Ibn’Ata’illah: The Book of Wisdom and Kwaja Abdullah Ansari: Intimate Conversations

Translations by Victor Danner and Wheeler M. Thckston
Publisher: Paulist Press, New York, 1978
ISBN: 0-8091-2182-4

This volume combines two classics of Sufi literature, both short collections of brief and simple verses. As Annemarie Schimmel puts it in her preface, these works show the “immense self-control of the mystics who were able to condense their deepest feelings and their loftiest experiences in small, gemlike, perfectly polished sayings”.
Ibn’Ata’illah, mystic of thirteen-century Egypt, wrote The Book of Wisdom in charming, rhythmical Arabic, rendering the verses easy to memorize. Many Muslims throughout the Arabic-speaking world learn these veses by heart and repeat them meditatively. Ansari’s Intimate Conversations, written in eleventh century Heart in what is now Afghanistan, are similarly used for meditation throughout the Persian-speaking world, and master calligraphers have rendered these well-loved verses into exquisite works of art.
These works are deeply rooted in Islamic traditions, and employ the Sufi method by wich each word alludes to many deeper layers of meaning. Yet they have a universal and timeless quality. Despite the lapse of centuries, both texts speak with immediacy – and seemingly with simplicity – to the struggling spiritual seeker of today. Indeed, Schimmel opens her preface to this volume by describing how in a “night of despair” in 1945, in a cold and dirty railway station, she took from her pocket “a small book that had survived wartime Berlin, deportation, and internment, and had given me unending consolation during those years”. And there, with the horrors of war around her, she read once again Ansari’s Intimate Conversations.
The Book of Wisdom (Kitab al-Hikam, sometimes translated as Book of Aphorisms) is organized into 25 chapters, with the aphorisms on a given subject, such as humility, hope, or fear, collected together. Ibn’Ata’illah expresses spiritual wisdom with sparkling brevity, conveying what could be the subject of a whole discourse in a few words:
Sometimes lights come upon you and find the heart stuffed with the forms of created things; so they go back from whence they descend.
While Ibn’Ata’illah exhorts spiritual seekers to vigilance and earnest effort, ultimately his message is one of divine mercy and grace:
If you want the door of hope opened for you,
then consider what comes to you from Him;
but if you want the door of sadness opened for you,
then consider what goes to Him from you. Relying on our own efforts on the spiritual path can only lead to despair:
One of the signs of relying on one’s own deeds
Is the loss of hope when a downfall occurs.

The seekers begs from the Lord, the great Giver, yet must understand his helpless begging in the right light:
Let not yor asking be the cause of his giving,
for then your understanding of Him might diminish.
Let your asking be for the sake of showing servanthood
and fulfilling the rights of Lordship. Impatience with the pace of progress may rankle, but it must not turn to ingratitude or what the author calls ‘self-satisfaction’:
Do not deem His giving to be slow;
but rather, deem your approaching to be slow. In fact, on the path whose endpoint is annihilation of the ego and merging into the Beloved, self-satisfaction is the worst enemy:
The source of every disobedience, indifference, and passion
is self-satisfaction.
The source of every obedience, vigilance, and virtue
is dissatisfaction with one’s self. Thus, Ibn’Ata’illah gives the following sage advice:
When two matters seem confusing to you,
see wich is heavier on the ego and follow it through.

For, truly, nothing weighs on the ego but that wich is true.

Ansari’s Intimate Conversations (Munajat, sometimes translated as Intimate Invocations) are prayers addressed to God. In addressing God Ansari’s language is intimate or even familiar. Thus he writes:
O God, Even though I am not very obedient,
still I have no one but you.
O God, You made creation gratis.
You provided sustenance gratis.
Have mercy on us gratis:
You are God , not a merchant! With utter simplicity, Ansari expresses his helplessness before the Lord:
O God, You are all. We are nothing.
You are mindful. We are heedless.
This is all that needs be said: be not strict with us.

Prietenia şi singurătatea – fenomene psihosociale.

Toma Titus Daniel
psiholog, jurist




1. Prietenia poate fi considerată relaţia psihosocială de durată dintre două fiinţe umane, rezultat al alegerii libere şi bazate pe afecţiune, încredere şi preţuire mutuală.

Caracteristicile esenţiale ale prieteniei sunt :

· Relaţia de prietenie are în centru ei afectivitatea şi preţuirea reciprocă, bucuria, plăcerea şi entuziasmul partenerilor de a fi împreună; adevăraţii prieteni se caută mereu. Prietenia este o relaţie autentică între două persoane egale, fiinţe umane unice, dincolo de condiţia socială sau de altă natură ; în prietenie nu contează cine eşti, ci ce eşti.
· Prietenia reprezintă o relaţie de durată, simpatiile şi buna dispoziţie.
· Încredere reciprocă ; în prietenie nu se admite lipsa de fidelitate, disimularea şi înşelarea.
· Acordarea de sprijin material şi sufletesc reciproc, susţinere şi apărare mutuală. Prietenii sunt înclinaţi să facă cât mai mult unul pentru celălalt. În prietenia veritabilă nu are ce căuta egoismul, calculul rece de tipul : ”cât îmi dă,atâta îi dau şi eu”. Dar, deşi interesul stric personal nu este implicat în fiecare gest faţă de partener, pe termen mediu şi lung, fără reciprocitate în oferirea de bunuri, servicii materiale şi simbolice, prietenia nu va rezista.
· Întemeiată în cel mai înalt grad pe liberul consimţământ şi neforţată prin nici o instituţie formală, prietenia nu este ferită de tensiuni şi conflicte. De cele mai multe ori ele se depăşesc însă, potrivit principiului că, funcţionând ca fundal similaritatea axiologică, partenerii îşi respectă reciproc interesele, gusturile, opţiunile şi opiniile personale. Şi, mai mult, prietenii sunt dispuşi să-şi ierte greşelile, iertând nu compătimitor şi dispensional, ci cu înţelegerea minţii şi a sufletului că celălalt este unic şi nu a făcut ceva din răutate. Aceasta nu înseamnă că partenerii acceptă orice fel de comportamente unul din partea celuilalt. Prieteniile se pot nu numai stinge treptat ci şi întrerupe brusc, din motive de incompatibilitate.
Un aspect important după care se diferenţiază forma şi conţinutul prieteniei este legată de factorul vârstă, evidenţiindu-se, ca o tendinţă semnificativă, creşterea gradului de intimitate şi stabilitate de la copilărie la maturitate.

2. După cum s-a demonstrat în multe cercetări, sociabilitatea este o trăsătură esenţială a fiinţei umane, nevoia de relaţionare constituind un factor important în structura motivaţională a individului. În acest context, singurătatea apare ca un fenomen psihosocial negativ, disfuncţional atât în plan individual cât şi social.

Prin singurătate se înţelege acea stare psihosocială în care cercul de relaţii al unei persoane este mai mic sau mai puţin satisfăcător decât îşi doreşte. În funcţie de natura sentimentelor care însoţesc starea de singurătate, se poate face distincţia între izolarea emoţională şi izolarea socială.

În primul caz, insatisfacţia este generată de lipsa unei relaţii emoţionale profunde, care să răspundă nevoilor de afecţiune şi comunicare ale persoanei ; în al doilea caz, insatisfacţia este rezultatul lipsei unui cerc de relaţii care se ofere cadrul valorizării sociale a persoanei şi din partea căruia să poată obţine recunoaşterea şi sprijinul social necesar într-o anumită perioadă a vieţii.

Definită în acest fel, starea de singurătate implică mai multe aspecte fenomenale şi de analiză :

· Natura şi gradul de activare a unor vectori motivaţionali, prin care se relevă trebuinţele şi interesele specifice unui anumit subiect de a dezvolta relaţii interpersonale de natură afectivă, co-acţională, de comunicare, de coabitare sau influenţă ;
· Măsura în care mediul social imediat răspunde acestor nevoi personale ;
· Modalitatea subiectivă în care este trăită starea de singurătate, legată de nerealizarea aspiraţiilor şi aşteptărilor relaţionale ale subiectului;
· Contextul psihoindividual şi psihosocial în care apare starea de izolare sau de singurătate ;
· Efectele pe care starea de singurătate le generează în plan individual, grupal şi instituţional .

Interacţiunea dintre factorii menţionaţi mai sus, face ca starea de singurătate să fie resimţită în mod diferit de la o persoană la persoană, deşi caracteristicile sociale pot fi aceleaşi. Te poţi simţi singur în mijlocul unei mulţimi, după cum o singură relaţie profundă poate genera un sistem de satisfacţie socială pe care alţii nu o obţin nici atunci când au numeroase relaţii superficiale. De asemenea, efectele în plan subiectiv ale stării de singurătatea sunt foarte diferite, pragul de toleranţă la izolare fiind un indicator important privind nevoia de inserţie şi de participare la viaţa socială.

În acest context, este necesar să distingem între starea de singurătate şi cea de însingurare. Acestea sunt calitativ diferite, sursa lor psihologică fiind alta, după cum şi consecinţele psihosociale diferă. Singurătatea exprimă în primul rând o situaţie socială, pe când însingurarea o stare psihologică.

Cauzele singurătăţii.

Factorii care generează starea de singurătate pot fi identificaţi atât în plan sociocultural, cât şi psihosocial sau psihoindividual. Fragilitatea sentimentelor şi relaţiilor interpersonale, pe de o parte, caracteristicile societăţii moderne hipertehnologizate şi informatizate, pe de altă parte, pe fondul lipsei unor proiecte sociale coerente de asistenţă socială şi psihologică pentru multiplele situaţii generatoare de singurătate – iată coordonatele generale ale acestui fenomen psihosocial care a luat o amploare îngrijorătoare în toate straturile societăţii contemporane.

Sistematizând, procesul psihosocial care duce la formarea sentimentului de singurătate şi privaţiune socială are următoarea configuraţie.




Schimbarea modelului cultural şi structurii familiei moderne este de natură să creeze premisele apariţiei singurătăţii persoanelor mai în vârstă. Familia restrânsă, aşa cum se configurează tot mai mult în societăţi industriale şi post-industriale, nu mai are capacitatea de a menţine relaţii fireşti dintre diferitele generaţii (bunici, părinţi, copii, nepoţi), ceea ce restrânge dramatic cercul relaţiilor afective, de comunicare şi coabitare, în raport cu familia tradiţională.

Şomajul este o altă cauză majoră a restrângerii cercului relaţional, ceea ce – pe fondul sentimentului de inutilitate şi insignifianţă pe care îl generează – conduce la apariţia sindromului singurătăţii şi al ratării.

Pensionarea produce aceleaşi efecte, pe fondul agravant al degradării progresive al sănătăţii şi a eventualei pierderi a partenerului de viaţă sau a cunoştinţelor de generaţii.

Caracteristicile societăţii informatizate, sintetizate de A.Toffler sub conceptul de tranzienţă ; tranzienţa instituţională şi organizaţională, ocupaţională şi rezidenţială şi în special cea relaţională, diminuează considerabil posibilitatea formării şi menţinerii unor legături interpersonale stabile şi profunde.
Terapia singurătăţii.

Eliminarea sau diminuarea sentimentului de singurătate se poate obţine prin unele acţiuni sistematice de asistenţă psihoindividuală sau psihosocială.

Dintre acestea pot fi amintite următoarele :

· Facilitarea realizării de noi relaţii de către cei aflaţi în dificultate, prin organizarea de cercuri, antrenarea în diferite activităţi sociale, antrenarea în forme specifice de activitate sportivă etc. ;
· Crearea de relaţii afective substitutive (de exemplu, cu animale domestice) ;
· Determinarea scăderii dorinţei de relaţii sociale, prin cultivarea unor activităţi atractive pentru petrecerea timpului liber (hobby) ; în prezent Internetul poate constitui o modalitate foarte eficientă de formare a unui sistem relaţional foarte extins, cu efecte benefice atât în plan individual cât şi social, întrucât oferă o nouă formă de relaţionare interumană.
· Dezvoltarea unei culturi instituţionalizate privind statutul şi modul de viaţă specific generaţiei a treia ; experienţa profesională şi de viaţă a oamenilor aparţinând acestei categorii de vârstă trebuie valorificată social, prin găsirea unor noi forme de activitate în care acestea pot fi antrenaţi.

Cercetările de sociologie şi psihologie socială arată faptul că singurătatea poate fi considerată în primul rând ca o boală socială. Universul artificial şi impersonal al marilor oraşe, instrumentalizarea excesivă a relaţiilor umane, sărăcirea vieţii spirituale a oamenilor datorită imperativelor noilor modele de eficienţă care domină societatea modernă – sunt numai câteva din cauzele acestei maladii în plină extensiune.

În societăţile mai puţin dezvoltate, considerentele strict economice constituie cauza principală a fenomenului. Sărăcia şi gravele inegalităţi economice sunt stări sociale profund nocive, care alterează mecanismul firesc de constituire a relaţiilor umane, provocând forme accentuate de înstrăinare psihosocială. Sărăcia umileşte, degradează moral şi spiritual, reduce drastic sferele potenţiale de relaţionare socială, micşorează speranţa de viaţă – rezultând astfel o deteriorare în profunzime a vieţii sociale şi individuale.


Bibliografia la autor

TIBETUL SI EXERCITIILE PSIHO-FIZICE

Tibetul, "tara credintei" cum o denumesc locuitorii ei, sau a "zapezilor" pentru straini, este de fapt o tara necunoscuta pentru noi. Multe lucruri au contribuit la aceasta: izolarea geografica, înaltimile inospitaliere, ermetismul religios, ostilitatea locuitorilor fata destraini, limba neînteleasa etc.
Tibetul în sensul istoric de tara este mai greu de definit fiind o regiune mereu disputata si ocupata de vecinii sai puternici ce o considera ca o provincie a lor, pe care însa nu au reusit însa sa o cucereasca niciodata cu adevarat, asa cum se întâmpla acum cu china. Geografic delimitarile par mai clare. Ea împarte cu vecinii sai nepalezi "acoperisul lumii" Himalaya si se întinde pe podisul Tibet. Simplul fapt de a trai pe aceste meleaguri, în aerul rarefiat, geruri puternice, distante uriase de strabatut pe drumuri accidentate de munte, hrana saraca si greu de procurat, reprezinta dovada unei vitalitati si rezistente deosebite. Dar acesti oameni ai podisurilor înalte s-au adaptat conditiilor vitrege nu numai fizic, ci si printr-o cultura originala din care avem de învatat multe lucruri. Este unul din cele mai importante leagane de întelepciune si experimente spirituale ale omenirii, unde yogini, calugari, asceti, ne dezvaluie puterile uriase ce salasuiesc în om. Pe ansamblu pâna la un punct am putea face o paralela cu Japonia, o insula izolata în mijlocul marii care a asimilat si prelucrat original culturi diferite încorporându-le în traditiile spirituale si materiale si Tibet, o "insula" în mijlocul muntilor, care a facut acelasi lucru, dar cu o orientare mai pronuntata spre tehnicile spirituale. Şi la unii si la altii, China în special prin cultura si India prin religie, sunt sursele principale de inspiratie.
Medicina tibetana este considerata printre cele mai vechi din lume, alaturi de cea chineza, iraniana, greaca si indiana. Având elemente oarecum asemanatoare cu medicina zonelor vecine (chineză si indiană) prin specificul locurilor si culturii a dezvoltat cu precadere "medicina ierburilor" si "medicina mistica".
Boala se datorează nu numai unor cauze naturale, frig, intoxicatii, accidente etc., ci şi în mare masura si demonilor. Fortele malefice trebuie alungate si de aici rezulta importanta deosebita ce se acorda nu numai doctorilor lamaisti, ci si diferitilor vrajitori si asceti.
Putem spune totusi ca la baza acestei medicine sta profilaxia si tehnicile de crestere a rezistentei la frig, foame, oboseala, conditie indispensabila supravietuirii.
Rezultatele obtinute în acest sens de practica tibetana religioasa, magica sau laica, par uneori miraculoase, performantele acesteia fiind greu de evaluat uneori dupa criteriile noastre obiectiv materialiste. Nu este de nici o mirare sa vezi sihastrii yogini si asceti, traind la 5-6000 de metri altitudine fara foc, uscându-şi rufele spălate chiar cu căldura propriului lor corp, umblând într-o îmbracaminte sumara, altii chiar goi, respirând cu usurinta în aerul rarefiat, mâncând foarte putin si totusi pastrându-si sanatatea si vigoarea.
Cum am putea explica acest lucru ?
In primul rând printr-o viguroasa selectie naturala. Traind de mii de ani în aceste conditii vitrege, s-au adaptat si au supravietuit, desigur cei mai rezistenti si din aceasta cauza este usor sa gasesti elemente supradotate în diferite domenii, care supuse unei pregatiri sistematice pe parcursul anilor sa devina adevarati "campioni".
Medicina, religia, filosofia, jocurile si sporturile au pus accent deosebit pe acele tehnici care permit adaptarea la specificul zonei.
Intervine în buna masura si criteriul social de apreciere si confirmare a valorii. Daca grecii antici sau occidentali moderni fac dintr-un campion olimpic la alergare, aruncare sau box un erou national sau un idol international, în tibet de aceste onoruri se bucura calugarul alergator lung-gom-pas, care reuseste sa fuga saptamâni în sir strabatând distante uriase pe munti pentru a aduna demonii mortii, sau calugarul Tumo care reuseste în ritualurile de initiere sa usuce camasi ude în apa rece a unui râu de munte, pe o noapte geroasa, la mare altitudine, singurul uscator fiind trupul sau gol.
Sa nu uitam de asemenea ca multe "performante" pleaca din concept, credinta si stapânirea psihicului.
Sa luam câtiva factori fundamentali de risc pentru sanatate, asa cum sunt considerati de medicina occidentala: sedentarismul, izolarea, lipsa de comunicare etc. Si sa vedem daca în cazul unui ascet tibetan pot avea aceleasi efecte. Vom cita în acest sens cuvintele Alexandrei David Neel, una din cele mai bune cunoscatoare ale lumii tibetane: "ideea curenta în veste este ca un om nu-si poate mentine recluziunea sau solitudinea absoluta un timp prea îndelungat. Se considera ca astfel de privatiuni determina zdruncinarea creierului, putând duce în final la tâmpenie si nebunie. Probabil ca acesta este adevarul în legatura cu indivizii la care a fost studiat felul izolarii, paznici de faruri, exploratori pierduti în regiuni nelocuite, prizonieri tinuti închisi. Dar asemenea observatii nu sunt valabile si în cazul pustnicilor tibetani. Acestia, dupa 10 sau 20 de ani de izolare (tsam-khong) sunt departe de a fi nesanatosi. Se poate discuta despre teoriile pe care acestia le-au conceput în timpul meditatiilor, dar nu poate fi pusa la îndoiala sanatatea lor... Inainte de a merge în singuratate ei acumuleaza în minte un stoc de idei care le va tine companie. Mai mult, ei nu vor fi inactivi în timpul izolarii, oricât va dura ea. Zilele le sunt ocupate cu exercitii metodice de antrenament spiritual, cercetarea datelor înalte sau meditatii pe probleme filosofice".
Vom descrie câteva exercitii psiho-fizice preluate de la aceasta autoare, care de fapt nu a fost o simpla observatoare sau cercetatoare, ci o practicanta ce a trait zeci de ani în Tibet, obtinând chiar înaltul titlu de "lama".
Vom începe cu cele de formare ale alergatorilor lung-gom-pas.
Undeva pe podisurile tibetane niste calugari alearga cu viteze de neatins pentru orice performer modern, pe distante de sute de kilometri. Ceea ce pare incredibil este ca se antreneaza "stând". Autoarea spune ca tibetanii includ în termenul lung-gom un mare numar de practici care combina concentrarea mentala cu diferite miscari respiratorii pentru a obtine rezultate deosebite de natura fizica sau mentala. In mod special termenul este folosit pentru un tip de antrenament care se spune ca ar dezvolta o neobisnuita agerime, dar mai ales ca le ofera adeptilor posibilitatea de a efectua marsuri extraordinar de lungi la viteze înalte. Milarepa, un întelept legendar atribuie aceste performante controlului aerului intern. Ei pot astfel sa marsaluiasca sau sa alerge fara sa se opreasca multe zile si nopti si asta la altitudini de 6000 metri. Desigur ca acesti lung-gom-pas sunt extrem de putini, dar un mare numar de calugari practica diferite feluri de exercitii de acest gen.
Inceputurile acestor practici se pierd în legenda. Eroii sunt doi lama proeminenti, Yung-ton Dorje Pal, nascut prin anul 1284 si Buston nascut prin anul 1288. Primul era un mare magician si s-a hotarât sa faca un ritual solemn pentru a-l pedepsi pe zeul mortii si a-l împiedica sa mai faca victime timp de 12 ani. Dar acest zeu mai avea ajutoare în nenumarati demoni ce trebuiau si ei adunati din diferitele locuri unde se aflau si supusi ritualului. Sarcina îi revenea unui alt alergator. Calugarul care aspira sa joace acest rol urmeaza un antrenament preliminar la o mânăstire specializata. Se spune ca antrenamentul consta în exercitii de respiratie practicate în stricta izolare în întuneric, durând 3 ani si 3 luni. Unul din exercitiile de baza ce se bucura de trecere printre ascetii tibetani este urmatorul: practicantul sta cu picioarele încrucisate, pe o perna mare si joasa, inspira adânc si prelung de parca ar vrea sa-si umple tot corpul cu aer. Apoi, tinându-si respiratia sare cu picioarele astfel încrucisate fara sa se ajute de mâini si cade înapoi pe perna, ramânând în aceeasi pozitie. Repeta acest exercitiu de un numar de ori în cadrul fiecarei sedinte. Unii lama reusesc sa sara foarte sus în acest fel. Sunt si femei care se antreneaza de aceasta maniera. Potrivit tibetanilor, corpul celor care exerseaza ani de zile prin aceasta metoda devin excesiv de usoare, aproape fara greutate, tinzând spre levitatie. Acest antrenament se aplica în special în manastirea Shalu. În alte parti se utilizeaza si alte metode aparent mai rationale, inclusiv marsuri si alergari lungi.
Calugarul ales (mahektong) porneste în alergare sa viziteze mânăstirile tibetane timp de 14 zile si nopti, se întoarce si porneste iar pentru o luna, dupa care poate începe ritualul. Este greu de înteles, remarca cercetatoarea, care asa cum am amintit a trait zeci de ani printre calugarii tibetani, cum un antrenament care constrânge omul la nemiscare timp de ani de zile poate duce la dobândirea unei asemenea rezistente. Ea subliniaza ca lung-gom nu urmareste pregatirea elevilor prin întarirea muschilor, ci prin dezvoltarea starilor psihice. Şi totusi descifrarea în profunzime a mecanismelor acestor exercitii psiho-fizice ne poate da o serie de lamuriri. O parte, prin însasi starea de antrenament care depinde în mare masura de memoria musculara, adica de urma pe care un stimul a imprimat-o pe cortex. Ori, se pare ca acesti practicanti, oameni rezistenti si pregatiti natural au gasit metoda de a prelungi aceasta memorie timp îndelungat. Alt fapt este acela ca întretinerea căilor de activare a muschilor si mecanismelor energetice nu depinde în exclusivitate numai de efectuarea unor miscari, ci si de reprezentarea mentala a acestora, care duce la declansarea anumitor mecanisme. Aşadar, acesti calugari alearga "mental". La toate acestea se poate adauga însasi explicatia calugarilor tibetani privind controlul "aerului intern". Deci, desi aparent stăm, informatia si energia se antreneaza prin procese si procedee de antrenament psiho-fizic. Poate că stapânirea si cunoasterea acestor tehnici ne vor ajuta nu numai sa obtinem performante atletice, ci si sa anihilam o parte din neajunsurile sedentarismului sau sa mentinem parametrii fizici si functionali ai unui om imobilizat din diferite motive, aparat gipsat, amputare, boala, misiune specială.
Desigur ca în Tibet exista si asemenea "minuni" care au la baza antrenamente si tehnici psiho-fizice deosebite. Exemplu tumo sau încalzirea fara foc ce consta în dirijarea caldurii propriului corp spre o anumita zona sau spre exterior. Pentru a fi înnobilat în aceasta arta si a primi titlul de respa si dreptul de a purta roba de bumbac alb, efigia perfectiunii în tumo, un novice trebuie sa usuce minimum trei camasi ude, pe corpul gol, într-o noapte geroasa cu luna plina si vânt puternic la mari înaltimi.
Tehnici de vizualizare a lucrurilor, fenomenelor si actiunilor, tehnici telepatice si înca multe altele trebuie sa ne faca sa întelegem cât de putin stim înca despre organismul uman si caile de perfectionare al acestuia.

CHINA, CULTURILE FIZICE TRADIŢIONALE ŞI GIMNASTICILE ENERGETICE

China, tara în care traieste aproape un sfert din populatia omenirii este înca o mare necunoscuta pentru occidentali. Având în spate o istorie multimilenara (în secolul XVI a.hr.), Prezinta deja un nucleu de stat organizat în care înflorea metalurgia bronzului, cunoşteau scrierea hieroglifica, aveau un calendar aproape în forma lui actuala cu 12 luni si 30 de zile si un an bisect. Ea are înca multe cunostinte de daruit si lumii moderne. Una din marile ei creatii este si "arta întelepciunii" sau "arta de a trai", care încearca sa lege într-un tot unitar si armonios filosofia, religia, cultura, viata sociala, etc.
Marii oameni ai Chinei antice sunt greu de încadrat ca reprezentanti ai unei discipline sau domeniu de activitate, asa cum putem spune ca Hipocrat a fost medic, Demostene orator, licurg legiuitor, Platon filosof. Ei au încercat sa fie "omul complet, total, omul zen".
Imparatul Shen Nuo (3000 a.hr.) Este considerat nu numai un mare om de stat al acelor vremuri, ci si parintele farmacopeii chineze, autor al "marii carti a ierburilor", iar creatorul faimosului sistem de educatie fizica medicala si arte martiale, anticul Kung Fu, era poet si filosof. Confucius (551-479 a.hr.) a fost un ministru de valoare, un mare poet, filosof, pedagog, istoric moralist.
Lao-tsen, "venerabilul maestru", deschizatorul atâtor drumuri pe care mai umbla si astazi omenirea (exemplu calea do) a fost nu numai un mare filosof dar si un mare psiholog si umanist de exceptie.
Confucianismul ca si daoismul (creat de lao-tsen) sunt în acelasi timp filosofii, religii si îndrumatoare practice de viata. Daoismul are ca tel suprem si ultim dobândirea imortalitatii, elaborând în acest sens o complexa teorie asupra corpului omenesc care trebuie sa se hraneasca permanent si sa armonizeze cele doua energii, yin si yang, dar are si precepte practice de "hranire a principiului vital" prin gimnastici, tehnici respiratorii si sexuale, diete, etc.
Arta medicinii a fost si ea încadrata în acest sistem, scopul ei suprem fiind alaturi de alte arte sa contribuie la armonia între om si univers sau chiar la prelungirea vietii. Aceasta este marea obsesie a medicinii, filosofiei, a gerontologiei chinezesti.
Conceptele medicinii traditionale chinezesti pleaca de la doua puncte de baza:
a - teoria celor cinci elemente (întregul univers, microcosmos, macrocosmos, aştrii, plante, animale şi om) îsi au originea în cele cinci elemente fundamentale - pamântul, metalul, apa, vântul si focul. La om aceste elemente au corespondente nu numai structural anatomice ci si psiho-fizice. De exemplu focul corespunde inimii, circulatiei, sângelui si dragostei.
b - teoria energetica, cea care anima totul, elementele fundamentale, inclusiv viata umana este energia. Soarele este sursa primordiala si fundamentala a energiei. Corpul anatomic uman de la celula la organ, precum si în totalitatea sa este învelit si dublat de corpul energetic. El este un filtru catalizator si în acelasi timp un transformator de energie.
Starea de sanatate depinde în buna masura de miscarea energiei în corp. Ea circula pe multiple trasee ce strabat, ca o retea complexa întregul organism alcatuind un fel de linii de forta între microcosmos si macrocosmos si carora nu trebuie neaparat sa le cautam corespondente anatomice. Prin aceste canale subtile numite meridiane si prin ramificatia lor în corpul uman circula energia ce are o dubla natura: solara = yang si lunara = yin. Intre aceste energii si polii creaţi de yang (+) si yin (-) oscileaza totul. De remarcat ca ele nu reprezinta ceva fix definitiv stabilizat, fiind opuse, dar complementare, diferite, dar trecând una în alta, sunt aflate în transformare permanenta.
Energiile specifice omului sunt considerate:
1 - energie yang = energie de tip yin, care circula lent si profund în meridiane;
2 - energie oe = energie de tip yang, care circula superficial si este foarte mobila, este o energie de aparare;
Aceste doua forme au la baza trei surse: respiratia, alimentatia si ereditatea.
3 - energia esentiala;
4 - sângele pe plan microscopic;
5 - energia mentala;
6 - lichidele organice.
Corpul uman capteaza aceste energii, nu numai din energia alimentelor si a aerului, ci si din cea de origine cereasca.
Circuitul energiei risca sa fie perturbat printre altele si de o circulatie prost echilibrata sau rar asimilata putând aparea astfel circuite de energie perverse si negative, care pot produce dezorganizari.
Starea de sanatate a individului se caracterizeaza printr-un echilibru perfect dintre cele doua energii fundamentale yin si yang concepute sub toate formele lor de manifestare. Boala se datorează în mod special unor dezechilibre energetice ce pot aparea sub influenta:
1 energiilor perverse - frig, caldura, umiditate, uscaciune, vânt;
2 energiilor perverse curioase - date de manifestarile anormale ale caldurii, ploii, vânturilor;
3 factorilor psihici - bucurie, mânie, spaima, obsesie, etc.;
4 alimentatiei gresite si oboselii;
5 raporturilor sexuale excesive;
6 virusilor, microbilor, ciupercilor, etc.;
7 intoxicatiilor;
8 factorilor ereditari;
9 lipsa activitatilor fizice.
Boala începe cu modificari energetice. Esenta medicinii este de a preveni dezechilibrele si de aici rezulta si orientarea preponderent profilactica a medicinii traditionale chinezesti.
Medicul de profilaxie este socotit "medicul superior", "medicul de viata lunga", "adevaratul medic" si chiar se spune ca era platit atât timp cât pacientul era sanatos, aparitia bolii însemnând ca nu a stiut sa-si îngrijeasca în mod adecvat pacientul.
Principiile de baza ale profilaxiei si terapiei chinezesti constau în asigurarea fluxului natural al energiei sau deblocarea lui când s-au produs obstacole.
Ca mijloace de baza în acest scop se utilizeaza: acupunctura, presopunctura, micromasajul, alimentatia energetica, gimnastica energetica, substante extrase din plante, animale sau minerale, procedee chirurgicale, dar si rugaciuni, vindecare prin mâini (bioenergie) şi, nu în cele din urmă, meditaţia.
Pentru a se realiza distribuirea naturala a energiilor în interiorul organismului uman si un schimb constant între microcosmos si macrocosmos, fiinta umana, atât cea fizica, cât si cea mentala, trebuie sa fie activa, dinamica. La toate nivelurile creatiei, de la univers la atom, energia se manifesta prin miscare si ritm. Diferitele activitati fizice ce dinamizeaza corpul uman au un rol important în distribuirea corecta a energiilor, circulatia sângelui, reînnoirea tesuturilor, eliberarea fluxurilor nervoase, echilibrarea acestora în scopul cladirii sanatatii si fericirii.
Medicina profilactica chineza a creat percepte si reguli atât pentru munca si odihna, dar si pentru exercitiile fizice. Este medicina cea mai integrata si corelata cu educatia fizica, mai ales ca marii creatori de sisteme au fost medici.
O sumara trecere în revista a culturilor fizice traditionale chinezesti, unele dintre ele practivându-se de milenii, dar constituind si astazi arsenalul de baza al educatiei fizice si medicinii ne pot releva lucruri interesante.
Tao - yin sau Dao shenti = gimnastica destinata întinderii, supletii si contractiei diferitelor parti ale corpului. Scopul ei este atât profilactic cât si curativ putând combate obstructiile energiei favorizând circulatia, putând accelara eliminarile si reface organismul dupa efort.
ngam - k - lao = masaje si mobilizari ale membrelor,
t’ou - na = exercitii de respiratie, dezvoltate si practicate în special de calugarii ortodocsi soufi de la muntele Atlas.
Exercitii zoomorfe ale jocului celor cinci animale. Aceste exercitii pun în miscare tsing = esenta, tchi = respiratia, chen = spiritul. Pentru a fi liber creierul trebuie sa fie linistit, gândirea sa coboare la nivelul inferior (cinabrul) lucru ce se obtine prin pozitia tigrului, ursului, cerbului, maimutei, etc.
Exercitiile initiale au fost elaborate de huatuo, figura de seama a medicinii chinezesti, din primele secole ale erei noastre. In timpul exersarii psihicul si corpul trebuie sa fie relaxate, respiratia profunda si egala. Se executa zilnic. Scopul urmarit este:
a - hranirea principiului vital (yang - jing)
b - hranirea spiritului (yang - chen)
c - concentrarea asupra lui unu (cheou - yi)
In timpul împaratului Hoan-Ti (2690 a.hr.), Medicul kung fu a întemeiat un sistem original de educatie fizica medicala, pe care împaratul l-a introdus si în ritualul religios. De aici rezulta si cele doua directii pe care le-a luat acest sistem, cunoscându-se o metoda "interna" si alta "externa", adica religioasa sau profana.
Şcoala Shaolin: sistemul porneste de la constatarea ca anumite boli îsi au originea în congestionari si paralizari ale energiilor organice. Pentru înlaturarea lor este nevoie sa se execute anumite exercitii si gimnastici respiratorii adecvate. Fiecarei miscari a membrelor, trunchiului îi corespunde o miscare respiratorie specifica. Acestea se deosebesc dupa modalitatea, intensitatea executiei (puternica, scurta, gâfâitoare, discontinua, suierata, deglutitionala), ritm (grabit, lent), pozitia corpului (stând, sezând, culcat pe abdomen, pe spate, cu picioarele îndoite etc), precum si nenumarate combinatii, toate având scopuri precise în sistem. Asa cum am amintit scoala shaolin s-a orientat si dezvoltat în doua directii: cea care pune accent pe metoda externa, cu exercitii rapide de forta si acrobatice (numai pentru atac se descriu 360 de pozitii) si metoda interna sau ch’uan fa care pune accent pe calm si ponderatie. Omul crispat nu-si poate stapâni perfect corpul si nici nu poate lupta eficient. Idei ale acestei scoli si filosofii se regasesc si în conceptele de baza ale artelor martiale. Mijloacele de baza ale acestei metode sunt masajele interne vitalizante si purificatoare si decontracturarile progesive dupa respiratie. Scopul principal al gimnasticii kong fu este reîncarcarea energetica a organismului, decongestionarea circulatiei, eliminarea tensiunilor negative, prevenirea reumatismului si anchilozelor etc.
Exercitii taoiste - unele dintre ele utilizeaza cu precadere exercitii din pozitia stând (metoda nei - kong si în special cele opt exercitii ale lui tconc-li ce constau în întinderi si contractari ale corpului) si exercitii efectuate cu precadere din pozitia verticala (metoda nei-kong’ou choua). Scopul principal al acestor exercitii este prevenirea îmbolnavirilor si prelungirea vietii.
Boxul chinezesc = chung kuo ch’uan, semnificând pumnul, lovitura, se considera ca s-a consolidat ca disciplina în timpul dinastiei Chou (225 a.hr.). La origine nu este atât un exercitiu de lupta, ci mai mult unul pentru mentinerea sanatatii si bunei dispozitii. Este asemanator unui dans, folosind corpul ca pe un mijloc de expresie si ca pe o relatie spatiala. Se bazeaza cu precadere pe exercitii psiho-fizice si tehnici respiratorii, pe eliberarea tensiunilor, înlaturarea anxietatilor. Şi aici s-au conturat doua directii: "metoda externa", care pune accent pe abilitatea si strategia miscarilor (înaintari, retrageri, parari) si pe actiunea conjugata a întregului corp (os, muschi, nervi, ochi, pumn, picior). Acest sistem este capabil sa utilizeze forta agresiva a adversarului, atitudinea calma putându-l anihila. Metoda interna pune accent pe repartizarea armonioasa a energiilor vitale si pe concentrarea vointei. Tehnicile au la baza spontaneitatea, nonefortul, perseverenta.
Gimnastica energetica tai chi-ch’uan (tai = cale, chi = energie, ch’uan = miscare). Originea acestor gimnastici este învaluita în legenda. Parintele ei este considerat calugarul taoist chang - san - fehg. Retras pe muntele wu-tang pentru o lunga meditatie a avut prilejul sa urmareasca o lupta curioasa între un sarpe si o pasare. Şarpele părea o alternanţă de lumini si umbre, se facea cerc, îsi concentra si dispersa energia, încât parea ca efectueaza un adevarat dans. Pe acest model de inspiratie creaza gimnastica sa energetica sau "dansul de viata lunga". Se executa în mijlocul naturii fara acompaniament muzical, în fosnetul vântului si ciripitul pasarilor. Porneste de la 81 de miscari fundamentale, cu ajutorul cărora se pot crea 261 figuri ce au denumiri sugestive (împinge muntele, cocosul îsi deschide aripile etc.). Miscarile se intrepatrund si se continua ondulatorii dupa principiile yang si yin. Are o multitudine de variante, scoli si sisteme, unele punând accent pe miscarile corporale, altele pe concentrare si meditatie.
Acestea sunt o parte din scolile si curentele clasice sau culte ce au fost preferate si dezvoltate de nobili, razboinici, calugari si întelepti. Practica curenta populara prefera acum, ca si cu mii de ani în urma câteva metode si exercitii specifice.
1 - metoda yang ce consta în principal în diferite forme de lupta (box). Se axeaza pe doua reguli principale:
a - eliminarea tensiunilor, mai ales la nivelul cutiei toracice, prin eliberarea diafragmei, stiind ca la acest nivel se afla centrul energetic principal (hara);
b - relaxarea generala a corpului astfel încât sa permita circulatia energiei interioare care se scurge sub forma unui fluid.
Miscarile corpului (pasari, avansari, retrageri, tineri, fandari etc.) Presupun o stabilitate deosebita posibila numai prin stapânirea centrului de echilibru aflat în hara. Gesturile permit comprimarea si decomprimarea mecanismelor energetice subtile din corp, utilizarea lor corecta si eficace. Privirea exterioara exprima vidul si se deplaseaza în permanenta în directia miscarii.
2 - metoda wu, care în cursul secolelor s-a împartit în doua directii cu stiluri diferite, reflectând fie tendintele ortodoxe, conservatoare, fie cele inovatoare. Esenta metodei consta în miscari executate în cercuri perfecte si concentrice, forta interioara fiind cea care anima gesturile. Relaxarea joaca un rol esential. Se remarca printr-o tehnica stricta si tinuta corpului, trunchiului si picioarelor, care sa asigure un echilibru fizic si psihic perfect. Talia să fie "flexibila ca trestia", iar bratele ridicate "doua tije de otel învelite în pânza". Premisa metodei este ca sanatatea depinde de miscarea energiei în corp, sedentarismul încetinind sau blocând aceasta miscare. Activitatea fizica asigura o buna respiratie, crescând vitalitatea si rezistenta. Se poate produce reechilibrarea energiilor care sa vindece corpul când s-au produs dereglări.


Bibliografie
1) Mantak Chia - "Stimulati-va energia vitala", Editura Antet, 1990
2) T.Caba -"Functia energetica a organismului si mecanismele acupuncturii", Editura Litera, Bucuresti, 1980
3) Laurentiu Ene - "Ghid de educatie fizica traditionala occidentala", Editura Albatros, Bucuresti, 1990
4) M.Eliade, P. Culianu - "Dictionar al religiilor", Editura Humanitas, Bucuresti, 1993
5.C. Ionescu - Târgoviste - "Tratamentul prin acupunctura", Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1983
6. Sabin Ivan - "Presupunctura", Editura medicala, Bucuresti, 1983
7. N. N. Gheorgiu - "Manual de acupunctura", Editura medicala, Bucuresti, 1984
8.J. B. Rishi - "do in"
9.J. B. Rishi - "Le livre du shiatsu"

CHITOSAN

Suplimentul biologic activ "Chitosan" este elaborat pe baza medicinii chineze traditionale, din carapacea crabilor maritimi rosii,( ce contine chitina.), care traiesc la adancimi de peste 1.000 m.Produsul Chitosan, este rezultatul cercetarii stiintifice, fiind considerat de catre japonezi, cel mai nou element al longevitatii omului.
Chitosan, este produsul cel mai cercetat de catre colectivele de cercetatori si oameni de stiinta din ultimul timp.
In Japonia, intre anii 1982 – 1992 , 13 universitati s-au ocupat de cercetarea acestui produs, unde cca . 10.000 de medici specialisti au facut studii aprofundate asupra efectelor Chitosanului, executindu-se numeroase analize de laborator. S-au scris 10 lucrari stiintifice despre acest produs, considerandu-se ca acest produs aduce o contributie importanta la imbunatatirea sanatatii oamenilor din toate tarile deoarece dupa statisticile medicale :
15 % - reprezinta oamenii sanatosi
15 % - reprezinta oamenii bolnavi
70 % - reprezinta oamenii aparent sanatosi, ( si care se pot imbolnavi in orice moment ).

Guvernul Japoniei, a declarat Chitosanul, ca un produs ce se gaseste intre suplimentele alimentare si medicamente, si care previne si vindeca bolile. Concentratia chitosanului din capsulele Tianshi cu chitosan atinge 85%, avand o puritate ridicata, fiind un supliment nutritiv fuctional, care se distribuie in Rusia, Africa de Sud, SUA , etc, fiind foarte apreciat de consumatori.

Mecanismul de actiune si de tratament :
Chitosan – este celuloza biologica. Dupa caracteristicile sale, el se aseamana cu fibrina umana. In caz de administrare interna, sub influenta fermentilor alimentari si a lecitinei, o parte din Chitosan se descompune si se absoarbe in singe, iar alta parte , nedescompusa de fermenti si neabsorbita de singe, se combina cu lichidul din tractul digestiv, se transforma in gel si actioneaza in sistemul digestiv ca un absorbant puternic, curata intestinul si evacueaza din el substantele toxice. Partea absorbita in singe a Chitosan-ului, actioneaza astfel:
Inhiba celulele canceroase prin : regleaza PH-ul tesutului spre un mediu alcalin ( aprox.7,35), unde limfocitele devin mai active si distrug celulele canceroase ; componentii Chitosanului inhiba intoxicatia cancerigena, restabileste pofta de mincare, impiedica scaderea in greutate; impiedica formarea metastazelor;Micsoreaza nivelul lipidelor in singe si a colesterolului pina la nivelul normal, fiind numit si “ detergent al vaselor de singe “, determinand scaderea tensiunii arteriale, deoarece Chitosan –ul se uneste cu acidul biliar ( cu ajutorul lui are loc absorbtia colesterolului ) si determina eliminarea lui prin fecale;
Micsoreaza nivelul zaharului in urina bolnavilor de diabet si scade glicemia Mareste imunitatea organismului, prin reglarea PH-lui si activarea limfocitelor din sange;
Absoarbe si elimina din organism sarurile metalelor grele (plumb, mercur, cadmiu), ingrasaminte minerale, coloranti chimici, substante medicamentoase, radionucleizi, imbunatateste capacitatea de purificare a sistemului limfatic;
Activeaza refacerea celulara, regenereaza suprafata pielii prin cresterea fibrelor de colagen ale pielii arse, asigurind elasticitatea acesteia, fara formarea cicatricelor, iar aplicat direct pe rana, stopeaza hemoragia, avind efect anestezic;
Actioneaza asupra tractului digestiv, marind capacitatea de digestie a intestinului subtire si cel gros, micsorind astfel absorbirea toxinelor in singe si aparitia cancerului de colon

INDICATII TERAPEUTICE
Boli oncologice , inclusiv in caz de metastaze si intoxicatii
Boli ale ficatului :hepatite( inclusiv hepatita de tip C ),ciroze ( reface celula hepatica)
Boli ale inimii si ale vaselor, inclusiv ateroscleroza, infarct miocardic, edem cerebral, hipertensiune, colesterol marit
Diabet , inclusiv dependenta de insulina
Obezitate si alte forme de dereglare al schimbului de lipide
Boli ale tractului digestiv, constipatii cronice, disbacterioza
Arsuri, rani si alte traume ale tesutului cutanat ( ajuta la refacerea celulelor pielii , in urma aparitiei cicatricilor)
Intoxicatii acute si cronice in mediu industrial, alimentar, sau in urma tratamentelor cu radioterapie
Afectarea starii de imunitate a organismului

CONTRAINDICATII:
Nu se recomanda copiilor pana la 12 ani.Nu este indicat impreuna cu Dubla Celuloza si la persoane cu hipoaciditate.
Compozitie : Praf de Chitosan, ce contine chitina.

MOD DE ADMINISTRARE
Pe stomacul gol intre mese, se bea cu apa (1,5- 2 l lichid pe zi.) Se recomanda sa se amestece continutul capsulei in 0,5 pahar cu apa calda, se lasa 5 minute, dupa care se bea. Pentru scaderea greutatii, se ia cu 30 minute inainte de masa. Nu se recomanda administrarea simultana a altor preparate (naturale sau alopate), deoarece Chitosan-ul impiedica asimilarea lor; acestea pot fi consumate dupa doua ore de la administrarea Chitosan-ului.
Doza : Se administreaza 1-4 capsule zilnic.
Atentie: Deoarece Chiosan-ul reduce brusc aciditatea gastrica, la 30 min. dupa administrare, se bea un pahar cu suc sau bautura cu gust acru.
Forma de prezentare : Flacon cu 100 capsule cu pulbere de Chitosan
Pastrare : la temperatura camerei, ferit de lumina si umiditate.
ATENTIE : Acest produs nu inlocuieste nici un medicament!

CUM APAR BOLILE. TEORIA TRICOMONAZELOR

Daca omul singur isi urmareste si are grija
de sănătatea sa, atunci este foarte greu
de a găsi vreun medic care ar cunoaşte
metoda optima pentru sănătatea
omului respectiv, in afara de el insusi !

“ Nu poţi lecui organismul fara a lecui sufletul “
SOCRATE

Absorbţia calciului ionizat de către celulele organismului uman sănătos se efectuează la nivel de 30%. Prin aceste “porţi de calciu” substanţele nutritive ajung in celule si tot prin aceste porţi sunt eliminate substanţele nocive. Schimbarea pH –ului in sânge mai puţin sau mai mult de 7,0 impune asimilarea calciului ionizat de către celulele organismului uman la nivelul de 5-7 %. Acest lucru duce la deteriorarea functiei celulelor organismului – respectiv la eliminarea problematică a substanţelor nocive (otrăvirea celulelor cu reziduuri), fapt ce duce la rândul sau la apariţia diferitelor boli.
Suplimentele Nutritive Biologic Active (SNBA) “TIANSHI” permit restabilirea functiei (activităţii) normale a celulelor organismului dvs. Astfel, peste un anumit timp dispare insăsi boala si efectele exterioare (secundare), avand loc autoinnoirea tuturor celulelor in organismul uman.
Medicina orientala manuieste din timpuri străvechi principiile care la timpul lor au fost denumite ”Restabilirea” sau “Întoarcerea la izvoare (începuturi)”.
Medicina chineza Tibetana deţine o experienţă de mai mult de 5000 de ani a autoreglării organismului uman. Ideea de “medicină” in Orient este descifrată ca “stiinta despre sănătate”, iar in Occident ca “stiinta despre boli”.
Medicii chinezi susţin : ”Prescrierea medicamentelor împotriva bolilor descoperite si aclamarea revoltelor care au izbucnit se pot compara cu comportamentul oamenilor care au început săparea fântânii numai atunci când setea a învins, sau cu oamenii care încep confecţionarea armelor abea după începerea bătăliei”.
Diferenţa principală si fundamentală a medicinei Occidentale fata de cea Orientală este abordarea, comportamentul diferit fată de sistemul imunitar. Medicina Orientală pune la baza concepţiei Regenerării - Profilaxia bolii, adică corecta nutriţie a sistemelor organismului si întărirea sistemului imunitar, ceea ce apără organismul de boli.
Deocamdată, in Occident, cercetarea urmăreşte filozofia stiintifică a atomilor; Chinezii in Orient urmăresc cu multă răbdare si insistentă direcţia întăririi energiei imunităţii si prelucrarea teoriei Regenerării
Pe parcursul mileniilor trecute, vracii chinezi si cercetătorii stiintifici au studiat fundamental lumea florei si s-au convins de calităţile lecuitoare ale ierburilor (plantelor) si de capacitatea lor de a restabili organismul. După părerea lor, numai o entitate vie (plantă) poate să ajute si să lecuiască o alta entitate vie (omul).
Metoda Orientală a “Regenerării” spre deosebire de medicina Occidentală, nu se ocupă de boli ci preferă profilaxia. Studierea “Regenerării” propovăduieşte restabilirea întregului echilibru al organismului. Obiectivul principal in medicina naturistă chineză a fost si este menţinerea sănătatii si profilaxia bolilor. In Orient, medicul care aşteaptă apariţia simptomelor vizibile ale bolii si numai atunci prescrie tratamentul, este socotit un specialist de calitate joasă. Concepţia profilaxiei niciodată nu a respins omul de la precauţia fată de propria sănătate, dar întotdeauna sublinia răspunderea pacientului asupra deprinderilor necesare ale hranei si ale igienei.
Activitatea fizică (fitnessul) si corecta alimentaţie erau socotite vitale.
Vindecarea este inteleasă ca ajutor in procesul reînnoirii acţiunii reciproce a organelor care Regenerează sau Renaşte organismul si restabileşte sănătatea organismului. Simultan are loc Regenerarea calitatilor epuizate ale organismului de autorestabilire.
Filozoful indian si istoricul in medicină D.SINGH nota ca:“...medicii indieni preferau sa lecuiască pentru început prin intermediul dietei, si numai in cazul când nu aveau rezultate, nu ajuta, ei apelau la medicamente. Medicii indieni aveau stiinta despre toxicitatea medicamentelor”. Exista o veche zicală indiana : “Dacă pană la varsta de 30 de ani n-ai invătat sa-ti fii propriul medic, atunci singur ti-ai apropiat moartea”.
Modul Occidental de abordare a problemei sănătăţii se încheie prin SCHIMB (transplant), exemplul clasic fiind Inima artificială: să scoţi ce-i vechi si să pui ce-i nou - schimb si atât. Un asemenea schimb sunt preparatele medicamentoase. Acest lucru a dus la crearea a două tipuri fundamentale de preparate medicamentoase : stimulatoare si de inhibiţie.- care sunt concepute pentru ca la prescrierea medicului să ridice sau să coboare procesele biochimice care au loc in organism.
Medicii contemporani încearcă, cu ajutorul medicamentelor prescrise, sa îndeplinească lucrul organismului. Sugrumând temperatura, durerea, tusea, voma, diareea, hipertensiunea, etc., fara a se înlătura cauzele care au condus la aparitia bolilor, medicii alungă, împing problemele organismului in interior, transformându-le in boli cronice.
Chinezii, prin procesul de Regenerare, încep cu căutarea simptomelor încălcării echilibrului.
Nutritionistii chinezi, de-a lungul secolelor, invătau ca produsele alimentare pot sa apere omul de boli, nu numai profilactic ci pot chiar să restabilească sănătatea pierdută a omului.
Avand ca scop organizarea alimentaţiei sănătoase, corecte, chinezii si-au pus in fată trei scopuri fundamentale :
Ø Curatarea
Ø Echilibrul
Ø Hrana
Chinezii cred si susţin că, pe calea adăugării combinaţiei sinergice a plantelor la dieta nutritionistă echilibrată, se atinge armonia intre puterile energetice negative si pozitive ale organismului, intre INN si IANG.
Numai in acest caz organismul este perfect sănătos.
Ei asigură cu hrana necesară, ciclul susţinerii, ciclul conducerii si functiei, numite de chinezi Lemn, Foc, Pamant, Metal si Apa.
Grecul antic, medicul occidental Hippocrates, spunea: „Să nu dăunezi”. Acesta a devenit jurământul tuturor tinerilor medici care au păşit pe drumul medicinei. Medicii chinezi credeau in lecuirea prin energia naturistă. Hippocrates o numea „physis”, iar chinezii, cu mult înaintea lui, o numeau “Chi”. Conform filozofiei chineze a reinvierii, a renaşterii, organele si funcţiile organismului sunt legate cu o oarecare putere nefizică care acţionează asupra lor. Energia “chi” apare in unele împrejurări si dispare in altele.
Chinezii spun ca procesul de restabilire este procesul creerii unor astfel de împrejurări, condiţii–fizice, emoţionale, sufleteşti, - in prezenta cărora imediat apare energia “Chi”.
Medicina Orientala susţine ca: in fiecare om nutresc puteri enorme de autorestabilire care pot fi trezite întotdeauna de energia Sufletului si a Corpului, daca sunt ajutate printr-o nutriţie corespunzătoare.
Unele cercetări extraordinare din ultimii ani sparg concepţiile tradiţionale, la fel si a unor cauze a bolilor actuale foarte răspândite (boli cardiovasculare, tumori, boli endocrine, SIDA, etc.).
Conform datelor Organizaţiei Mondiale de Sănătate Publica , cea mai răspândita infectie din lume este Tricomonaza si aceasta boala intradevar foarte adesea decurge neobservata: la femei uneori apar colpite in forma coroziva, iar barbatii in genere nu observa boala lor. Tricomonaza creează (formează) in vasele sanguine a organelor genitale trombe, pe urma cărora, fara a-si da seama de boala pe care o are, barbatul afla deodata ca e impotent. Toate acestea se intampla din cauza vaginitei tricomonazice (cunoscuta ca stimulentul tricomonazei semivenerice).
Putini stiu ca, caria dentara care ne chinuie atat de des la fel ca si paradontoza – este de fapt Tricomonaza bucala (Tricomonas elongata), pentru ca aceste boli apar din cauza Tricomonazei bucale. Si in sfarsit, gastrita si ulcerul – Tricomonaza gastrointestinala.
Controlul pungilor gingivale la o grupă de pacienti de la o clinică stomatolgică intre varstele de 21 si 82 de ani a confirmat prezenta la toti pacientii a tricomonaziei bucale, inclusiv sub formă de colonii. In continuare au fost controlate femei in varstă de 16-58 ani pentru tricomoniazia vaginală. S-a dovedit că toate femeile sunt purtatoare ale acestei boli. A fost testat sângele de la un grup mare de oameni din diferite regiuni ale Rusiei in vârstă de 10-69 ani. Intre ei erau medici si oameni de afaceri, lucrători si cercetători stiintifici, jurnalişti si astronauţi. Testarea sângelui a arătat prezenta Tricomonazei la toţi pacienţii.
Oncologia contemporană se bazează pe concepţia unificatoare a următoarelor teorii, ca: viruso- genetică cancerigenă, oncogenă imunologică, metabolică si altele. Ideea acestei concepţii este in faptul ca celulele noastre sub acţiunea diferiţilor factori pot sa se “transforme” in celule tumorale, ce sunt in stare sa omoare chiar omul. Când boala da de ştire si este depistata tumoarea, de fapt trebuie sa luptăm nu cu agentul patogen ci cu propriile ei celule. Cu asta se si ocupă oncologii. Rezultatele unei asemenea lecuiri sunt cunoscute. In Rusia, in anul 2000, după presupunerile specialiştilor oncologi, ea trebuie sa ajungă la 26%. Cu alte cuvinte, numai 1 din 4 persoane poate sa spere la tratare.
Sub termenul de tratarea bolnavilor se intelege puterea lor de a trai încă 5 ani după intervenţia medicală.
In 1989, in Rusia s-a descoperit agentul biologic patogen al cancerului, infarctului si al SIDA. Acesta este TRICOMONAZA. Autorul descoperirilor T.I.Svicoeva a efectuat nenumarate cercetări stiintifice in institutele de elita, cercetari care au evidentiat faptul ca celula tumorala nu este altceva decât parazit unicelular. In acest fel a fost dovedit ca, cancerul si infarctul sunt boli parazitare, iar SIDA – supraparazitara, pentru ca agentii patogeni sunt, Tricomonaza – parazit al omului si virusul imunodeficitar al omului (VIO) - parazitul Tricomonazei.
Dacă in organe si ţesuturi se formează colonii tricomonazice, oncologii le numesc tumori, dar dacă aceasta se întâmplă in vasele sanguine, atunci cardiologii le numesc trombi. Daca trombii vor astupa vasele cordului, atunci aceasta va fi cauza infarctului - fiind un trist prerogativ al cardiologilor. Dar daca trombii apar in vasele sanguine ale organelor genitale- aceasta devine cauza impotentei, dubla tragedie pentru un bolnav care e departe inca de vârsta de 40 de ani. Răpitoarea tricomonaza creează noi cuiburi in acele parţi ale organelor unde gaseste condiţii mai bune. Ea se hrăneşte nu numai cu diferite sucuri ale omului si microbi ci si cu celulele ţesutului si ale sângelui; cu toxinele sale slabeste si scade mobilitatea spermatozoizilor, ii fagociteaza (ii mananca), si devine cauza sterilitatii barbatilor si a femeilor.
In organismul uman parazitează trei tipuri de Tricomonaze: bucala, intestinala si vaginala.
Acest parazit are trei stadii de existenta: - flagelar, ameboid si chistic. Fiind asexuat autofecundat, microorganism unicelular, tricomonaza la fiecare dividere da si o celula aparte, o noua specie, adică fiecare celulă nouă care apare este cu ceva diferita de celelalte anterioare. Acesta este unul din principalele motive pentru care imunitatea nu reactioneaza la Tricomonaze. Tricomonazele disociază zaharurile cu ajutorul fermentului prelucrat de ele – hexochinaza. Ca rezultat al acestor prelucrări, apare putina energie si mult acid lactic. Prin acesta se raspandeste agresivitatea lor: luând de la om necesarul substanţelor nutritive si zaharurile, ele acidifiaza organismul care este apt si gândit pentru reacţii bazice. De aceea oncologii au enumerat pană la 200 de specii diferenţiate si multe mii de specii neidentificate si care nu se aseamănă unele cu altele.
Deci, cancerul – unic, are o etiologie comuna, adică cauza unica de apariţie – tricomonaza.
Ceilalţi factori sunt: ecologia si deprinderilor negative – situaţi pe locul 2
Celulele maligne – sunt una din formele de existenta a Tricomonazelor care sunt obligate sa treacă in organism sub influenta imunitatii.
Aşadar, cancerul este tricomonaza in ultima ei stare.
Cancerul este ultimul stadiu al multor boli căpătate de om, datorită felului incorect de a trai (nutriţiei incorecte, stressului, factorilor ecologici, acţiunii chimice a medicamentelor- toxice- si a multor alţi factori). Omul merge spre cancer mult timp, dar lecuirea este posibila daca creezi in organismul uman un mediu care sa omoare Tricomonazele- adică sa echilibrezi pH-ul organismului pana la 7,0.
Suplimentele naturiste ale Corporaţiei “TIANSHI” conţin un set de produse unice pentru stoparea efectiva, sugrumarea si uciderea tricomonazelor, precum si aducerea pH-lui organismului in starea bazica normala. Formulele chineze din plante nutritive nu tratează nimic; organismul singur tratează autoimun si natural, normalizând Ph-ul. Aceasta este o hrana cu efecte de insănătosire si tratare !
Suplimentele nutritive au apărut nu mai devreme sau mai târziu decât atunci când a apărut o necesitate neapărata. Începând cu a doua jumătate a secolului nostru, condiţiile mediului înconjurător au început sa se schimbe brusc cu o viteza nemaipomenita. In ultimii 20 de ani ecologia a suferit foarte mult. S-au schimbat pamantul, aerul si apa si odată cu ele componenta tuturor celor create de ele si in primul rând produsele alimentare. Cercetătorii stiintifici ai diferitelor tari si de diferite specialitati de la arheologi si istorici pana la biologi, ingineri si medici au devenit receptivi fata de suplimentele alimentare naturale active din diferite surse, numite aditivi alimentari (HA sau NBA). In combinaţie cu aceşti aditivi alimentari, alimentele actuale se întorc la calitatile gândite de natura. Suplimentele nutritive nu numai ca preîntâmpina diferite boli ci chiar le tratează pe unele dintre ele.
Suplimentele Nutritive Biologic Active (SNBA) ale Corporaţiei TIANSHI sunt prelucrate pe baza experimentelor de mii de ani, recomandărilor medicinei chineze vechi si contemporane (greşelile sunt excluse aici) prelucrate din plante, organisme vii si minerale care cresc, trăiesc si se găsesc pe teritoriul chinez.
Suplimentele nutritive respective sunt omologate in 23 de tari ale lumii (ex Austria, SUA, Canada, Japonia). Produsele Corporaţiei TIANSHI au Certificatul Internaţional de Calitate ISO 9002 (acest certificat subliniază calitatea foarte înalta a produselor)
*
Produsele Corporaţiei TIANSHI sunt rezultatul însetării organismului uman de a-si menţine sănătatea, prospeţimea si viata lunga.
Eficacitatea acţiunii este bazata pe următoarele principii:
A.- Organismul omului este in stare de restabilire a echilibrului încălcat, adică de autoreglare
B.-Majoritatea organelor si ţesuturilor omului mânuiesc puterea de reînnoire, regenerare. Pe calea alegerii plantelor, mineralelor si vitaminelor se ajunge la acţiunea universala a suplimentelor nutritive asupra organismului uman.
Medicina chineza clasica tinde sa găsească starea de echilibru intre Univers si Om, intre începutul masculin IANG si feminin IN.
De aceea Suplimentele Nutritive Biologic Active TIANSHI actioneaza asupra tuturor sistemelor organismului, tinzând sa găsească echilibrul, armonia.
Experienţa practica si inteligenta medicinei chineze îmbinate cu cea mai moderna biotehnologie, asigura o mare eficacitate a produselor si arata drumul spre sănătate si frumuseţe.
Organismului uman ii sunt cunoscute reţetele sanatatii lui; trebuie un pic de ajutor pentru a primi componentele necesare.
Corporaţia “TIANSHI”, pe baza progresului biotehnologiei, folosind cunostintele medicinei tradiţionale chineze, aduce o multitudine de produse cu caracter de insanatosire si igiena pentru saturarea organismului uman cu scopul de menţinere a sanatatii, prospeţimii si tinereţii
Produsele Corporaţiei TIANSHI se caracterizează prin:
1. Un înalt conţinut de calciu si o uşoara asimilare (procentul de asimilare este de 95-98%, deoarece calciul este stabilizat la nivel de ion);
2. Echilibrul normal intre acid si baza (pH 7,0-7,4)
3. Conţinutul ridicat de aminoacizi, substanţe nutritive, vitamine, microelemente :Fe, Zn, Mg, etc.
4. Corectele proporţii intre calciu si fosfor, ce permite ionilor de calciu sa se asimileze in stomac si intestin;
5. Bogata gama de colagen si fosfoproteine;
6. Absenta efectelor negative;
7. Comoditatea de administrare;
8. SNA reprezinta o alternativa naturala medicamentelor in cazul profilacticii si tratării bolilor
9. Atenţie! – SNA nu înlocuiesc medicamentele; ele se intercalează, se susţin foarte bine cu medicaţia sintetica amortizând efectele negative si restabilind echilibrul puterilor vitale după tratament
10. Sunt adaptogene
11. Nu conţin stimulanţi
12. Se complementeaza unul cu altul in orice calitate
13. Se complementeaza cu toate medicamentele sintetice
14. Se complementeaza cu fito- si preparatele homeopatice
15. Restabilesc echilibrul forţelor după tratament
16. Nu au efecte secundare
17. Deţin o acţiune îndelungata (retard)

Exista minimum 22 de cauze, enumerate prin factori care actioneaza negativ asupra sanatatii omului, care pledează pentru necesitatea de a folosi Suplimente Nutritive:
1. Alcoolul
2. Cafeaua, ceaiul fierbinte, fumatul
3. Metabolismul slab
4. Fracturile
5. Prelucrarea tehnologica a produselor
6. Purgativele
7. Antibioticele, Sulfamidele
8. Prelucrarea prea mare a produselor (fierbere)
9. Apa
10. Stresul
11. Lipsa substanţelor necesare organismului in produsele vegetale
12. Hrana vegetariana
13. Alergia la unele produse
14. Insuficienta hranei
15. Lipsa din organism a proviziilor de substanţe biologic active
16. Insuficienta solara
17. Vârsta de trecere
18. Nepracticarea sportului
19. Contraceptivele orale
20. Sindromul premenstrual
21. Sarcina
22. Batranetea

Restabilirea imunitatii reprezinta girul sanatatii si se realizeaza in primul rând pe baza hranei raţionale.
Suplimentele Alimentare Naturale ale Corporaţiei TIANSHI coordonează armonia dintre puterile energetice ale organismului, negative si pozitive, adică INN si IANG.

ACESTA ESTE OMUL MEU!

Cred că sunt mai bine de 35 de ani de când întreb pe toţi de ce româncele noastre din zona Moldovei spun despre soţul lor: acesta este OMUL meu!
De abia după de am realizat analiza structurală a textelor biblice am găsit răspunsul:
S-au căsătorit cu fii OMULUI = fii lui ADAM.
Dar acest răspuns mi-a ridicat o serie întreagă de alte întrebări. De unde ar fi această origine:
- oare această zonă să fi fost ieşirea din RAI, iar
- EDEN – ul ar însemna să fie în zona noastră.
Fascinantă ipoteză de studiu. Să ne folosim de logică. Admitem o ipoteză, urmăm un anume raţionament, ajungem la o concluzie şi… dacă concluzia confirmă ipoteza atunci avem un adevăr sau un fals.
Descrierea biblică a EDEN - ului ne spune că era o grădină cu mulţi pomi fructiferi şi că din ea izvorau patru râuri – unul la răsărit, unul spre nord şi două spre sud … şi … textul biblic ne trimite la ASIA MICĂ.
Oare la noi în ţară avem un loc din care să plece la vale patru râuri?
– SÂC! – avem: LACUL ROŞU.
În această zonă avem Trecătoarea BICAZ (aşezată spre est) cu un drum foarte îngust la capătul căruia puteau sta de veghe HERUVINII pentru a nu mai reveni în rai. Din zonă izvorăsc SOMEŞUL spre nord (curgând într-o zonă plină de bogăţii minerale – aur, argint, pietre preţioase), Oltul şi Mureşul spre sud.
Surprinzător este faptul că această descriere geografică are acelaşi conţinut semantic cu descrierea biblică, iar dacă studiem mai atent descrierile celor patru râuri făcute de prooroci sau sfinţii apostoli vom găsi metaforele descrierilor râurilor noastre. Antrenat de aceste deducţii mi-au revenit în minte câteva toponimii: vârful OMUL, denumirile unor vârfuri ADAM şi EVA … dar mă opresc, mă tem să mai continui.
DE CE? SIMPLU:
– originea noastră este în urmă cu 6000 de ani (dar vechile cronici moldoveneşti aveau acelaşi interval de datare)?
– ar însemna să fim urmaşii lui ADAM?
– ar însemna că întreg parcursul istoric să fie rezultatul păcatului ancestral?
Oare cei ce caută EDEN – ul şi nu-l găsesc şi-au pus o ipoteză: oare textul biblic este sacru sau a fost cândva adaptat sau modificat din traduceri.
De ce români nu-l caută?
Iarăşi găsim un răspuns simplu – îl au – dacă nu fizic cel puţin spiritual şi tot îl au. Această rămăşită genetică ne-a salvat când ne era mai greu.
Ing. Emil VLAD

PROIECTIA SI FENOMENUL PROIECTIV

Termenul de proiectie comporta acceptiuni diverse in functie de domeniul in care se foloseste . Astfel , in matematica (geometrie) el semnifica o corespondenta intre doua puncte sau figuri. In fizica (optica) desemneaza fenomenul prin care unele radiatii sunt transmise de la o sursa pe un ecran. De asemenea termenul de ,,proiectie” are o larga utilizare in psihologie si neurofiziologie . in neurologie se vorbeste de proiectie in sensul corespondentei dintre un aparat somatic si o anume zona corticala. Spre exemplu, proiectia analizatorului auditiv este in zona corticala temporala, iar proiectia analizatorului vizual se afla in zona occipitala. O alta acceptiune a termenului deriva din prima: din punct de vedere psihofiziologic se considera ca un anume tip de senzatii sunt localizate prin proiectie la nivelul aparatului receptor.
În psihologie se vorbeste de proiectie pentru a desemna mai multe procese. Astfel , subiectul percepe mediul ambiant si iI raspunde in functie de propriile sale interese , aptitudini , obiceiuri , stari afective durabile sau momentane , asteptari , dorinte , etc. Deasemenea , structuri sau trasaturi esentiale ale personalitatii pot sa apara in comportamentul manifest . Acest fapt sta la baza tehnicilor de proiective : desenul copilului iI dezvolta personalitatea ; in probele standardizate , cum ar fi testele proiective propriu-zise , subiectul este pus in fata unor situatii putin structurate si a unor stimuli ambigui , ceea ce permite citirea , dupa reguli de descifrare proprii tipului de material si de activitate creatoare propusa , a anumitor sisteme de organizare ale conduitei si emotiilor sale .
Un alt sens al termenului de proiectie este cel de asimilare a unei persoane cu alta . Astfel , se spune ca un subiect ,,proiecteaza” imaginea unei figuri parentale (tata/mama) asupra unei persoane actuale cu care se interrelationeaza . Acest fenomen este denumit psihanalitic ca fiind transfer.
Deasemenea , subiectul se asimileaza unor persoane straine sau , invers , isi asimileaza persoane sau personaje . Se spune frecvent ca un cititor de romane se proiecteaza in cutare sau cutare erou sau ca un anume scriitor a proiectat in personajele sale diferite sentimente si rationamente . Acest proces ar putea fi incadrat in ceea ce in psihanaliza se numeste identificare .
Termenul de proiectie se foloseste si pentru a desemna mecanismul psihic prin care un subiect atribuie altuia tendinte , dorinte , etc pe care le ignora la sine insusi : un rasist , spre exemplu , va proiecta asupra grupului dispretuit propriile greseli sau tendinte nemarturisite .
Din punct de vedere psihanalitic , proiectia este un mecanism de aparare al Eului , de origine foarte arhaica . Ea desemneaza ,,operatia prin care subiectul expulzeaza din sine si localizeazain altul , persoana sau lucru, calitati , sentimente , dorinte , chiar <> pe care nu le cunoaste sau le refuza in sine insusi “ ( Laplanche J. , Pontalis J.B., 1994, pagina 308 ) .
Proiectia a fost mai intai descoperita in paranoia . Mecanismul consta in a cauta in exterior originea unei neplaceri . Paranoicul isi proiecteaza reprezentarile intolerabile care se intorc la el din exterior sub forma de reprosuri . Freud a aratat ca proiectia intervine si in nevrozele fobice sau in gelozie (,,gelozia proiectiva”) : in primul caz se realizeaza o expulzare in exterior , in real a pericolului pulsion , iar in cel de-al diolea subiectul se apara impotriva propriilor dorinte de a fi infidel, imputand infidelitatea partenerului său; procedand astfel el isi deturneaza atentia de la propriul inconstient, deplasând-o spre inconstientul celuilalt . Freud a insistat insa si asupra caracterului normal si nu doar patologic al proiectiei. El vede in superstitie , in mitologie , in ,,animism” exemple de utilizare a proiectiei (demonii si stafiile nu sunt altceva decat dorintele inconstiente negative neacceptate si proiectate in exterior) .
Freud coreleaza proiectia cu introiectia . Subiectul ,,...preia in eul sau obiecte care I se prezinta ca surse de placere, le introiecteaza si , pe de alta parte , expulzeaza din el ceea ce in propriul sau interior este sursa de neplacere”( Laplanche J. , Pontalis J.B., 1994, pagina 310 ) .
Chiar daca Freud identifica proiectia in domenii diverse, îi conferă totusi un sens destul de restrâns: ea apare intotdeauna ca aparare , ca atribuire celuilalt , in exterior de calitati, sentimente, dorinte pe care subiectul le ignora sau le refuza siesi .
Dupa Jung , proiectia inseamna transferarea in exterior, intr-un obiect, a unui proces subiectiv . Proiectia se deosebeste de intriectie. Aceasta din urma reprezinta un proces de disimilare , este o identificare a obiectului cu subiectul . Introiectia , dupa Jung , este un proces de extravertire , deoarece pentru identificarea cu obiectul este nevoie de o simtire in obiect , adica de o empatie si de o luare in posesie a lui (Jung C.G. ,1994, b, vol II , pagina 178) .
Prin proiectie un continut subiectiv este instrainat subiectului si incorporat oarecum intr-un obiect. Poate fi vorba atat de continuturi penibile , incompatibile, de care subiectul se debaraseaza astfel, cat si de valori pozitive , inaccesibile subiectului din anumite motive . Proiectia se intemeiaza, dupa Jung, pe identitatea arhaica a subiectului cu obiectul , dar poate fi numita cu adevarat proiectie doar atunci când intervine necesitatea desfacerii identitatii cu obiectul. O astfel de necesitate intervine atunci când absenta continutului proiectat aduce prejudicii importante adaptarii si este deci de dorit ca acest continut sa fie readus in subiect . Din acest moment, identitatea partiala existenta anterior capata caracter de proiectie. Proiectia este deci ,,o stare de identitati care a fost remarcata si a devenit astfel obiectul criticii subiectului insusi , fie a criticii altuia” (Jung C.G. ,1994,b, vol II , pagina 186) .
Exista , dupa Jung , doua tipuri de proiectii: proiectii pasive si proiectii active . Prima forma este forma obisnuita a proiectiilor patologice si a unora normale, care nu sunt rezultatul vreunei intentii, ci sunt evenimente exclusiv automate , intamplatoare. Proiectia activa apare ca parte componenta a actului empatiei . Mecanismul empatiei este urmatorul: subiectul separa din sine insusi un continut, un sentiment spre exemplu, il transpune in obiect si atrage obiectul in sfera sa subiectiva.
Proiectia este un proces de introvertire , deoarece spre deosebire de introiectie , nu este insotita de atragerea in interior si identificarea , ci de distingerea si separarea obiectului de subiect .
Considera ca exista trei forme ale proiectiei :
- proiectia speculara - atribuirea propriei personalitati cu unele caracteristici gasite in exterior ;
- proiectia catarctica - atribuirea exteriorului cu unele caracteristici pe care subiectul nu le poseda ;
- proiectia complementara - atribuirea sentimentelor si atitudinilor proprii altor persoane .
Kretschmer se ocupa de fenomenul proiectiv in relatiile sale cu psihopatologia si psihologia medicala gasind ca proiectia este legata de fenomenul de perceptie si reprezentare , având ca scop realizarea de imagini mentale .

ADITIVII ALIMENTARI

„Cu excepţia maladiilor provenind din cauze accidentale, otrãvire (plumb, arsenic, etc), din microorganisme extrem de virulente, malformaţii congenitale, majoritatea bolilor cunoscute îşi au originea direct sau indirect într-o alimentaţie incorectã”.
(Dr. W. Kollath)

„Bolile de care suferã omul, urmare a civilizaţiei, iau naştere mai ales prin intermediul alimentaţiei şi pot fi vindecate tot numai pe calea unei alimentaţii corecte”.
(Dr. H. P Rusch)

Majoritatea produselor alimentare conţin aditivi (cunoscuţi sub denumirea generica de "E"-uri), care conservã, dau culoare, formã, spumeazãşi mai ales dau aroma în mod artificial, fãcând astfel produsul atrãgãtor şi vandabil timp îndelungat.
“Produsele alimentare cu termen de garanţie de un an sau doi nu sunt o raritate. Nu ne putem aştepta ca un produs atât de vechi sã fie bun pentru organismul nostru, chiar dacã el are autorizaţia sanitarã pentru a fi comercializat. Este suficient sã ne gândim cã o maionezã se altereazã în mod normal foarte repede (în 24 sau maxim 48 de ore), deoarece ea constituie o hranã foarte bunã pentru bacterii. Vã puteţi închipui cât de hrãnitoare poate fi o maionezã din conservã, care a fost produsã acum o lunã, a fost pãstratã la temperatura camerei şi care nu are semne evidente de alterare deoarece are atât conservant încât bacteriile nu pot trãi hrãnindu-se cu ea.

Oare de ce corpul uman s-ar putea hrãni cu aceeaşi substanţã, cu aceeaşi hranã moartã pe care bacteriile o refuzã?”
Întrebare pe care o adreseazã ing. Leonard Radut, director al Laboratoarelor Genna

Cercetãtorii spun ca aditivii alimentari sunt substanţe chimice de sintezãşi, deoarece ele nu se gãsesc în mod natural, nu ar trebui sã facã parte din alimentaţia noastrã. Impactul E-urilor asupra organismului este devastator, deoarece ele nu sunt recunoscute şi acceptate de cãtre acesta. O substanţã strãinã, afirmã medicii, nu poate fi administratã timp îndelungat fãrã a produce efecte secundare. Consumul îndelungat de produse alimentare aditivate sintetic produce în organismul uman un bombardament asupra organelor interne, provoacã distrugerea sistemului imunitar (acesta ajunge sã producã anticorpi peste mãsurã, folosindu-i împotriva propriului organism), precum şi o serie de tumori maligne şi benigne.
Prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetãri Alimentare, membru al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Forestiere, considerã cã incidenţa alarmantã a unor forme de cancer este strâns legatã de avalanşa produselor alimentare bogate în E-uri nocive, consumate frecvent de români. De asemenea, E-urile periculoase sunt "vinovate" de rãspândirea bolilor cardiovasculare, ale tubului digestiv şi a alergiilor.

"Una este sa mãnânci un mãr şi cu totul altceva este sã bei un compot de mere conservat cu aditivi", semnaleazã prof. dr. Mencinicopschi. Domnia sa atrage atenţia, totodatã, asupra mezelurilor, în special asupra parizerului, crenvurştilor, bãuturilor rãcoritoare şi preparatelor conservate cu substanţe chimice (în special supele la plic sau alimentele afumate).
Potrivit rapoartelor organizaţiilor internaţionale, mortalitatea în rândul populaţiei globului, cauzatã de consumul alimentelor îmbogãţite cu substanţe artificiale, se afla pe locul al III-lea, dupã consumul de droguri şi medicamente şi dupã accidentele de circulaţie.
Conform raportului Comisiei Naţionale de Oncologie - 2000, în România cancerul este într-o creştere alarmantãşi se estimeazã cã aceastã afecţiune va deveni în scurt timp "boala mileniului III", împotriva cãreia nu existã încã premisele cã se va descoperi un antidot. Cancerul este, fãrã îndoialã, o consecinţã. Chiar dacã nu au fost descoperite în totalitate cauzele acestei boli ucigãtoare, cercetãtorii au reuşit sã contureze trei dintre acestea:
poluarea, tutunul şi alimentaţia. Cea din urma, potrivit unor studii recente, pare a fi una dintre cele mai importante cauze ale apariţiei cazurilor de cancer.

Conform normelor oficiale, prin aditivi alimentari se înţelege orice substanţã care, în mod normal, nu este consumatã ca aliment în sine şi care nu este ingredient alimentar caracteristic având sau nu o valoare nutritivã şi prin a cãrui adãugare intenţionatã la produsele alimentare în scopuri tehnologice, în decursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratament şi ambalare a unor asemenea produse alimentare devine o componentã a lor.
In listele internaţionale (ca şi în cea naţionalã), aditivii sunt clasificaţi în 25 de categorii şi numerotaţi specific:
-coloranţi - pentru a schimba sau a da culoare; E100-E182
-conservanţi- substanţe care prelungesc perioada de pãstrare a alimentelor prin protejarea lor împotriva alterãrii produse de microorganisme; E200-E297
-antioxidanţi - substanţe care prelungesc perioada de pãstrare a alimentelor prin protejare împotriva oxidarii (de exemplu: râncezirea, schimbarea culorii); E300-E390
-emulgatori - asigurã un amestec omogen între apa şi grãsimile alimentare; E400-E496
-sãruri de topire E400-E496
-agenţi de îngrosare- substanţe care au capacitatea de a mãri vâscozitatea produselor alimentare; E400-E496
-agenti de gelifiere-substanţe care permit şi care ajutã la formarea gelurilor; E400-E496
-stabilizatori- substanţe care fac posibilã menţinerea proprietãţilor fizico-chimice ale alimentelor, menţinând omogenizarea dispersiilor, culoarea etc.; E400-E496

MORALITATEA

În zilele noastre moralitatea constituie un subiect dificil de abordat. Probabil că astăzi acest concept al moralităţii crează în lume, mai mult ca oricând, o neînţelegere a ceea ce înseamnă el de fapt.
De ce, pot întreba unii, trebuie să ne străduim să trăim prin mijloace cinstite?
Care este temeiul pe care se bazează statul sau biserica când ne spun ce să facem?
În această eră ştiinţifică, în care preceptele religioase şi sociale sunt din ce în ce mai mult ignorate, mulţi oameni se întreabă dacă ducerea unui trai onest are la bază o sursă (un temei) credibilă. Confruntaţi cu atât de multe aspecte contrastante şi neclarităţi, oamenii preferă să-şi ducă viaţa aşa cum le place, sau având în vedere doar ţeluri imediate, obiective cu termene scurte.
Dacă am decis să urmăm o artă regală, aceasta înseamnă că vrem să ne folosim viaţa pentru a cunoaşte potenţialul divin din noi şi că ne-am zis nouă înşine că viaţa înseamnă mai mult decât împlinirea idealurilor dintr-un viitor apropiat. Darul iniţierii ne dezvăluie o metodă practică de a obţine această cunoaştere şi, pentru a susţine munca noastră spirituală, ne angajăm să ne ducem viaţa potrivit anumitor reguli. Trebuie să ne şlefuim permanent. Este vorba de propriul nostrum effort depus pe calea cunoaşterii spirituale.
Să ţinem minte că aceste reguli nu ne sunt impuse de vreo sursă (putere) din afară.; noi singuri am consimţit să le urmăm, pentru a ne fi de ajutor pe cale.
Examinând aceste reguli (în mod) raţional, ni le readucem în minte şi le putem vedea astfel mai în profunzime. Nici un cod moral nu poate da cuiva toate răspunsurile, dar dacă noi înţelegem principiul ce stă la baza lui, devine mai simplu să aflăm adevărul în noi înşine.
Înainte de a se inventa vaporul cu aburi, reuşita unei călătorii depindea de câţiva factori: cunoştinţe legate de mare, cunoaşterea fluxului şi refluxului, curenţii marini şi vânturile predominante, cât şi menţinerea liniei de plutire a navei. Chiar dacă cineva avea cea mai grozavă navă din lume şi şi-o cunoştea în detaliu, fără cunoaşterea mării însăşi a forţelor ce puneau în acţiune vasul, călătoria cu acel vas putea avea efecte dezastroase. Tot la fel şi noi pornim în călătoria auto-cunoaşterii (cunoaşterii de sine). Din păcate unii îşi doresc doar un mod de socializare ial alţii accentuează pe cunoaşterea de sine. Pentru a duce călătoria la bun sfârşit avem nevoie să înţelegem viaţa şi forţele ce ne guvernează. Doar în aceste condiţii, şi păstrându-ne totodată în minte ţelul propus, vom putea să ne stabilim un cod de conduită—vom putea să ştim cum să ne menţinem linia de plutire.
Înţelegerea noastră se bazează pe o perspectivă spirituală şi morală ce este comună tuturor învăţăturilor lumii. Această perspectivă nu este proprietatea nici unei religii. Ea aparţine tuturor. Îşi are originea în fondul comun al întregii umanităţi şi va da roade în mod natural când ne vom reuni cu sursa noastră spirituală comună. Cei înăuntrul cărora această perspectivă este cel mai bine conturată sunt misticii - înţelepţii şi sufletele din toate timpurile, ce l-au cunoscut pe Dumnezeu—.
Pentru a demonstra universalitatea celor scrise mai sus, am inclus citate din cele mai diverse surse posibile, dar demersul nostru se bazează în primul rând pe cunoaşterea vieţii din perspectiva misticilor.


Perspectiva spirituală
În esenţă, întreaga perspectivă mistică poate fi exprimată prin trei afirmaţii simple:
1. Există doar o singură putere supremă care este temelia şi care susţine totul.
2. Cu toţii ne avem obârşia în această putere—suntem cu toţii picături din acelaşi ocean divin.
3. Fiecare din noi răspunde pentru tot ceea ce face.
Oricum ar fi descrisă în diversele culturi sau credinţe, toţi înţelepţii spun că suportul vieţii este spiritul. Esenţa noastră este spirituală—nu fizică sau mentală. Sufletul sau spiritul este esenţa noastră reală, este cel pe care îl desemnăm cu numele de ,,eu". Iluminaţii înlătură confuzia generală ce se face aici, spunându-ne că noi suntem fiinţe spirituale ce trecem printr-o experienţă omenească, şi nu (cum credem noi despre noi) fiinţe omeneşti ce tindem spre o experienţă spirituală. Oricine intră în contact cu esenţa sa spirituală, Cuvântul dătător-de-viaţă înlăuntru său, va fi condus în mod natural de către acesta spre sursa sa, deasupra limitărilor impuse de spaţiu şi timp.
Aşadar, acesta este ţelul călătoriei! noastre. Dar noi suntem defavorizaţi fiindcă experimentăm viaţa prin intermediul simţurilor noastre şi de aceea ne scapă înţelegerea a ceea ce suntem de fapt. Aşa cum unui copil îi vine greu să priceapă că în atmosferă există mulţime de unde radio, tot la fel imaturitatea noastră spirituală nu ne permite să cunoştem potenţialul nostru divin. Sfinţii ne spun că atât timp cât suntem prinşi de lumea din jurul nostru, vom rămâne cu o viziune îngustă—păcăliţi de credinţa că numai lumea fizică e reală. Vom începe să credem că putem cunoşte orice cu ajutorul intelectului. Ca şi Iov din povestire biblică, şi noi credem că suntem cei ce controlăm lucrurile când, de fapt, noi doar discernem cuvinte şi concepte. Dumnezeu a vrut să-i transmită aceasta lui Iov atunci când i s-a adresat din ,,mijlocul furtunii", cerându-i să nu mai fie aşa plin de el:
Cine este cel ce Îmi întunecă planurile, prin cuvântări fără pricepere? ...Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere.
CARTEA lui IOV

Fizicianul Albert Einstein, vorbeşte astfel despre felul cum ne este denaturată înţelegerea:
O fiinţă umană este o parte dintr-un întreg, denumit de noi ,Univers', a parte limitată în timp şi spaţiu. El îşi consideră gândurile şi sentimentele ca fiind ceva separat de rest—un fel de aberaţie (eroare) optică a conştiinţei lui. Această eroare este un fel de închisoare pentru noi, care ne restrânge doar la dorinţele noastre personale şi la iubirea câtorva persoane apropiate nouă. Sarcina noastră trebuie să fie să ne eliberăm de această strânsoare lărgindu-ne sfera compasiunii pentru a cuprinde toate fiinţele şi întreaga natură cu toate frumuseţile ei. (Albert Einstein)
Pentru ,,a ne elibera" avem nevoie să ne ,,lărgim sfera compasiunii", pentru a recunoaşte că suntem fiinţe spirituale—picături ale unicului ocean care este Dumnezeu. Pentru a face aceasta, maeştrii ne dau îndrumări necesare. Ei ne învaţă o metodă care, în cele din urmă, ne va da putinţa să iubim nu numai ,,natura" ci şi creaţia şi Creatorul. Suntem îndrumaţi cum să ne retragem atenţia de la lume şi să o concentrăm în aşa fel încât să ne putem discerne impresiile false venite de la trup şi minte. Dar sfinţii ne mai spun că aceasta nu este simplu de făcut: există o piedică, şi aceasta este legea karmei sau a cauzei şi efectului. Această lege este puterea care conduce creaţia. Ea este cea care nu ne lasă să discernem între spirit pur şi materie—adică să ne separăm sufletul de lume—până ce nu ne-am împlinit tot ce aveam de împlinit în viaţă.
Ce înseamnă tot ce avem de împlinit? Este înscrisul a tot ceea ce am gândit sau înfăptuit de când sufletul s-a separat de sursa sa şi a fost închis în minte şi trup. Acest înscris ne leagă de creaţie, noi trebuind să rămânem în ea şi să trecem de la o viaţă la alta pentru a da socoteală pentru tot ceea ce am săvârşit. A fi liberi înseamnă a plăti toate datoriile vechi şi a nu mai face altele noi. Odată ce înţelegem că faptele săvârşite acum ne determină viitorul, putem spune că avem un punct de plecare pentru codul moral care să ne ghideze în ceea ce trebuie şi ceea ce nu trebuie să facem pentru a deveni liberi.
Odată înţeleasă legea cauzei şi efectului, aceasta se va reflecta şi în viaţa noastră de zi cu zi, trăind în mod conştient şi ştiind întotdeauna că fiecare faptă a noastră are o urmare, şi doar astfel vom ţine linia de plutire în călătoria noastră interioară.

PERSONALUL “CURŢII CORTULUI CHIVOTULUI”

Autor. Ing. Vlad Emil
Tel: 0742828951


Oare funcţionarea unui asemenea complex, impresionant şi impregnat de mister, putea să se bazeze pe un singur om – MOISE?
Puţin probabil, dacă am lua în considerare numai „socoteala cortului” (v. Exod 38,21):
- aur = 29 de talanţi şi 730 de sicli (după siclul cortului);
- argint = 100 de talanţi şi 1.750 de sicli (după siclul Sfîntului Locaş);
- aramă = 70 de talanţi şi 2.400 de sicli;
- stâlpii, scândurile cortului şi ţăruşii de argint şi de aramă;
- acoperişurile şi perdelele;
- „utilajele şi uneltele” curţii şi cortului;
- materialele necesare funcţionării;
- ş.a.m.d.
Cineva trebuia să le primească în inventar şi să ştie să le folosească.
Pe de altă parte, confecţionarea şi funcţionarea acestui complex presupunea creşterea animalelor sau prinderea sau pescuirea altora (v. pieile de viţel de mare), prelucrarea lemnului, a aurului, a argintului, a aramei şi a fierului, ţeserea perdelelor şi brodarea acestora, ţeserea covoarelor pentru acoperiş şi realizarea capselor de îmbinare a acestora, proiectarea şi realizarea tehnologică a tuturor obiectelor existente în curte şi în cort, transportul pe uscat şi pe apă, asigurarea confecţionării armamentului şi dotarea trupelor cu echipament de transport şi de luptă presupune existenţa unui structuri de personal specializat.
Numai înşiruirea acestor funcţii ne poate duce cu gândul la existenţa unui complex funcţional în care fiecare trebuia să-şi cunoască atribuţiile.
TEXTUL BIBLIC NE INDICĂ O CIFRĂ IMPRESIONANTĂ: 603.000 DE OAMENI MATURI (v. Numeri 2.32).
Cu alte cuvinte un „ORAŞ” pentru o „CURTE FUNCŢIONALĂ”.
Funcţionarea unei asemenea structuri nu putea fi lăsată la „voia întâmplării”. Să admitem faptul că anumite grupuri trebuiau specializate, şi fiecărui grup, în raport de specializare, să i se atribuie un „spaţiu tehnologic specific”. Surpriza pe care o vom avea este determinată de descrierea prezentării aşezării (taberei – v. Numeri 2).
Pentru a înţelege mult mai uşor această organizare specializată trebuie să apelăm la o reprezentare grafică a modului de aşezare în tabără (vezi schiţa).

Fig. 1 SCHEMA AŞEZĂRII TERITORIALE A FAMILIILOR

Avem, deci, structura aşezării teritoriale, ne rămâne să vedem dacă găsim specializările funcţionale ale acesteia (eventual un flux sau o schemă tehnologică!).
În Numeri 3 de la 14 la 39 găsim funcţiile leviţilor:
(a) Tabăra lui GHERŞON avea în responsabilitate cortul întâlnirii: cortul şi acoperişul cortului; învelitoarea acoperişului cortului şi perdeaua de la uşa cortului întâlnirii, pânzele curţii şi perdeaua de la poarta curţii cortului … şi toate funiile pentru slujba cortului; avea în dotare două care şi patru boi;

(b) Tabăra lui CHEHAT avea în responsabilitate „utilajele” curţii şi ale cortului: chivotul, masa, sfeşnicul, altarele, uneltele sfântului locaş cu care îşi făceau slujba, perdeaua de dinăuntru şi tot ce ţine de ea; nu erau dotaţi cu care şi boi deoarece toate „utilajele” se duceau pe umeri;

(c) Tabăra lui MERARI avea în responsabilitate celelalte lucruri: scândurile cortului, drugii, stâlpii şi picioarele lor, toate uneltele care ţin de ele; stâlpii curţii, picioarele lor, ţăruşii şi funiile lor; avea în dotare patru care şi opt boi;

(d) Familiile lui MOISE şi AARON îndeplineau la Sfântul Locaş tot ce fusese poruncit.
După cum se observă Tabăra Leviţilor forma personalul de specialitate. Acesta era selectat din bărbaţii cu vârsta cuprinsă între 30 de ani şi 50 de ani. De remarcat faptul că întreaga activitate desfăşurată de leviţi trebuia să rămână secretă:
„străinul care se va apropia să fie pedepsit cu moartea” (v. Numeri 3.38)
Să vedem dacă vom găsi celelalte funcţiuni tehnologice? Din studiul textului biblic pentru celelalte 12 familii găsim următoarele atribuţii:

Tabelul 1

Complexă organizare tehnologică şi funcţional-structurală … să fi fost creată doar pentru un mister biblic … sau … era necesară funcţionării … „CENTRALEI BIOENERGETICE”?

UTILITATEA „CURŢII CORTULUI CHIVOTULUI”
Ne revine din gând o întrebare: La ce folosea o construcţie, cu o asemenea tehnologie secretă, pentru a cărei funcţionare lucrau peste 603.000 de bărbaţi maturi?
Citind textele biblice găsim o descriere care ne indică faptul că acest complex funcţiona:
„În ziua în care a fost aşezat cortul, norul a acoperit locaşul cortului întâlnirii; şi, de seară până dimineaţă deasupra cortului era ca o înfăţişare de foc (v. Numeri 9.15)”
De fapt, ne redă o observaţie vizuală prin care „norul” sau „focul” semnala funcţionarea acestui complex. Dar ce anume?
Analizând textul rezultă următoarele funcţii:
Semnal şi indicator de migraţie:
„Când se forma norul de pe cort într-o anumită direcţie în acea direcţie porneau şi copiii lui ISRAEL; şi acolo unde se destrăma norul, se opreau şi îşi organizau tabăra … dacă norul stătea vertical deasupra cortului două zile sau o lună, un an, copiii lui ISRAEL rămâneau în aceeaşi tabără şi nu porneau; şi când se deplasa într-o direcţie, porneau şi ei (v. Numeri 9. Norul)”.
Separarea apelor curgătoare:
„ … când preoţii, cari duceau chivotul, au ajuns la râul Iordan, şi când l-i s-au înmuiat picioarele în marginea apei … apele cari se pogorau din sus s-au oprit, şi s-au înălţat grămadă … iar cele care pogorau spre marea câmpiei … s-au scurs …”.
Notă: în exod 14. Trecerea Mării Roşii, găsim o descriere asemănătoare „ … apele stăteau ca un zid la dreapta şi stânga lor …” să fi avut Moise încă de atunci un chivot?!.
Producător de mana = „pâine”:
„Ce este aceasta? Moise le-a zis: Este pâinea pe care v-o dă Domnul ca hrană (v. Exod 15)”
„Mana semăna cu grăuntele de coriandru, şi la vedere era ca bedeliumul (v. Numeri 11.7) … când s-a ridicat roua, pe faţa pustie a pământului, era ceva mărunt ca nişte grăunţe, mărunt ca bobiţele albe pe pământ (v. Exod 14) …când cădea roua noaptea în tabără, cădea şi mana (v. Numeri 9) … poporul o strângea, o măcina la râşniţă, sau o pisa într-o piuă; o fierbea în oală şi făcea turte din ea. Mana avea gustul unei turte făcute cu untdelemn (v. Numeri 11.8); copiii lui ISRAEL au mâncat mana patruzeci de ani (v. Exod 16.35)”.
Interesant este faptul că Moise a dorit să păstreze o mostră din această mana pentru posteritate:
„ … Moise i-a zis lui Aaron: ia un vas pune în el un omer plin cu mana şi aşează-l înaintea Domnului, ca să .fie păstrat pentru urmaşi voştri (v. Exod 16.33)”
Şi acum o mică explicaţie: un nor este un amestec de vapori, la temperaturi scăzute vaporii se cristalizează. Oare ce conţinut de vapori avea norul de deasupra cortului întâlnirii ca la cristalizare să poată da mana? Ciudată tehnologie de chimie alimentară? Astăzi avea lapte praf. Să fi cunoscut anticii ceva mai mult ca noi?!
Ce păcat că nu găsim vasul cu mana!?
Aducător de moarte
Nu aş dori să dezvolt această aplicaţie. Gândul mă duce la scaunul electric şi nu aş dori acest lucru. Am enumerat-o ca aplicaţie datorită existenţei curentului electric, al arcului electric, al câmpurilor electrostatice şi electrodinamice.

Voi cita din textele biblice:
„Nadab şi Abihu (n.a. fii lui Aaron) au murit înaintea Domnului, când au adus înaintea Domnului foc străin, în pustia Sinai (v. Numeri 3.4)”.
În zilele noastre s-ar putea defini ca „accident mortal de muncă” – nu au respectat instrucţiunile de funcţionare a chivotului.
* * *
În textul biblic nu am regăsit nimic despre topirea şi prelucrarea aurului, argintului, aramei şi fierului; să fi fost utilizată descărcarea electrică a chivotului ca aplicaţie în domeniul metalurgiei!?.
Rămâne un mister în lipsa descoperirii în pustiu în locurile de aşezare a rămăşiţelor de cuptoare metalurgice?.


PAZA ŞI APĂRAREA „CURŢII CORTULUI CHIVOTULUI”
O asemenea construcţie funcţională (compusă din chivot, cort, curte) şi întreaga aşezare a taberi, cu întreg mecanism funcţional şi existenţial pentru o mulţime de oameni (cca. 3 milioane – estimarea autorului), precum şi prin valoarea secretului pe care trebuia să-l păstreze (v. Numeri 3.38) trebuia să aibă şi o organizare de pază şi apărare … îi trebuia o armată.
Dacă reluăm schema structural-funcţională cu aşezarea familiilor vom găsi forma staţionară de pază şi apărare:
A. LEVIŢII – aşezaţi în jurul curţii cortului erau specializaţi în paza curţii şi a tot ce există în aceasta. Ca emblemă de steag ar putea fi: un HERUVIN cu SABIA în gură (n.a). Aş putea zice că erau organizaţi ca „ultim bastion” sau „oastea curţii”.
B. Celelalte 12 familii erau organizate în patru corpuri de armată, astfel:
B.1. Corpul cavaleriei condus de IUDA; IUDA fiind conducătorul militar al întregii aşezări (general de armată):
B.1.1. Oastea lui IUDA – cavaleria grea; emblemă de steag: un PUI DE LEU cu ochii roşii şi dinţii albi, sub acesta un TOIAG AL DOMNIEI pus vertical şi un TOIAG AL CÂRMUIRII pus orizontal (n.a. o cruce).
B.1.2. Oastea lui ISAHAR – cavaleria uşoară; emblemă de steag: un MĂGAR.
B.1.3. Oastea lui ZABULON – care de luptă şi nave; emblemă de steag: o BARCĂ.
B.2. Corpul infanteriei condus de RUBEN:
B.2.1. Oastea lui RUBEN – suliţaşi; emblemă de steag: un RÂU.
B.2.2. Oastea lui SIMEON – infanterie dotată cu săbii şi scuturi; emblemă de steag: o SABIE.
B.2.3. Oastea lui GAD – infanterie uşoară şi cavalerie uşoară; emblemă de steag: un CAL.
B.3 Corpul arcaşilor condus de EFRAIM:
B.3.1. Oastea lui EFRAIM – arcaşi în care de luptă; emblemă de steag: un CAR CU ARC.
B.3.2. Oastea lui MANASE – arcaşi; emblemă steag: un ARC.
B.3.3. Oastea lui BENIAMIN – diversiune – cercetare; emblemă steag: un LUP CENUŞIU.
B.4. Corpul geniştilor şi spatele frontului condus de DAN:
B.4.1. Oastea lui DAN – genişti; emblemă steag: un ŞARPE.
B.4.2. Oastea lui AŞER – bucătăria de campanie; emblemă steag: o FARFURIE CU BUCATE.
B.4.3. Oastea lui NEFTALI – aprovizionare cu materiale şi apă; emblemă steag: o CERBOAICĂ.
Notă: (1) acordarea atribuţiilor militare a fost realizată de autor în raport de textul din Geneză 49.1;
(2) O asemenea organizare statică o vom găsi descrisă si de Niccolo Machiavelli în Arta Războiului.
Formidabilă ARMATĂ! Poate ar merita o analiză a strategiei şi tacticii militare a acesteia. Personal nu cred că ar fi fost în stare cineva să o străpungă. Dar să revenim la analiză.
Cum se deplasa un asemenea complex? Ce rol avea armata în această deplasare? Care era aşezarea acesteia în marş? Unde se poziţionau leviţii (păstrătorii curţii chivotului)?
Surprinzător este faptul că în textul biblic avem prezentată această ordine de deplasare (v. Numeri. Plecarea din Sinai). Schema ordinii de marş:
I. Corpul cavaleriei condus de IUDA:
a. Oştirea lui IUDA;
b. Oştirea lui ISAHAR;
c. Oştirea lui ZABULON.
A. Oştirea lui GHERŞON
B. Oştirea lui MERARI
(păstrătorii cortului şi curţii cortului)
II. Corpul infanteriei condus de RUBEN
a. Oştirea lui RUBEN;
b. Oştirea lui SIMEON
c. Oştirea lui GAD
C. Oştirea lui CHEHAT
(păstrătorii tuturor obiectelor din cort şi curte)
D. Oştirea familiilor lui MOISE şi AARON
(păstrătorii slujbelor)
III. Corpul arcaşilor condus de EFRAIM
a. Oştirea lui EFRAIM;
b. Oştirea lui MANASE;
c. Oştirea lui BENIAMIN
IV. Corpul geniştilor şi spatele frontului condus de DAN
a. Oştirea lui DAN;
b. Oştirea lui AŞER;
c. Oştirea lui NEFTALI.
După cum se observă cei ce aveau în responsabilitate ridicarea curţii şi a cortului erau încadraţi de cavalerie şi infanterie, iar cei ce aveau în responsabilitate Sfântul Locaş erau încadraţi de infanterie şi arcaşi. În marş această schemă tactică indică faptul că puteau sacrifica elementele constructive ale cortului şi se luptau până la moarte cu infanteria şi arcaşii pentru păstrarea funcţiilor Sfântului Locaş. Splendidă aşezare tactică!.
Dacă luăm în considerare numărul de 603.000 de oşteni şi organizare acestora pe steaguri şi corpuri de armată ne revine încă o dată întrebarea:
DE CE o asemenea armată este organizată să apere un mister biblic!?. Nu cumva era destinată să apere o realizare tehnico-ştiinţifică deosebită!!!.
* * *
O dată cu moartea lui MOISE nu prea mai găsim informaţii despre o asemenea organizare structural-funcţională şi de apărare. Oare, în acel moment, să se fi pierdut esenţa construcţiei şi a realizării acestui mister!?. Ulterior vom găsi sub domnia lui SOLOMON reconstrucţia cortului, în cetatea SION, sub formă de TEMPLU (v. 1 Împăraţi 5;6;7;8), care a rămas până la dărâmarea acestuia (v. 2 Împăraţi 25.8). Vom mai regăsi o nouă zidire de către EZRA (v. EZRA 5;6;8). În studiul textului vom mai găsi două proiecte de construcţie ale acestui TEMPLU – viziunile lui EZECHIL şi IOAN.
Dar, îmi pun întrebarea: Oare aceştia mai ştiau ce ştia MOISE? NU CRED. Dar şi înaintaşii vremii recunoşteau acest lucru:
„Nici-unul nu poate fi pus alături de el, în ceea ce priveşte semnele şi minunile … din ţara egiptului … şi în ceea ce priveşte toate semnele înfricoşătoare pe care le-a făcut Moise cu mână tare înaintea întregului ISRAEL (v. Deuterom 34. 11-12)”.
Astfel încât sunt convins că ne-a rămas… un mister biblic … sau … o moştenire ştiinţifică pierdută!!!

Ing. Emil VLAD