză cu desăvârşire. Uneori există atâta nelinişte în corp încât îţi vine să fugi, să laşi totul baltă. Mintea îşi pune în faţă tot felul de piedici, îşi înfăţişează persoana iubită sub tot felul de aspecte. Ignoră-le. Sunt hăţişurile ILUZIEI. Norii se vor împrăştia. Soarele va rămâne în toată splendoarea sa. Bobocul Dragostei se va deschide.
Toate acestea sunt paşi pe Calea Dragostei. Nu poţi elimina aceste etape. Uneori suntem adevăraţi copii şi cum bine ştim, înainte de a putea alerga, copilul nu poate elimina anumite trepte ale învăţării, precum să se întindă pe jos, să stea în şezut, să cadă. Dar fiecare pas este spre înainte.
Chiar şi eşecurile noastre ne conduc spre reuşită cu condiţia să continuăm.
Cel ce nu vrea să alerge, acela nu va cădea niciodată, cel ce vrea să iubească cu adevărat acela va cunoaşte adevărata Dragoste. Motivul tău există, intenţia există, sinceritatea există pentru a realiza ţelul şi, desigur, căderile inerente sunt de asemenea acolo.
Cine se poate menţine pe Calea Dragostei în mod egal? Chiar şi trupul nostru este rezultatul atâtor confluenţe. endocrine sau psiho-sociale, spuneţi-le cum doriţi, iar acestea sunt o parte a destinului.
Lucrurile nu rămân niciodată stabile în această lume instabilă (Şi de ce ar rămâne?). Bucuriile şi tristeţile vieţii se derulează potrivit destinului nostru iar acest ciclu este în parte responsabil pentru eforturile şi eşecurile noastre, pentru intensitatea sentimentelor noastre. În ciuda acestora, îndrăgostitul îşi menţine eforturile şi lasă restul în mâinile lui Dumnezeu. Indrăgostitul nu trebuie să se simtă descurajat, dezamăgit de eşecuri şi căzături. Ele ne oferă posibilitatea de a ne încerca puterea, capacitatea şi resursele.
Şi să nu uităm că un adevărat îndrăgostit niciodată nu se plânge. El iubeşte. Se simte cu adevărat bogat. Căci bogat este numai acel ce păstrează cu tărie în inima sa, dragostea pentru semenii săi.
Această lume, cu suferinţele ei, este o remarcabilă substanţă de curăţat. A trăi în această lume înseamnă a învăţa, mai curând ori mai târziu lecţiile dure ce înconvoaie ego-ul nostru şi ne învaţă că umilinţa este necesară înainte ca iubirea să se poată naşte. Aceasta ne va fi de un mare ajutor în a duce o viaţă cinstită, de a nu răni sentimentele nici unei fiinţe.
Un lucru ce îl vom învăţa este, trăieşte şi lasă să trăiască. Jumătate din nefericirea noastră vine din sentimentul că oamenii ar trebui să fie mai buni decât sunt în realitate.
Ar trebui să învăţăm să acceptăm imperfecţiunile acestei lumi, ale oamenilor şi să încercăm să ne corectăm noi înşine, în loc de a ne face merituoşi la lucrurile mai bune.
Dacă noi înşine desconsiderăm greşelile, lipsurile noastre, atunci nu suntem în poziţia de a-i învăţa pe alţii cum să facă bine. Dar dacă într-adevăr avem dragoste în noi, ce este în jurul nostru va fi automat bun, va fi "contaminat" tot fără să spunem un cuvânt. Atunci, totul ne vine înapoi ca ajutor, ca sprijin în tot ceea ce facem. Astfel, dragostea este chiar înlăuntrul nostru.
Cel ce iubeşte cu adevărat nu îşi permite să-şi irosească timpul frământându-se pentru probleme mărunte. Chiar lucrurile ce atârnă greu numai au puterea de a-i tulbura ori să-l facă să-şi piardă echilibrul. Îndrăgostitul iubeşte. El nu se mâniază. Dacă poţi realiza ce dăunător este chiar şi un singur val de mânie pentru sănătatea fizică cu atât mai mult pentru spirit, nu vei mai căuta nicicând vreo valoare a acelei pagube.
Adesea, îndrăgostitul afirmă că este cel mai mizerabil om de pe (lume) pământ. Dar cred că un îndrăgostit este unul dintre cei mai binecuvântaţi şi mai norocoşi dintre oamenii ce trăiesc pe acest pământ.
Priveşte în jurul tău, îndrăgostitule! Din milioanele de suflete tu eşti unul din cei câţiva ce au găsit uitata Cale a Dragostei.
Înlătură-ţi ciudata atitudine a minţii. Este uşor să fii fericit şi zâmbitor. Ca şi cum te-ai încrunta ori te-ai agita. Nu-ţi trebuie decât puţină gândire clară. Şi nu uita nicicând că, îndrăgostiţii sunt cavaleri ai Luminii.
Dragostea este cel mai de preţ lucru din viaţă. Ea înfrumuseţează sufletul. Prin dragoste sufletul capătă strălucire şi lumina ei răzbate de pe chipul celui îndrăgostit.
Atunci când devii un îndrăgostit, adevărata bătălie a început. Te lupţi cu tine însuţi. Te reconstruieşti. Este o bravă şi hotărâtă bătălie. Să nu disperi ori să dezertezi din "postul" tău. Dăruieşte-ţi Dragostei, trupul, mintea şi sufletul. bătălia reste insuportabilă dar recompensa este măreaţă, la fel victoria este sigură. Tu vei învinge iar ego-ul tău va fi complet supus. Dragostea este cu tine, oriunde te-ai afla, ca să te ghideze, deci nu lăsa disperarea şi deznădejdea să te cuprindă.
Când o să-nţelegi iubirea, lacrimile te vor copleşi
Lacrimi de iubire şi de bucurie.
Dacă vrei să afli despre Dragoste, ar trebui să-l întrebi pe cel ce venerează Dragostea, să întrebi privighetoarea ce s-a îndrăgostit de trandafir ori să întrebi fluturele ce-şi sacrifică viaţa pentru flacără fără să ezite.
Să nu cercetezi asupra Dragostei la alte persoane decât la îndrăgostit, căci doar el singur îţi poate spune toate cele despre Ea.
Dacă vrei să zăreşti o scânteie de iubire ar trebui să priveşti în ochii unuia intoxicat de Iubire. Atunci tu vei vedea cum intelectul, raţiunea, cunoaşterea, mintea şi gândirea au fost măturate departe şi s-au topit în Oceanul Dragostei.
Nu este deloc uşor a înţelege Iubirea, căci acest natural şi măreţ Adevăr nu poate fi descris în cuvinte.
Este un sentiment ori o emoţie pură şi delicată, ce poate fi experimentat doar de cel ce iubeşte. Este dincolo de capacitatea limbajului ori a stiloului de a o descrie în vreun grai omenesc.
Este imposibil de a-i reduce măreţia şi căldura la dimensiuni temporare; Nu este posibil de a descrie pe măsură în oricare dintre cuvintele cunoscute de om, grandoarea şi sublimul caracter al Dragostei.
Curenţii Iubirii ce îi emană îndrăgostiţii sunt răspândiţi şi influenţează fiecare colţişor al lumii. Odată întâlnit vreunul din aceşti curenţi, orice inimă este înclinată spre a se contopi în Oceanul Dragostei.
"Dragostea este adevărata trăire, este o adevărată rugăciune, este adevărata uniune".
Iubirea este deşteptată atunci când curenţii Dragostei ne cuprind inima.
Ce este Dragostea?
Este o întrebare a cărui răspuns este în mâinile îndrăgostitului. Nimeni altcineva nu poate înţelege nici măcar o mică fracţie din ea.
Dacă am să încerc să descriu mireasma parfumului a unei persoane din deşert, indiferent ce descriere împodobită sau elocventă vei oferi nu voi fi în stare să transmit mirosul. Dar cuiva căruia a fost câtuşi de puţin în contact cu florile şi crângurile, îi voi face o descriere limpede. Cel ce a simţit aroma îi va fi uşor să identifice.
Experienţa ta este doar pentru tine însăţi şi percepţia ta va fi colorată de atitudinea ta, de starea minţii, de eforturile depuse de tine în Dragoste.
Fiecare doreşte Iubirea. Dar ridică-te deasupra imaginii lucrurilor, căci ce a rămas între tine şi iubire?
Uneori, când Dragostea începe să devină netedă, vraja este îndepărtată iar viaţa devine monotonă şi rutinată. Este nevoie de un şoc pentru a rupe monotonia.
Uneori în viaţa îndrăgostitului intervine, câte o perioadă de dezamăgire. Aceasta este de dorit. Ea are un scop. Oferă şocul. După un timp petrecut în dezamăgire, intensitatea dragostei creşte.
Fiecare îndrăgostit are în faţa sa o aventură măreaţă. Acest fapt trebuie să ni-l amintim atunci când norii ascund soarele.
Această Cale, Calea Dragostei nu este pură teorie. Este o cale adevărată, un veritabil drunm ce trebuie străbătut implicând desigur SINCERITATE. Nimeni nu poate pătrunde porţile adevăratei Iubiri atât timp cât mintea îşi doreşte lucruri ieftine. Cea mai mare trebuinţă pentru progresul pe Calea Dragostei este să ai o inimă curată. Nu te poţi aştepta ca un rege să intre într-o încăpere murdară. Nici măcar un câine nu stă într-un loc murdar. Atunci, cum să te aştepţi ca Dragostea să pătrundă într-o inimă cuprinsă de pofte, mânie, lăcomie, egoism?
Când un copil învaţă să meargă, fiecare căzătură este un pas spre a învăţa să meargă. Copilul nu începe să meargă de când s-a născut. El trebuie să treacă prin diferite etape pentru a învăţa să meargă.
Similar, îndrăgostitul are de trecut printr-o mulţime de etape înainte de a învăţa să iubească cu adevărat. La început, mental refuză cu desăvârşire. Uneori există atâta nelinişte în corp încât îţi vine să fugi, să laşi totul baltă. Mintea îşi pune în faţă tot felul de piedici, îşi înfăţişează persoana iubită sub tot felul de aspecte. Ignoră-le. Sunt hăţişurile ILUZIEI. Norii se vor împrăştia. Soarele va rămâne în toată splendoarea sa. Bobocul Dragostei se va deschide.
Toate acestea sunt paşi pe Calea Dragostei. Nu poţi elimina aceste etape. Uneori suntem adevăraţi copii şi cum bine ştim, înainte de a putea alerga, copilul nu poate elimina anumite trepte ale învăţării, precum să se întindă pe jos, să stea în şezut, să cadă. Dar fiecare pas este spre înainte.
Chiar şi eşecurile noastre ne conduc spre reuşită cu condiţia să continuăm.
Cel ce nu vrea să alerge, acela nu va cădea niciodată, cel ce vrea să iubească cu adevărat acela va cunoaşte adevărata Dragoste. Motivul tău există, intenţia există, sinceritatea există pentru a realiza ţelul şi, desigur, căderile inerente sunt de asemenea acolo.
Cine se poate menţine pe Calea Dragostei în mod egal? Chiar şi trupul nostru este rezultatul atâtor confluenţe. endocrine sau psiho-sociale, spuneţi-le cum doriţi, iar acestea sunt o parte a destinului.
Lucrurile nu rămân niciodată stabile în această lume instabilă (Şi de ce ar rămâne?). Bucuriile şi tristeţile vieţii se derulează potrivit destinului nostru iar acest ciclu este în parte responsabil pentru eforturile şi eşecurile noastre, pentru intensitatea sentimentelor noastre. În ciuda acestora, îndrăgostitul îşi menţine eforturile şi lasă restul în mâinile lui Dumnezeu. Indrăgostitul nu trebuie să se simtă descurajat, dezamăgit de eşecuri şi căzături. Ele ne oferă posibilitatea de a ne încerca puterea, capacitatea şi resursele.
