William F.Price&Richley H.Crapo, CrossCultural Perspectives in Introductory Psychology.West Publishing Co., 1992
Trad. Drd.Eusebiu Tihan
În ce mod influenţează cultura visele oamenilor şi în ce mod
îşi vor interpreta ei visele? Cât de mult diferă visele
nigerienilor faţă de cele ale locuitorilor oraşelor izolate din SUA?
Pot fi considerate universale unele vise sau chiar şi interpretările lor?
De-a lungul timpului au fost sugerate multe explicaţii în ceea ce priveşte fenomenul visului, definiţii ce mergeau de la accese întâmplătoare de activităţi ale celulelor neurologice ce nu au nici o semnificaţie particulară, la procese prin care creierul tinde să se elibereze de gânduri recurente pentru a-şi crea loc pentru noi informaţii sau chiar sugerau exprimarea dorinţelor refulate ce devin conştientizate în timpul somnului. Indiferent de mecanismul prin care visul este creat, putem afirma că toţi oamenii visează indiferent de cultura de care aparţin. Totuşi, visele diferă de la o cultură la alta prin două moduri importante: conţinutul viselor diferă de la un grup la altul, iar însemnătatea visului de asemenea diferă de la o societate la alta.
Ca o simplă explicaţie, conţinutul viselor variază din punct de vedere cultural deoarece oamenii visează despre lucruri, evenimente pe care ei le experimentează în viaţa cotidiană. De exemplu, visele eschimoşilor de acum două sute de ani nici pe de parte nu includeau snow-mobile sau jumbo-jeturi. De asemenea, visele populaţiei Zuni din America de sud-vest cu siguranţă că vizau vegetaţia deşertului şi zeităţile Katchina ale ploii şi nicidecum igluurile. Visele canadienilor din zilele noastre includ figuri religioase pe care probabil nici eschimoşii şi nici zuni nu le-ar recunoaşte. Ciobanii Maasai din Kenya şi producătorii de lapte din Wyoming dezvoltă vise despre vite pe când americanii şi japonezii experimentează vise saturate cu anxietate vis-a-vis de solicitări la testări. Pe scurt, conţinutul viselor se referă la propriile lor realităţi. Exprimând într-un mod mai subtil, putem spune că diferenţele culturale reliefate prin conţinutul viselor reflectă nu doar ceea ce este prezent sau nu într-o cultură ci cât sunt oamenii de preocupaţi de experienţele lor. Lavine (1966) a studiat trei grupuri de nigerieni Ibo, Yoruba şi Hansa şi a descoperit că în rândul populaţiei Ibo temele se asemănau foarte mult în ceea ce priveşte creaţia şi care era foarte mult orientată pe problemele cotidiene şi semănau foarte puţin la populaţia Hansa a cărei cultură avea cea mai mică creativitate.
Unele elemente ale viselor - cele ce exprimă trebuinţele umane de bază şi dilemele experimentate pretutindeni - au fost zărite în toate culturile. De exemplu, sexul, agresiunea şi moartea sunt teme universale.
Cu toate acestea există diferenţe culturale iar pentru cei la care este foarte puţin probabil să apară asemenea vise există şansa ca ele să apară într-o formă specifică. Griffith, Mayagi şi Toyo (1958) au descoperit că de două ori mai multe femei decât bărbaţi visau că ucid pe cineva. Ïn Statele Unite bărbaţii erau de trei ori mai mulţi decât femeile în ceea ce priveşte temele comune. Schneider şi Sharp (1969) au raportat că visele despre ucidere în rândurile populaţiei Yir Yoront, un grup australian de vânători, includeau în mod tipic scene de dezmembrare, tranşare. Astfel de conţinuturi sunt rare în societăţile cultural-industriale precum cele din SUA, unde aceasta poate sugera o tulburare psihologică a celui care o visează. Ïntr-o societate bazată pe vânătoare acest fapt nu reprezintă decât o banală experienţă.
După Schneider şi Sharp (1969) visele cu tema morţii sunt larg răspândite la populaţia Yir Yoront, unde oamenii experimentează în vis propria experienţă a morţii. Ïn schimb, pentru societatea americană acest fapt este ceva neobişnuit. Cultura Yir Yoront include diferenţe pentru căsătoria între un bărbat şi fiica fratelui mamei lui. De aceea nu ne surprinde că barbaţii Yir Yoront au adesea vise recurente cu conţinut agresiv pentru unchiul său, viitorul socru.
Lee (1958) a studiat structura visului la populaţia Zulu din Africa de Sud. Femeile dezvoltă vise mai des decât bărbaţii şi de asemenea mai înspăimântătoare. Bărbaţii visează foarte adesea la vaci în mod particular la propriile vaci. Femeile ce visează vaci se văd adesea urmărite de ele şi luate în coarne. De asemenea, femeile zuluşe visează în mod frecvent râuri revărsate, şarpe şi apă, simboluri care în analiza freudiană sunt strâns legate de graviditate şi naştere. Acele femei zulu care au născut ori care sunt însărcinate dezvoltă adesea astfel de vise.
Convenţiile culturale ce diferă de la un grup la altul guvernează în mod clar modul de interpretare a viselor. Ïn unele societăţi, oamenii primesc visele ca fiind mesaje reale, experienţe avute noaptea, când spiritele lor abandonează trupul. De exemplu, Biedeman (1963) raporta că populaţia tanzaniană Nyakyusa credea că persoanele denumite de ei abamanga sau “apărători” pot lupta împotriva vrăjitoarelor răufăcătoare ce apar în visele lor.
Ïn alte societăţi, oamenii consideră visele ca fiind adevărate surse de informaţii chiar dacă nu sunt experienţe concrete. Ïnsemnătatea acestor vise, par la prima impresie să nu depăşească limitele simbolice arbitrare ale culturii respective. După Evans - Pritchard (1956, p. 154), populaţia Nuer, o populaţie sudaneză ce se ocupă cu creşterea vitelor au credinţa că visele pot preveni moartea prin mimarea morţii. Pe de altă parte, visele pe tema morţii, ce sunt răspândite la populaţia Pokoman Maya implică viaţa lungă visătorului (Rheina, 1966, p.186). Mai mult chiar, pentru populaţia Nuer moartea poate fi prevestită nu doar printr-o scenă a morţii apărută în vis, ci de asemenea prin prezenţa unui anumit peşte sau printr-un simbol şi anume mersul unei broaşte ţestoase şi pe care visătorul nu o poate prinde.
În 1961, D’Andrade compara societăţile de pretutindeni în ceea ce priveşte utilizarea viselor ca fiind o sursă de cunoaştere supranaturală. D’Andrade a descoperit că fenomenul era mult prea răspândit în societăţile care pun accentul pe încrederea de sine. Bourguignon (1974) interpreta toate acestea precum o evidenţă a faptului că folosirea viselor într-o asemenea manieră este expresia stresului, un răspuns la stres datorat lipsei unui suport uman.
Şi în mediul altor societăţi, oamenii consideră visele ca modalităţi de comunicare şi exprimare a dorinţelor inconştiente, o idee împărtăşită nu numai de Freud. Indienii irochezi din America de Nord sunt un exemplu de populaţie non-europeană care deţin o teorie asupra viselor (Wallace, 1955). Pentru aceştia dorinţele ascunse ale sufletului, dorinţe revelate în vise, reprezintă trebuinţele psihice profunde ale visătorului, ceea ce va avea ca rezultat tulburări psihosomatice dacă nu le clarifică. Dar visătorii nu pot înţelege întotdeauna simbolistica şi semnificaţia viselor, a propriilor lor vise. Aşa că ei apelează uneori la un specialist în tainele religiei pentru a descifra simbolurile prin care sufletele lor tind să se exprime. Pentru a interpreta visele, specialiştii intră în transă şi folosesc asociaţii libere ori un număr de sisteme de prezicere. Şi ceilalţi membri ai comunităţii încearcă să ajute visătorul în înţelegerea mesajelor transmise pentru a preîntâmpina consecinţele fioroase ale tulburărilor ori chiar moartea ce ar putea surveni. Astfel, interpretarea visului tinde să acţioneze ca o terapie, ca o valvă de protecţie psihologică ce permite trebuinţelor neconştientizate să-şi găsească expresia.
Ïn ciuda diferenţelor culturale în ceea ce priveşte simbolurile particulare ce pot fi unice în societăţi individuale, există o mare unitate în conţinutul viselor de-a lungul societăţilor. Probabil este insuficient căci noi experimentăm aceleaşi conflicte, trebuinţe şi aspiraţii chiar dacă ele sunt exprimate în mod diferit în oricare altă societate. Deoarece aceste similarităţi există, în mod surprinzător apar paralele în diferitele curente culturale în ceea ce priveşte simbolistica visului şi rolul acestuia în psihologia umană.
Referinţe:
Biedelman, T. O. (1963). Witchcraft in Ukaguru. In J. F. Middleton & E. H. Winter (Eds.), Witchcraft and sorcery in East Africa. London: Routledge & Paul.
Bourguignon, E. (1974). Culture and varieties of consciousness. Addison-Wesley Module in Anthropology (No. 47). Reading, MA: Addison-Wesley.
D’Andrade, R. (1961). The anthropological study of dreams. In F. L. K. Hsu (Ed), Psychological anthropology (pp. 296-332). Homewood, IL: Dorsey.
Evans-Pritchard, E. E. (1956). Nuer religion. London: Oxford University Press.
Griffith, R. M., Miyagi, O., & Tago, A. (1958). The universality of typical dreams: Japanese vs. Americans, American Anthropologist, 60, 1173 - 1179.
Lee, S. G. (1958). Social influences in Zulu dreaming. Journal of social Psychology, 47, 165 - 183.
LeVine, R. A. (1966). Dreams and deeds: Achievement motivation in Nigeria. Chicago: University of Chicago Press.
Reina, R. E. (1966). The law of saints. New York: Bobbs-Merrill.
Schneider, D. M., & Sharp, L. (1969). The dream life of a primitive people: The dreams of the Yir Yoront of Australia. (Anthropological Studies No.1, American Anthropological Association). Ann Arbor, MI: University Microfilms.
Wallace, A. F. C. (1958). Dreams and the wishes of the soul: A type of psychoanalytic theory among the seventeenth century Iroquois. American Anthropologist, 60, 234-248.
Teme de discuţii:
1. Deşi visul este o chestiune universală de ce visele ar trebui înţelese în contextul culturilor respective?
2. Ce dovadă există că diferitele probleme de viaţă experimentate în diferite societăţi pot influenţa conţinutul viselor şi cum înţeleg oamenii aceste vise?
Pentru o dezbatere ulterioară:
1. Cum pot diferenţele de cultură să creeze probleme pentru psihologii care doresc să folosească conţinutul viselor ca surse de introspecţie în mecanismul psihologic al indivizilor?
Bibliografie suplimentară:
Kennedy, J. G., & Langness, L. L. (Eds.). (1981). Ethos: Journal for the Society for Psychological Anthropology, 9, (4). O lucrare ce abordează rolurile visurilor în diferite culturi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu