NAŢIA ROMÂNĂ ÎN LUCRĂRI DE SPECIALITATE

Prezentare de carte: STUDII DE ISTORIE A ÎNĂLŢĂRII ŞI DECLINULUI NAŢIEI ROMÂNEŞTI


Autor: Conf.dr. Aurel DAVID
Editura Dacoromână TDC
Bucureşti, 2006
676 pag A4



Naţia românească (naţiunea română) – ne explică Dl Conf.Dr. Aurel David – are două elemente perene:
- geneza (facerea lumii ei), exprimată în timp istoric prin capacitatea de a se raporta, într-o succesiune continuă de generaţii, la un strămoş comun, recunoscut şi asumat, şi,
- patria (spaţiul carpato-danubian-pontic) sau casa naţiunii, exprimată în pământul care a asigurat resursele informaţionale şi energetice necesare fiinţării şi afirmării atât ca entitate cu identitate şi conştiinţă proprie, cât şi ca unitate socială în diversitate, cu valori, interese şi necesităţi specifice.

Patria (vatra românească) are trei fundamente strategice:
- lanţul munţilor Carpaţi – care întreţine continuitatea şi tăria naţiei, întrucât adună şi conservă, ca într-o cetate naturală, nucleul energiilor şi vitalităţii sale, valea Dunării – care asigură statornicia naţiei, prin pământurile sale roditoare şi pline de belşug şi poarta de intrare în Europa, prin Gurile Dunării, precum şi,
- litoralul Mării Negre – plămânul vetrei româneşti – prin care se deschid largile orizonturi spre spaţiile cele mai îndepărtate.

Într-o lume caracterizată de vârtejuri geopolitice Dl Conf.Dr.Aurel David scrie şi ne transmite astfel, modul în care naţiunea română a reuşit cu mari sacrificii să rămână ea însăşi, adică pe dealurile cunoaşterii. Ajunsă în vârf nu s-a putut menţine, pentru că pământul care-i dă roade a atras ca o himeră pe toţi cei care au vrut pământ şi apă fără să muncească şi să plătească. Frontierele create de centrele de putere, fie confesionale, fie politice, fie militare au întreţinut conexiuni ascunse, cu tentă geopolitică, în jocul de interese şi au reuşit să creeze breşe cu consecinţe, uneori incalculabile, în planul coeziunii şi unităţii naţiei.

Printr-o lectură atentă a lucrării de aproape 700 de pagini A4 , o adevărată operă a unui expert în sociologia naţiunii, vom înţelege că, vremurile de prigoană împotriva românilor, indiferent de coloratura ideologică a centrelor de putere, relevă rolul bisericii naţionale în întreţinerea şi dezvoltarea permanentă a simbolurilor etnospirituale generatoare de valori naţionale.

Elitele înstrăinate nu înţeleg nici astăzi că, centrele de putere au tendinţe acaparatoare, agresive, şi că lucrează în slujba unei clase supranaţionale. Ele nu sunt nici capabile, nici interesate să întreţină nevoia de comunitate a naţiei româneşti, fondată pe credinţa ortodoxă, deoarece sunt sub nivelul de bun simţ al poporului, producător de resurse.

Naţionalitatea rămâne singura libertate care nu poate fi răpită românilor iobăgiţi de stăpâniri străine. Capacitatea de raportare la geneză este influenţată de succesivele stăpâniri străine, însă ereditatea nu poate fi distrusă prin topire în formule politice.

Continuitatea şi tăria naţiei româneşti constau în trăinicia cu care conservă, dezvoltă şi apără căminul (casa şi satul) şi familia. În devenirea ei, familia îngemănată cu căminul constituie adevăratul simbol al continuităţii şi evoluţiei naţiei, izvorul nesecat şi viu al iubirii între oameni, al iubirii de patrie, de vatră, precum şi depozitarul bunelor moravuri pe care o stăpânire străină îl poate altera dar nu le poate desfiinţa.

Elaborată într-un limbaj emoţional dar redactată cu acribie, Dl Conferenţiar ne induce impresia plasării şi perindării prin istoria României.

prezentare: drd.Eusebiu Tihan, psiholog-sociolog