Şi să nu uităm că un adevărat îndrăgostit niciodată nu se plânge. El iubeşte. Se simte cu adevărat bogat. Căci bogat este numai acel ce păstrează cu tărie în inima sa, dragostea pentru semenii săi.
Această lume, cu suferinţele ei, este o remarcabilă substanţă de curăţat. A trăi în această lume înseamnă a învăţa, mai curând ori mai târziu lecţiile dure ce înconvoaie ego-ul nostru şi ne învaţă că umilinţa este necesară înainte ca iubirea să se poată naşte. Aceasta ne va fi de un mare ajutor în a duce o viaţă cinstită, de a nu răni sentimentele nici unei fiinţe.
Un lucru ce îl vom învăţa este, trăieşte şi lasă să trăiască. Jumătate din nefericirea noastră vine din sentimentul că oamenii ar trebui să fie mai buni decât sunt în realitate.
Ar trebui să învăţăm să acceptăm imperfecţiunile acestei lumi, ale oamenilor şi să încercăm să ne corectăm noi înşine, în loc de a ne face merituoşi la lucrurile mai bune.
Dacă noi înşine desconsiderăm greşelile, lipsurile noastre, atunci nu suntem în poziţia de a-i învăţa pe alţii cum să facă bine. Dar dacă într-adevăr avem dragoste în noi, ce este în jurul nostru va fi automat bun, va fi "contaminat" tot fără să spunem un cuvânt. Atunci, totul ne vine înapoi ca ajutor, ca sprijin în tot ceea ce facem. Astfel, dragostea este chiar înlăuntrul nostru.
Cel ce iubeşte cu adevărat nu îşi permite să-şi irosească timpul frământându-se pentru probleme mărunte. Chiar lucrurile ce atârnă greu numai au puterea de a-i tulbura ori să-l facă să-şi piardă echilibrul. Îndrăgostitul iubeşte. El nu se mâniază. Dacă poţi realiza ce dăunător este chiar şi un singur val de mânie pentru sănătatea fizică cu atât mai mult pentru spirit, nu vei mai căuta nicicând vreo valoare a acelei pagube.
Adesea, îndrăgostitul afirmă că este cel mai mizerabil om de pe (lume) pământ. Dar cred că un îndrăgostit este unul dintre cei mai binecuvântaţi şi mai norocoşi dintre oamenii ce trăiesc pe acest pământ.
Priveşte în jurul tău, îndrăgostitule! Din milioanele de suflete tu eşti unul din cei câţiva ce au găsit uitata Cale a Dragostei.
Înlătură-ţi ciudata atitudine a minţii. Este uşor să fii fericit şi zâmbitor. Ca şi cum te-ai încrunta ori te-ai agita. Nu-ţi trebuie decât puţină gândire clară. Şi nu uita nicicând că, îndrăgostiţii sunt cavaleri ai Luminii.
Dragostea este cel mai de preţ lucru din viaţă. Ea înfrumuseţează sufletul. Prin dragoste sufletul capătă strălucire şi lumina ei răzbate de pe chipul celui îndrăgostit.
Atunci când devii un îndrăgostit, adevărata bătălie a început. Te lupţi cu tine însuţi. Te reconstruieşti. Este o bravă şi hotărâtă bătălie. Să nu disperi ori să dezertezi din "postul" tău. Dăruieşte-ţi Dragostei, trupul, mintea şi sufletul. bătălia reste insuportabilă dar recompensa este măreaţă, la fel victoria este sigură. Tu vei învinge iar ego-ul tău va fi complet supus. Dragostea este cu tine, oriunde te-ai afla, ca să te ghideze, deci nu lăsa disperarea şi deznădejdea să te cuprindă.
Când o să-nţelegi iubirea, lacrimile te vor copleşi
Lacrimi de iubire şi de bucurie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu