REALITATE SUBIECTIVA VERSUS REALITATE OBIECTIVA

psiholog Gabriela IANCULESCU

Inconstientul a fost dintotdeauna fascinant pentru oameni, generand idei si teorii diferite de-a lungul timpului. Fascinatia era cu atat mai mare cu cat aspectul palpabil, masurabil, cuantificabil era mai greu de definit in mod stiintific. Rolul important al psihologiei vine sa isi spuna cuvantul, introducand rigurozitate prin definirea acestuia, prin descoperirile legate de mecanismele sale de functionare cat si prin descoperirea unor cai prin care acesta sa fie pus in slujba celui care il detine: OMUL.

Foarte multi dintre noi traiesc cu senzatia ca tot ceea ce facem, ceea ce gandim sau ceea ce decidem este rezultatul unei procesari care se petrece la nivel constient, rational si logic. Dar cat de adevarata poate fii aceasta credinta ? Lewicki spune, in 1986 ca « faptul ca noi gandim constient nu este o regula ci o exceptie, dar prin caracteristicile pe care le presupune gandirea constienta ne da impresia ca doar ea exista in realitate. De fapt, cea mai mare parte din ceea ce facem se desfasoara la nivel incontient Impactul gandirii constiente asupra comportamentuilui nosntru este mai mic de cat cel al gandirii inconstiente » (Nisbett si Wilson,1977 si Schacter, 1987).

Se vorbeste adesea despre o “realitate obiectiva”, dar oare ea poate fi definita cu adevarat? Este ea aceeasi pentru toti ?
Se cunoaste complexitatea creierului uman si faptul ca acesta detine aproximativ 30 de miliarde de neuroni. Fiecare neuron are la randul sau dendrite care se conecteaza la dendritele altui neuron, formand o tesatura incredibila de conexiuni, cu o geometrie diferita de la individ la individ. Aceasta variatie conduce la faptul ca fiecare om isi traieste propria sa realitate, avand propria sa experienta. Numarul mare si diferentierile neuronale, alturi de rolul creierului uman de a filtra informatia ne fac sa afirmam faptul ca fiecare dintre noi avem doar o imagine a realitatii, o “realitate subiectiva”.

Cum se intampla acest lucru?
Neuronii nostri capteaza un numar infinit de informatii despre mediul inconjurator si despre noi insine. Informatiile ajung la creier prin intermediul canalelor senzoriale : auditiv, olfactiv, kinestezic, gustative si visual, formand reprezentari senzoriale. Insa, intre creier si mediul inconjurator exista filtre care lasa sa treaca prin ele doar anumite informatii, oprind altele. Acestea au natura dubla: psihologica si neurologica.
Sistemul reticular ar putea fi considerat unul dintre cele mai importante
filtre. El selecteaza din explozia de senzatii doar 7 – /+2 elemente. Din punct de vedere neurologic putem afirma ca acesta limiteaza cantitatea informatiilor venite (se stie, de exemplu, ca percepem doar sunete cuprinse in intervalul 16Hz- 20 Khz). Patrunderea acestui numar mic de informatii in campul constiintei face sa fie pastrata sanatatea noastra psihica. SR selecteaza informatii si impiedica sa apara in campul constiintei acele elemente de care nu avem nevoie la un moment dat si care ar putea perturba activitatea noastra
Natura psihologica a filtrelor este foarte complexa si destul de dificil de analizat. Filtrele psihologice sunt inauntrul nostru si ne regleaza perceptiile, comportamentul si reactiile. Aspectele pot fi pozitive sau negative, deoarece aceste filtre nu emit judecati de valoare. Ele sunt create de experientele intense si repetate pe care fiecare dintre noi le avem si pot deveni «normale » pentru noi. In unele cazuri ele pot distorsiona perceptia si gandirea.
As putea da un expemplu simplu despre felul in care se formeaza filtrele psihologice. Un fapt destul de des intalnit este acela al copiilor carora, repetandu-li-se ca sunt obraznici si indaratnici sau prosti si incapabili ajung sa devina astfel si, mai grav, mai tarziu sa creada ca ei asa sunt. Accentuarea sau repetata a acestor idei le formeaza filtre care mai tarziu nu vor permite sa treaca informatii pozitive despre ei insisi. Deformatiile mentinute mult timp devin normale si naturale iar lipsa unei analize logice poate face ca aceste filtre sa devina extrem de nocive. Insasi ideea ca ei ar putea fi altfel decat propria harta formata este absurda sau incredibila.
McGraw, in 2003 a facut un experiment prin care demonstra cum oamenii se pot adapta la propriile perceptii, desi acestea erau eronate. Subiectii care au participat la experiment erau pusi sa poarte ochelari ai caror lentile inversau imaginea ( toate obiectele din jur apreau cu partea de sus in jos si invers). Dificultatile majore au durat cateva zile, apoi acestia au inceput sa se adapteze asfel incat, dupa o luna erau perfect adaptati noii lumi, propriilor perceptii eronate.
Ca urmare a actiunii filtrelor, fiecare dintre noi isi formeaza o harta proprie a realitatii. Formarea reprezentarilor este personalizata, astfel incat, « realitatea obiectiva » devine altceva pentru fiecare individ. Convingerea pe care ne-o formam este o reprezentare interioara care ne va guverna comportamentul.
Dar harta nu este tot una cu teritoriul, relitatea subiectiva nu este aceeasi cu realitatea obiectiva. Simturile noastre preiau datele din jurul nostru si aceste date primare, "neprelucrate", nu detin în sine absolut nici un înteles pentru noi; ele capata acel înteles pe care noi alegem sa-l dam lor, conform filtrelor creeate. Faptele si informatiile exista în mintea noastra, în harta noastra si în capacitatea noastra de a intelege, si nu în lumea reala. Iar, odata create, filtrele creeaza impresia ca felul in care simtim, gandim, ne purtam, este rezultatul unei procesari la nivel constient.
Deci, existenta unei alte minti, altfel decat cea constienta, existenta altui mod de gandire, dincolo de ratiune este demonstrata in mod stiintific iar ea detine o importanta covarsitoare in definirea unicitatii fiecarei persoane. Sfarsitul secolului 20 este dominat de cercetari legate de importanta inconstientului si de studii legate de prelucrarile inconstiente de informatie. Ii putem enumera pe Lazarus, Sthein si Jung, Jacoby, Down si Courchaine iar, in tara noastra il amintim pe Dan David si lucrarea sa de doctorat « Prelucrari inconstiente de informatie » .