Biserica crestina nu a fost niciodata straina de cautarile umane în cultura, stiinta, morala, filozofie, medicina si chiar în cele ale educatiei fizice. Ea porneste de la ideea ca omul are nevoie de o dubla îngrijire, a trupului si sufletului. Trupul este "habitaculum" (lacasul) si "vehiculum animae" (purtatorul sufletului), de aceea îngrijirea si disciplinarea lui este necesara. Desigur ca multa vreme s-a vehiculat ideea ca religia urmareste doar mortificarea trupului, dar asa cum arata Jacques de Goff "sfintii medievali nu poseda numai cele sapte daruri ale sufletului (prietenia, întelepciunea, buna întelegere, onoarea, puterea, siguranta si bucuria), ci cele sapte daruri ale trupului (frumusetea, agilitatea, forta, libertatea, sanatatea, voluptatea, longevitatea)". Sfintii sunt "atleti a lui Hristos" si victoriile lor sunt în cea mai mare parte si fizice. De altfel evul mediu, în special cel occidental, si-a dezvoltat trei feluri de gimnastica: belica (razboinica), medica (medicala) si ascetica (religioasa).
Un exemplu edificator al interesului bisericii în domeniul îngrijirii trupului poate fi acela ca scoala educationala moderna de educatie la englezi a fost fondata de un episcop (Wykeham). El a înfiintat colegiul de la Winchester, unde educatia se baza pe asocierea a trei componente: credinta religioasa, cunostintele stiintifice si spiritul cavaleresc, pentru a carei formare exercitiile fizice si sportul joaca un rol esential. El este cel care a lansat conceptul de "gentelmen christi" transformat în ideal uman modern.
In domeniul medicinei si al exercitiilor fizice legate de ea putem distinge doua cai urmate de biserica:
a - adaptarea mai mult sau mai putin vizibila la conceptele laice;
b - cautarea si dezvoltarea unor cai proprii.
Catolicismul cu înclinatia sa spre scolastica, rationalism si abstract a urmat mai mult prima cale. De altfel medicina occidentala urmând traditiile scolii hipocratice s-a departat de timpuriu de medicina magica, a incantatiei si rugaciunii, într-un cuvânt de vindecarea prin credinta. In schimb ortodoxia, care nu vede în dumnezeu un fenomen abstract, o forta în sine, ci o fiinta cu care omul poate intra în comunicare directa, energiile divine putând patrunde în el, nu a abandonat medicina credintei. Este drept ca înca stim foarte putin despre ortodoxie si cautarile ei în diferite domenii si aceasta deoarece: mare parte a bisericii ortodoxe (Rusia, România, Bulgaria, Serbia etc.) A trait în secolul nostru în tarile comuniste, care considerau religia si capitalismul, nu numai dusmani de clasa si concepte retrograde ce trebuiau scoase din mintea omului nou, dar si ca pe dusmani directi darâmând edificii, arzând carti, arestând sau exterminând preoti si credinciosi; înclinatia materialist stiintifica, tendintele generale ateist stiintifice ale secolului si stiintele pragmatice au facut ca în unele cercuri, chiar de intelectuali, religia sa fie confundata cu misticismul; însasi ortodoxia nefiind o "religie activa misionara" care face propaganda intensa si prozelialism, asa cum vedem în cazul cultelor protestante si neoprotestante nu si-a asigurat o deschidere mai larga spre anumite cercuri.
Astazi, prin liberalizarea si activarea vietii religioase precum si editarea unor lucrari fundamentale din domeniu, putem începe sa descifram câteva din tainele acestei religii. Desigur ca nu stapânim înca bine conceptele si limbajul, dar suntem datori sa aflam pe cât ne permit cunostintele si puterile si aceste uriase cuceriri ale mintii si sufletului uman.
In aceasta directie isihasmul si medicina isihasta sau sacroterapia poate constitui un moment de revelatie, meditatie si studii pentru multi cercetatori sau oameni obisnuiti.
Ce este isihasmul ?
Incercarea de a defini mai ales pentru cei cel privesc din afara prin prisma logicii si gândirii obisnuite este total hazardata si neconcludenta. Totusi vom încerca sa luam câteva repere de la cei care l-au studiat în profunzime sau l-au practicat. Exemplu, P. Culianu si M. Eliade spun urmatoarele (dictionar al religiilor) "misticismul rasaritean îmbraca un caracter mai tehnic cu isihasmul întemeiat de Grigore Palamas (1296-1359) care evolueaza în directia exercitiilor de vizualizare, respiratie si meditatie (rugaciunea inimii) si anumite metode de sufism". Practicat initial de calugarii mânastirilor de pe muntele Athos s-a raspândit apoi în toata lumea ortodoxa si în special în Rusia prin intermediul textelor adunate la sfârsitul secolului al XVIII-lea sub numele de filocalie. Exista o forma de isihasm pentru marea masa a credinciosilor "rugaciunea permanenta" ce consta în a repeta în minte, ca pe o mantra, numele lui Isus Hristos.
In privinta tehnicilor isihaste, Mircea Eliade (istoria religiilor) le numeste "preliminarii ascetice" si metode de rugaciune utilizate de calugarii isihasti ce au asemanare cu cele ale tehnicilor yoga, si în special pranayama. Exercitiul este dublu: omfaloscopic, concentrarea atentiei în punctul omfalic, adica în buric, leaganul energiilor harice si repetarea indefinita a rugaciunii catre Isus - "Doamne Isuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu miluieste-ma". Ritmul respiratiei se încetineste la minimum.
Din fericire asa cum am amintit, astazi putem consulta nu numai dictionare, ci si sursele directe ale ale marilor traitori ai isihasmului cum este parintele ghelasie ghorghe din a carei scrieri am consemnat câteva în acest capitol (din medicina isihasta, dialog în absolut). Dupa el, isihasmul este "un concept al gândirii si trairii crestine, o mistica a pocaintei, prin care omul intra în contact cu dumnezeu si sta de vorba cu el". Isihasmul afirma ca mentalul obisnuit, filosofia abstracta, logica sau stiinta, nu sunt suficiente de a gasi pe Dumnezeu, ca tehnicile în sine nu dau rezultate. Comuniunea nu poate face decât prin credinta, înfrânari ale trupului si mintii, si jertfa dragostei. Esenta acestei credinte este trairea.
Se porneste de la premiza fundamentala ca Dumnezeu se releva prin limbaj, ca facerea, geneza, s-a realizat prin cuvânt ..., Ca pamântul, omul, animalele sau astrii au existat în gând, limbaj sau cum am spune noi, în ideile sau matrice informationala de origine divina. Informatia a fost cea care a ordonat miscarile masei fizice. Exista un limbaj al spiritului, dincolo de limbajul matricei si energiei. Omul este si el un rezultat si un purtator al limbajului sacru al vietii si al creatiei. Boala si moartea vin prin uitarea memoriilor de limbaj al vietii. Suntem sanatosi, doar daca ne mentinem în ordinea fireasca ce a întiparit-o Dumnezeu în noi. Daca iesim din aceasta ordine fireasca cădem în boala. Boala este o desacralizare, prin uitare de suflet si ordine harica divina a energiilor corpului. Prin desacralizare am pierdut limbajul initial, informatia corecta de ordine divina. Medicina isihasta îsi propune sa pastreze sau sa refaca sanatatea prin rememorarea limbajului sacru al vietii, deci prin resacralizare. Omul este corp si suflet în întrepatrundere, un complex pe care nu-l putem privi sau trata separat si ca atare medicina isihasta este o dubla medicina de suflet si corp în supraunitatea sacrului dumnezeiesc. Pe primul plan în medicina isihasta este spiritul, informatia, pe când în medicina isihasta clasica în prim plan este organul, tesutul, celula, materia. De fapt, lucrul cel mai important si de care trebuie sa tinem cont, este acela ca fiecare organ, tesut sau celula vie reprezinta în primul rând o centrala informationala, un micro centru psihic. Fiecare organ are functie si ratiune proprie, un fel de creier specific. De fapt aceste aspecte informationale abia acum încep sa fie abordate de stiinta medicala moderna, dovada ca laureatii premiului Nobel pentru medicina pe 1994 au primit aceasta înalta distinctie pentru "descoperirea proteinelor g si rolul acestora ca sistem universal de transductie a semnalelor si comunicarilor la nivel celular". In acest sistem integrat creierul propriu-zis este doar un centru psiho-energetic de baza, cosmic chiar. De altfel isihastii considera ca în organism sunt trei centre psiho-energetice de baza:
1 - centrul inimii, care este cel mai mare si important în distribuirea si mobilizarea energiilor;
2 - mentalul, creierul, centrul de fixare si ordonare a informatiei si energiei;
3 - centrul gastric, ombilical (hara) care este centrul energiilor mecanice si totodata centrul de greutate al corpului.
Fiecare organ, dar mai ales fiecare din aceste centre îsi are limbajul informational, energetic specific. Ele sunt arhetipale, dar le putem deregla prin modul nostru irational de viata. Exemplu - exagerarea activitatii unui centru va îndrepta majoritatea energiilor spre el rupând echilibrul si creând premisele bolii. O munca fizica epuizanta, sau sportul de mare performanta, activitatile intelectual exagerate, obsesia si exagerarea centrului sexual (un centru care nici macar nu produce energie) pot crea premisele dereglarii si bolii. Pentru pastrarea sanatatii sau revenirea ei în caz de boala medicina isihasta pleaca de la trei principii calauzitoare:
1 - constientizarea faptului ca suntem creatia lui dumnezeu dupa chipul si asemanarea lui;
2 - sa dorim sa fim sanatosi;
3 - sa fim convinsi ca sufleteste si trupeste viata înseamna activitate;
Mijloacele de care dispunem în pastrarea sănătăţii sunt:
1 - rugaciunea;
2 - hranirea cu energii harice (apa sfintita, anafura, mir, vin sfintit);
3 - hranirea naturala, adecvata si postul (dietetica isihasta);
Se disting câteva grupe de alimente:
- grupa a I-a alimente naturale, nefierte, neprefacute (cele mai bune) si alimente de origine vegetala, relativ prelucrate, (exemplu faina, malai si lactate nefierte);
- grupa a II-a alimente, jumatate fierte, jumatate nefierte si mâncaruri cu carne si peste, dar care trebuiesc folosite extrem de rar si în cantitati foarte mici.
Un mijloc de baza este postul, "miracol al echilibrarii energetice". El poate fi total (negru) pe o durata de timp de o zi, o saptamâna, la marii sfinti pâna la sase saptamâni, cu restrictii sau dezlegari pentru anumite alimente.
4 - eliminarea sentimentelor si energiilor negative (ura, lacomia, etc.).
Am vazut ca în mod direct sanatatea trupeasca si sufleteasca este conditionata de activitate. Activitatea fizica reprezinta un mod important de desfundare si optimizare al energiilor harice si de revenire la informatie adevarata. In afara activitatilor curente un loc important revine practicarii unor exercitii psiho-fizice. Inainte de a descrie câteva din ele pe care le recomanda si le practica calugarii de astazi ca si cei dinaintea lor, dar si mirenii vom sublinia unele aspecte: în primul rând nu trebuiesc confundate exercitiile isihaste cu exercitiile yoga. Desi au uneori o tehnica asemanatoare (retinerea si ritmarea respiratiei, ritmarea cuvintelor sacre) ele au scopuri total diferite. A spune ca isihastul face yoga, este cum am spune ca alergatorul mistic tibetan, long-gompas, face joging sau cros, occidentalul ce face câteva exercitii respiratorii sau tehnici de concentrare în scopul întariri sanatatii sau cresterii capacitatii de munca este yogi, karateka sau judoka de rând este un practicant al artelor martiale. Ca si în alte domenii tehnica, în cazul nostru exercitiul este un element neutru ceea ce-i determina esenta sau scopul. Exemplu, poti alerga pentru sanatate sau sa iesi campion. În yoga, prin exercitii se urmareste pregatirea meditatiei, unificarea constiintei, anihilarea si pierderea în nirvana. Scopul în yoga este suspendarea gândirii. Din contra, isihastul considera ca mintea (la orice nivel) nu poate fi si nici nu trebuie oprita, ea trebuind sa fie în permanenta activa, este ca o moara care macina continuu, dar careia trebuie sa-i dam numai samânta buna. Şi acum iata descrierea câtorva exercitii:
1 - exercitii psihofizice pentru mobilizarea, optimizarea energiilor, sau desfudarea si repunerea lor în circuitul normal în caz de boala. Zilnic pe nemâncate cu intestinele golite de reziduri, fa încordari lente ale diafragmei si cu mentinerea încordarii, fa în specific pur crestin. La început stai cu genunchii si cu încordarea diafragmei pe inspiratie, aplecându-te cu fruntea jos si la expiratie ridicându-te sus mentinând încordarea diafragmei. Aceasta va face un mesaj al organelor interne abdominale. La fiecare aplecare si ridicare, asociaza rugaciunea pentru ca energia divina sa purifice organele. Constietizeaza ca inspiri si expiri prin diafragm si prin toate organele ca baie de lumina, cu apa si lumina energetica. Fa la început de zece ori si apoi continua pâna la suta. Zi si rugaciunea Doamne miluieste-ma. Fa lent. La început parca ametesti, dar încetineste ritmul cu pauze usoare. Apoi relaxeaza diafragma si constietizeaza centrul plexului solar de sub inima, sub coastele de jos. Fa câteva închinaciuni cu încordarea acestui punct, cu ridicarea energiilor spre inima, pâna simti în inima ca se ridica si se revarsa energia abdominala ca un râu mare unde se linisteste si se odihneste. Şi din inima constietizeaza ca marea de apa energetica se absoarbe de o supramare a sufletului ca o lumina imensa dincolo de toate energiile. Stai un pic în aceasta baie de lumina transcedentala si apoi fa întoarcerea la inima si de la inima se revarsa iar în abdomen si în toate organele. Mare atentie sa nu lasi antrenarea caldurii energetice sa alunece în jos reflex unde tinde sa se scurga pe un canal de alunecare. Fa acest exercitiu medical împletit totodata cu sufletul, cu legatura energetica dintre suflet si corp, cât si cu restabilirea adevaratului circuit energetic.
2 - exercitiul 2 - când vii de undeva, spala-ti mâinile si fata cu apa curata, apoi ridica mâinile în sus ca rugaciune, cu plecarea capului în jos contractând centrul gastric si antrenarea energiilor în sus tot spre inima. Invatati-va sa regrupati energiile proprii în centrul vitalitatii, inima.
3 - exercitii de desfasurare si reorientare a energiilor în corpul nostru. Acest exercitiu, spune parintele Ghelasie, pentru mireni va fi un exercitiu medical al sportivilor, iar pentru religiosi un canon corporal duhovnicesc de curatirea înduhovnizarea corpului. Contractati diafragma cu dilatarea ei pe cât posibil si mentinând aceasta contractie faceti închinaciunile si mataniile respirând normal fara fortare, la aplecare expirând si la ridicare inspirând. Rugati-va totodata cu coborârea mintii din cap în inima din abdomen cautati prin contractia diafragmei o ridicare a simturilor energetice în sus spre inima prin partea stânga. Rugati-va cu harul cel sfânt sa curateasca simtirea energetica din corp. Trebuie sa ne rugam pentru corpul vostru si curatirea lui, caci el este biserica, templul sufletului duh. Prin matanii si închinaciune, rugati-va din adâncul inimii ca în inima sa se uneasca toate energiile corpului, unde harul sfântului duh sa le purifice si sa le însanatoseasca. Are mare împortanta aceasta regrupare a energiilor corpului în centrul inimii mai ales odata cu rugaciunea de suflet când sufletul la rândul sau se uneste cu energiile corpului si le revitalizeaza. Fa acest canon duhovnicesc de unire a energilor cu simtirea duhului de suflet în locul inimii. In locul inimii isihasmul a descoperit un adevarat miracol de regrupare si reînnoire a tuturor energiilor corpului, totodata cu legatura corpului, cum însasi sufletul, facându-se astfel integritatea fiintei noastre suflet-corp. Urca energiile de jos de la baza coloanei vertebrale, sex, urca pâna la sale, rinichi de unde sa nu mearga mai sus, ci sa intre în abdomen si de aici spre inima. Astfel, în aceaste închinaciuni si matanii asociate cu urcarea energiilor corpului în inima se va face totodata o restabilire a curentului normal energetic al corpului.
Contraindicatii - aveti grija sa nu urcati energiile de la baza coloanei vertebrale mai sus de sale si nici nu le coborâti înapoi ci antrenati-le prin rinichi în plexul solar la baza inimii. De le urcati spre cap puteti avea ameteli si tulburari mentale toata ziua. Forţaţi-vă să vă purificaţi corpul cu asocierea rugaciunii.
Bibliografie
1) Ghelesie Gheorghe - "Medicina isihasta", Editura Axul z ,1992
2) *** - Dialog în absolut, Editura Axul z ,1992
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu