luni, 22 ianuarie 2007

SPIRITUALITATEA ROMÂNEASCĂ


SPIRITUALITATEA ROMÂNEASCĂ ÎNTRE SPECIFIC ŞI UNIVERSAL.
ASPECTE PSIHOPEGAGOGICE. STUDIU
.

Autori: Damian Miron Alexandru, Tihan Eusebiu,
Editura Asociatiei IESPU FOCUS,
Bucureşti, 2003

Lucrarea se încadrează în categoria acelor studii care, fără a se dori exhaustive sau pedagogice prin excelenţă, rămân ca nişte repere de netăgăduit pentru cei ce, prin Darul lui Dumnezeu, sunt chemaţi să cârmuiască destine şi să plămădească minţi şi suflete după preceptele unei autentice vieţuiri creştine.
Structurată cu acribie şi inteligenţă, cartea de faţă îndeamnă la adâncă cercetare şi la un exerciţiu personal de comparare a sinelui cu ideile dezvoltate, aceasta fiind de altfel şi intenţia autorilor. Pornind de la ideea că „lumea de mâine se construieşte astăzi”, solid argumentată politic, economic şi sociologic, firul călăuzitor al disertaţiei continuă în mod logic şi necesar cu o descriere a spiritualităţii româneşti şi a poziţiei acesteia faţă de contextul global al evoluţiei socieăţii umane. Sunt analizate, rând pe rând, sine ira et studio, cauzele degradării capacităţilor de organizare, ale interacţinii sociale şi ale „epuizării spirituale” (din această ultimă categorie, proprie problemelor misiunii semnatarului acestor rânduri, evidenţiindu-se subcapitolele privitoare la îndepărtarea de valorile morale şi religioase, precum şi miturile şi modelele ce definesc profilul spiritual românesc).
Interesantă este şi expunerea celor trei modele fundamentale care „sunt creditate să definească profilul spiritual al românului, după cum indică opţiunile majorităţii (86,6%) a subiecţilor chestionaţi (...): credinţa, speranţa şi dragostea bunului creştin (47%), spiritul de sacrificiu, tenacitatea şi cinstea Meşterului Manole (21,7%) şi forţa, independenţa şi nemurirea dacului liber (15,4%)”. De remarcat aici, ca şi pe întregul cuprins al studiului, documentarea extrem de informată, pragmatismul în compararea sondajelor uzitate şi, bibliografia de un ambitus remarcabil.
În contextul prezentării celor patru instanţe fundamentale care trebuie să se implice în redeşteptarea fiinţei naţionale – familia, Biserica, societatea civilă şi şcoala – fie-ne îngăduit să reliefăm, fără accente de inutil şi steril partizanat, rolul Instituţiei divino-umane, al cărei Împărat peste veacuri şi împăraţi, constituie temelia unei societăţi ideale. Alături de celelalte trei instanţe, Biserica reprezintă încoronarea, suportul şi piatra unghiulară a unei revigorări a neamului românesc.
Aşadar, recomandăm cu căldură tuturor celor interesaţi, fie ei profesori sau discipoli, teologi sau pragmatişti, politicieni, sociologi sau înalţi demnitari, această lucrare de o evidentă valoare, nu numai ştinţifică ci şi emoţional-afectivă, plămădită din dragostea de Patrie şi Dumnezeu, gândită ca un veritabil pas înainte spre vremurile ce vor veni.

Arhimandrit Visarion Marinescu,
Stareţul Sfintei Mânăstiri Plumbuita -Bucureşti

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu