Clasamentele sunt realizate pe baza articolelor ştiinţifice publicate de personalul universităţilor în reviste ştiinţifice recunoscute pe plan internaţional, indexate de ISI Web of Science în 2004 (pentru clasamentul din 2005), respectiv 2005 (pentru clasamentul din 2006). ISI este instituţia cea mai recunoscută pe plan internaţional în domeniul monitorizării şi recenzării publicaţiilor ştiinţifice. Acest indicator este folosit şi în prestigioase clasamente internaţionale ale universităţilor, cum ar fi clasamentul Shanghai.
Au fost extrase din baza de date ISI toate articolele cu autori din România indexate în 2005/2006, iar articolele au fost repartizate apoi pe instituţii, pe baza adreselor autorilor indicate de aceştia în articole. Un articol cu autori de la mai multe instituţii a fost considerat ca un articol întreg pentru fiecare instituţie. Au fost luate în considerare numai publicaţiile de tip articol, care prezintă rezultate ştiinţifice originale, nu şi alte publicaţii cum ar fi scrisori, recenzii, etc.
Factorul de impact al revistelor din care provin articolele a fost extras din ISI Journal Citation Reports 2004, Science Edition şi Social Sciences Edition. Repartizarea pe domenii ştiinţifice a articolelor s-a făcut pe baza revistei în care au fost publicate. Repartizarea revistelor pe domenii ştiinţifice a fost făcută de ISI. Unele reviste sunt considerate de ISI ca aparţinând mai multor domenii, şi un articol publicat în aceste reviste a fost considerat ca un articol întreg pentru fiecare din domeniile de care aparţine revista. Unele domenii au fost grupate împreună, astfel încât lista domeniilor folosită în clasament să fie cât mai apropiată de domeniile în care se pot organiza în România studii universitare de licenţă, conform legislaţiei actuale.
Datele privind numărul de cadre didactice ale universităţilor provin de la Direcţia pentru Învăţământ Superior din cadrul Ministerului Educaţiei şi Cercetării (pentru universităţile de stat civile), căreia asociaţia Ad Astra îi mulţumeşte pe această cale pentru furnizarea datelor, şi din Cartea Albă a Cercetării Universitare din România, 2005, editată de CNCSIS (pentru universităţile private şi universităţile de stat militare).
În clasamentul general ordonarea a fost făcută pe baza numărului total de articole, raportat la numărul de cadre didactice. Acest indicator reflectă gradul mediu de pregătire ştiinţifică al cadrelor didactice. Publicarea de articole în reviste ştiinţifice recunoscute de comunitatea internaţională de către un cadru didactic garantează faptul că acea persoană este la curent cu ultimele cunoştinţe ştiinţifice din domeniu, şi demonstrează capacitatea de a înţelege aceste cunoştinţe şi de a participa la dezvoltarea lor. Raportarea numărului de articole la numărul de cadre didactice permite măsurarea în condiţii egale a gradului de pregătire ştiinţifică atât pentru universităţile mari, cât şi pentru universităţile mici.
În clasamentul pe domenii, ordonarea a fost făcută în urma însumării factorului de impact al revistei în care au apărut articolele, pentru fiecare articol cu autori de la o anumită universitate. Folosirea factorului de impact reflectă şi calitatea articolelor ştiinţifice, în plus faţă de numărul lor. Astfel, se poate măsura în condiţii egale performanţa ştiinţifică a unui grup de cadre didactice care publică câteva articole de mare importanţă ştiinţifică cu cea a unui grup care publică multe articole dar care contribuie puţin la avansarea cunoaşterii din domeniu. Pe de altă parte, imposibilitatea raportării la resurse (cum ar fi numărul de persoane) a performanţei duce la favorizarea, în acest clasament, a universităţilor mari în detrimentul celor mici. Performanţa pe domenii nu poate fi raportată la numărul de persoane care lucrează în acel domeniu dintr-o universitate, deoarece nu există informaţii despre acest număr de persoane. Pot fi cazuri în care persoanele dintr-o universitate care au rezultate într-un anumit domeniu ştiinţific să aparţină de mai multe facultăţi.
Factorii de impact ai revistelor nu pot fi folosiţi pentru un clasament general, ci doar pentru un clasament pe domenii, deoarece factorii de impact maximi posibili diferă de la domeniu la domeniu. În consecinţă, folosirea factorului de impact într-un clasament general al favoriza pe nedrept, de exemplu, universităţile cu profil medical faţă de cele cu profil tehnic.
Ca orice clasament, şi acest clasament are anumite limite. Clasamentul evaluează doar performanţa ştiinţifică a cadrelor didactice, nu şi alţi factori care demonstrează calitatea actului educaţional, cum ar fi procentul de studenţi care sunt angajaţi imediat după absolvire, sau factori care pot influenţa alegerea universităţii, cum ar fi baza materială, numărul de studenţi pe cadru didactic, existenţa căminelor pentru studenţi, gradul de promovabilitate, etc. Din păcate pentru mulţi din indicatorii relevanţi nu există date statistice de încredere care să poată fi luate în calcul în realizarea unui clasament.
Comentarii
Se observă că există câteva universităţi care au o contribuţie relativ importantă la ştiinţa internaţională, demonstrând astfel pregătirea ştiinţifică a cadrelor lor. Pe de altă parte, majoritatea universităţilor româneşti au performanţe ştiinţifice marginale sau care chiar nu există. Doar şase universităţi, toate cu tradiţie îndelungată, reuşesc să publice mai mult de un articol la 10 cadre didactice pe an, în timp ce în ţările occidentale standardul este de aproximativ un articol pe an pentru fiecare cadru didactic.
Este evidentă performanţa extrem de slabă a universităţilor private şi a unora din universităţile de stat înfiinţate după 1989, care arată că din păcate aceste universităţi continuă să ofere diplome pe bandă rulantă fără să ofere şi o pregătire adecvată studenţilor lor. Universitatea "Spiru Haret", de exemplu, având peste 950 de cadre didactice, a publicat doar un singur articol în decurs de un an, deşi se laudă în presă că acordă o atenţie deosebită cercetării ştiinţifice, iar în Cartea Albă a Cercetării Universitare din România, apărută în 2005, a declarat că a publicat în ultimii 5 ani 262 de articole indexate ISI şi 7761 de articole în reviste din fluxul principal de publicaţii.
Datele arată că domeniile în care universităţile româneşti pot oferi o pregătire relativ bună, având cadre didactice relativ bine pregătite, sunt fizica, chimia şi ingineria chimică, ingineria materialelor, matematica. Printre domeniile importante în care universităţile româneşti demonstrează că nu au cadre cu o bună pregătire ştiinţifică sunt ştiinţele economice. Astfel, Academia de Studii Economice, având peste 800 de cadre didactice, nu a reuşit să publice nici măcar un articol de economie în decurs de un an. Cele câteva articole din domeniul economic publicate de cadre universitare din România sunt realizate în majoritate de matematicieni şi informaticieni. Cadrele universitare româneşti nu au reuşit să publice în decurs de un an nici măcar un articol nici în revistele de drept cu circulaţie internaţională. De asemenea, un alt domeniu important în care universităţile româneşti au o performanţă relativ slabă este domeniul ştiinţelor bio-medicale, în care, în ţările occidentale, se publică mult mai multe articole ştiinţifice decât în fizică sau chimie.
Ministerul Educaţiei şi Cercetării a stabilit la sfârşitul anului trecut nişte criterii pentru acordarea titlurilor universitare care includ şi condiţia de a fi publicat un număr minim de articole ştiinţifice indexate ISI. Din păcate, aceste criterii au fost întâmpinate în general cu rezistenţă de către universităţile româneşti, care nu recunosc faptul că în multe domenii trebuie să-şi îmbunătăţească pregătirea ştiinţifică pentru a se alinia standardelor internaţionale. Printre argumentele invocate de unele persoane din mediul universitar împotriva acestor criterii de promovare există multe care sunt false. De exemplu, este fals faptul că ISI nu indexează reviste din ştiinţele sociale, sau că publicarea în reviste ISI este condiţionată de plata unor taxe. ISI indexează mai multe reviste ştiinţifice de economie şi afaceri (398 de reviste) decât de informatică (373), şi mai multe reviste de psihologie şi ştiinţe ale educaţiei (707) decât de fizică (669). Există reviste ştiinţifice indexate ISI care sunt orientate spre analiza situaţiilor socio-economice din ţările fost comuniste, cum ar fi "Communist and Post-Communist Studies"şi "Post-Communist Economies". Totuşi, în aceste 2 reviste a fost publicat în ultimii 5 ani doar un singur articol de către o persoană din România. În concluzie, multe cadre universitare din România nu pot publica în reviste recunoscute pe plan internaţional nu pentru că nu au unde, ci pur si simplu pentru că nu au o pregătire ştiinţifică suficient de bună.
Material pregatit de AdAstra
Despre asociaţia Ad Astra
Asociaţia Ad Astra cuprinde cercetători români din întreaga lume şi are drept scop sprijinirea cercetării româneşti. Asociaţia s-a înfiinţat în 2002 şi are la ora actuală 35 de membri, dintre care unii lucrează la institute prestigioase din străinătate sau au rezultate ştiinţifice publicate în prestigioasele reviste Science şi Nature. Asociaţia administrează un portal al cercetătorilor români şi a realizat mai multe studii referitoare la starea cercetării româneşti, migraţia cercetătorilor români, precum şi o serie de propuneri pentru reforma sistemului educaţiei şi cercetării din România.
Pentru mai multe informatii vizitati:
http://www.ad-astra.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu