Clasificarea componentelor Masuratori Lichidele corpului Masa musculara Masa solida a corpului
(1) Fluid intracellular (L) 25,2
(2) Fluid extracelular (L) 12,9 (6) Volumul total al lichidelor=(1)+(2)=38,1
(3) Proteine (Kg) 10 (7) Masa musculara=(6)+(3)=48,1
(4) Substante anorganice (Kg) 4,09 (8) Masa solida a corpului = (7)+(4)=52,2
(5) Tesut adipos (Kg) 13,8 (9) Greutatea =(8)+(5)=66
2. Analiza grăsimii
Bun Substandard Standard Peste standard
| | | | | | | | | |
80% 85% 90% 95% 100% 105% 110% 115% 120% 125%
1.Înaltime (Cm) 166cm
Nota: Media inaltimii la barbati este 172cm si la femei 162cm.
Calcul anticipat al înaltimii : (mostenirea genetica)
Inaltimea la barbati=(inaltimea tatalui + inaltimea mamei) x 1,08/2(cm)
Inaltimea la femei=(inaltimea tatalui x 0,923+inaltimea mamei)/2(cm)
Bun Substandard Standard Peste standard
| | | | | | | | | |
60% 70% 80% 90% 100% 110% 120% 130% 140% 150%
2. Greutatea (Kg) 66kg
Nota: calea pentru calcularea greutatii standard a corpului conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii:
Barbati : inaltimea (cm) - 80) * 70%
Femei : inaltimea (cm) -70) * 60%
Bun Substandard Standard Peste standard
| | | | | | | | | |
60% 70% 80% 90% 100% 110% 120% 130% 140% 150%
3.Masa musculară 48,1Kg
Nota: masa musculară este 35%-48% din greutate. In caz de slabire nu este necesara reducerea masei musculare, ci reducerea grasimii in favoarea masei musculare. Odata cu cresterea masei musculare metabolismul bazal se va imbunatati. Metabolismul bazal asigura energia necesara minima, pentru mentinerea functiilor vitale: respiratia, temperatura, circulatia sângelui. Când masa musculara creste, metabolismul bazal creste pentru a arde grasimile si astfel nu apare obezitatea. Când metabolismul bazal este sustinut, chiar daca se va consuma aceeasi cantitate de hrana, tesutul adipos se va diminua treptat prin ardere. Înseamna ca, daca vrem sa slabim, va trebui sa crestem initial calitatea masei musculare prin imbunatatirea metabolismului bazal. Se recomanda exercitii fizice pentru a imbunatati puterea muschilor, cum ar fi aerobic, stretching-ul.
Bun Substandard Standard Peste standard
| | | | | | | | | |
20% 40% 60% 80% 100% 120% 140% 160% 180% 200%
4. Continutul de grasimi 13,8Kg
Nota: Continutul de grasimi la omul sanatos: barbati 14%~20% , femei 17%~24%.
Bun Substandard Standard Peste standard
| | | | | | | | | |
5% 8% 11% 14% 17% 20% 23% 26% 29% 30%
5. Procentul de grasimi 20,9%
Nota: Procentul de grasimi se refera la grasimea raportata la greutate.
Procentul de grasimi la barbati: 14~20% este normal, 20%-25% este supraponderabilitate, >25% este obezitate;
Procentul de grasimi la femei: 17%~24% este normal, 25%-30% este supraponderabilitate, >30% este obezitate.
Bun Substandard Standard Peste standard
| | | | | | | | | |
0,65 0,70 0,75 0,80 0,85 0,90 0,95 1,00 1,05 1,10
6. Rata grasimii abdominale 0,87
Nota: raportul talie-sold, raportul talie-inaltime (WHR)=W(cm)/H(cm).
WHR Normal Grasime in talie Grasime in sold
Homme <0,9 >1,0 <1,0
Femme <0,8 >0,85 <0,85
3. Alimentatia
Alimentatia
Gradul obezitatii (ODB) 110%
Indexul masei corporale (BMI) 24 Kg/M2
Rata metabolismului bazal (BMR) 1569 kcal
Masa celulelor organismului (BCM) 35,27 Kg
BMI-indexul masei corporale:
Sub ponderal Standard Supraponderal Început de obezitate Obezitate gradul I Obezitate gradul II Obezitate gradul III
<18,5 18,5~22,9 >=23 23~24,9 25~29,9 >30 >=40
BMR (unitate: Caloria)
Metabolismul bazal se refera la conditia fundamentala in care metabolismul asigura energia de baza, in repaus, fara influenta activitatii musculare si la temperatura ambientala, masurata in calorii emise in intervalul de timp/unitate; in conditii normale, cantitatea de caldura emisa de organism pe metrul patrat al suprafetei corporale nu depaseste 15%, acesta fiind valoarea normala a metabolismului bazal. Determinarea metabolismului bazal este o metoda de diagnosticare folosita in disfunctiile tiroidiene, astfel in hipertiroidism, metabolismul bazal se accentueaza, in timp ce in hipotiroidism metabolismul se incetineşte si metabolismul scade. Rata metabolismului bazal are un rol important in procesul de slabire, accelerarea metabolismului prin exercitii fizice fiind de mare ajutor in scaderea greutatii.
4. Evaluare generala
Evaluare generala
Musculatura Greutate scazuta Standard Greutate crescuta
Tip astenic
Obisnuit #
Tipul muscular
Nutritia Sub normal Normal Exces
Proteine #
Grasimi #
Saruri anorganice #
Echilibrul intre membrele superioare si inferioare Bine dezvoltat Standard Sub standard
Membre sup #
Membre inf #
Simetria Echilibrat Ne-echilibrat
Membre sup #
Membre inf #
5. Controlul greutăţii
Controlul greutăţii
Greutate Tinta 60,2 Kg
Controlul greutatii -5,8 Kg
Controlul grasimii -5,8 Kg
Controlul musculaturii 0 Kg
1. Greutatea Tinta: greutatea standard raportata la inaltime.
2. Controlul greutatii: greutatea care este trebuie modificata, valorile negative inseamna ca trebuie sa se slabeasca, valorile pozitive inseamna ca trebuie sa se ingrase.
3. Controlul grasimii: trebuie sa se schimbe masa grasimii, valorile negative inseamna ca trebuie sa slabim (aerobic, exercitii fizice, cresterea metabolismului, arderea grasimilor, cresterea tonusului muscular), valorile positive înseamna ca trebuie sa ne îngrasam.
4. Controlul musculaturii: greutatea standard a musculaturii in raport cu inălţimea.
6. Evaluarea formei corpului
Evaluarea formei corpului:83,1
Standard: >=70 acceptabil; >=80 bine; >=90 excelent.
miercuri, 22 februarie 2012
BULETIN DE ANALIZA PRIVIND AMINOACIZII
Aspectul testat Valori normale
Lizina 0,253 - 0,659
Triptofan 2,374 - 3,709
Fenilalanina 0,731 - 1,307
Metionina 0,432 - 0,826
Treonina 0,422 - 0,817
Izoleucina 1,831 - 3,248
Leucina 2,073 - 4,579
Valina 2,012 - 4,892
Histidina 2,903 - 4,012
Arginina 0,710 - 1,209
Descrierea Parametrilor
Lizina: ajuta in procesul de dezvoltare al creierului. Este un compus ce se intalneste in ficat si vezica biliara unde intrevine in metabolismul grasimilor, joaca rol in reglarea functiei glandei pineale, a glandelor lactifere, a corpului galben din ovare si previne degradarea celulelor.
Lizina este un aminoacid esential. Datorita faptului ca este slab continuta in cereale si datorita distrugerii in urma procesarii alimentelor, lizina este de obicei deficitara, fiind considerata primul aminoacid esential care se gaseste in cantitati limitate. Simptomele lipsei acestui aminoacid includ oboseala, slabiciunea generalizata, senzatie de greata, voma, ameteala, lipsa poftei de mâncare, intârzierea in crestere, anemia. Suplimentele nutritive pot fi folosite la recomandarea cadrelor medicale. Doza recomandata este de 10mg/kg corp la copii si 3000-9000 mg la adulti. Lizina este o substanta de baza pentru absorbtia si utilizarea altor nutrienti. Proteinele din alimente se vor absorbi numai in prezenta unei cantităti suficiente de lizina si tot lizina va favoriza apoi utilizarea acestor proteine in vederea cresterii si dezvoltarii armonioase.
Lizina poate restabili echilibrul metabolismului corpului uman. Lizina ofera componentele structurale pentru sinteza carnitinei, ceea ce va duce la sintetizarea unor acizi grasi nesaturati in celule. Adaugarea unei cantitati mici de lizina in alimentatie va creste secretia de pepsina si suc gastric, ceea ce va duce la cresterea poftei de mâncare, ajutând in cresterea si dezvoltarea copiilor. Lizina poate creste absorbtia si fixarea calciului in organism, favorizând dezvoltarea. Lipsa lizinei duce la scaderea secretiei gastrice, ceea ce duce la anorexie si anemie prin nutritie deficitara si rezultatul final este tulburarea dezvoltarii si functionarii sistemului nervos central.
Triptofan: promoveaza producţia sucului gastric si pancreatic.
Triptofanul poate fi convertit la nivelul creierului intr-un neurotransmitator important 5-hidroxi- triptamina (5-HT), care poate actiona ca norepinefrina si epinefrina si poate imbunatati durata somnului. La animale, când scade cantitatea de 5 - HT in creier, apar tulburari comportamentale, halucinatii si insomnia. Pe deasupra 5 - HT are un efect puternic vasoconstrictiv. Poate fi prezenta in multe tesuturi, incluzând mucoasa intestinala sau trombocitele din sange. În caz de accident eliberarea de 5 - HT previne sângerarea. Triptofanul este un agent anti-senzatie de greata, anticonvulsivant, reglator al secretiei gastrice, protector al mucoasei gastrice, si un puternic agent anti-comatos.
Fenilalanina:este un aminoacid esenţial cu rol de neurotransmitator.
O parte din fenilalanina din alimente este utilizată pentru sinteza de proteine si o alta parte este convertita in tirozina la nivelul ficatului, in prezenta tirozin-hidroxilazei, si apoi convertita in alte substante active din punct de vedere biologic.
Metionina: constituent al hemoglobinei, al serului si al unor tesuturi, cu functie de sustinere a splinei, pancreasului si limfei.
Metionina este un amino-acid esential, legat de metabolismul compusilor sulfurici. Lipsa metiononei duce la scaderea apetitului, încetinirea cresterii, sau stagnarea cresterii in greutate, cresterea acumularii de fier in rinichi si ficat etc., ceea ce duce la fibroza sau necroza.
Metionina poate metila toxinele si medicamentele, participând in procesul de detoxifiere. De aceea, metionina se poate folosi in prevenirea si tratamentul unor afectiuni hepatice cum ar fi hepatita acuta si cronica, sau ciroza etc, si atunci când in organism exista un nivel crescut de sustante toxice cum ar fi arsenicul, cloroformul, tetraclorura de carbon, benzenul, piridina si quinolina etc.
Treonina: are rol in conversia unor amino-acizi, necesari in mentinerea echilibrului functiilor organismului.
Treonina are structura tip hidroxil, ceea ce retine apa la nivelul pielii. In combinatie cu lanturile polizaharidice joaca rol in protectia membranei celulare, ajuta in sustinerea reactiilor de sinteza a fosfolipidelor si de oxidare a acizilor grasi. Rolul sau este de a ajuta dezvoltarea organismului si de a mari rezitenta ficatului la depunerile de grasime, fiind un compus al infuziei de aminoacizi folositi in scopuri medicale. Totodata, treonina este substanta de baza in producerea unei amide numite streptozotocina, antibiotic puternic si hipoalergic.
Izoleucina: participa in reglarea metabolismului timusului, splinei si a glandei pituitare.
Valina, leucina si izoleucina sunt aminoacizi cu lant carbonic ramificat, si in acelasi timp si amino-acizi esentiali. Izoleucina poate fi folosita in disfunctii neurologice, scaderea apetitului, anemie, si joaca un rol important in metabolimul proteic la nivel muscular.
Leucina: mentine echilibrul isoleucinei.
Leucina se poate folosi in diagnosticul si tratamentul hiperglicemiei la copii; se poate folosi ca agent terapeutic in stari de ameteala si pentru tonifiere.
Valina: actioneaza asupra corpului galben, a canalelor galactofore si a ovarului.
Când nivelul valinei este scazut, la soareci apar disfunctii ale sistemului nervos central manifestate prin tremor al membrelor. Preparatele anatomice au evidentiat procese degenerative ale nucleului rosu al creierului. Pacientii cu ciroza avansata pot avea stari de hiperinsulinemie din cauza leziunilor hepatice, ceea ce duce la scaderea nivelului sanguin al acestor aminoacizi cu lant carbonic ramificat. Raportul intre aminoacizii cu lant carbonic ramificat si aminoacizii aromatici, in conditii normale ar trebui sa fie 3.0-3.5 la 1.0 -1.5. De aceea injectarea de aminoacizi cu lant carbonic ramificat, cum ar fi valina, este adesea o metoda terapeutica folosita in insuficienta hepatica. În plus ea poate sa functioneze ca agent terapeutic grabind vindecarea ranilor si a leziunilor tisulare.
Histidina:Are rol in reglarea metabolismului
Imidazolul obtinut din histidina poate forma compusi cu legaturi coordinative cu unii ioni cum ar fi Fe2+ ajutând si absobtia lor. Astfel histidina se poate folosi in prevenirea tratamentul anemiei. Histidina poate reduce secretia gastrica, scade durerile post-operatorii ale tractului gastro-intestinal, reduce vomismentele din timpul sarcinii si arsurile gastrice, inhiba sistemul nervos autonom si efectul acestuia asupra tractului gastro-intestinal prevenind ulcerul si are efect in afectiunile alergice cum ar fi astmul. Datorita efectului vasodilatator si de scadere a tensiunii arteriale se poate folosi pentru tratamentul anginei pectorale sau al insuficientei cardiace. La bolnavii cu artrita reumatoida, histidina este in general redusa. Dupa administrarea de histidina s-a observat imbunatatirea conditiei articulatiilor, a mersului si îmbunatatirea vitezei de sedimentare a eritrocitelor. Adultii pot sintetiza histidina,dar la copii sub 10 ani este necesara suplimentarea aportului alimentar, deoarece in organismul lor nu se sintetizeaza acest aminoacid.
Arginina:ajuta in vindecarea ranilor, spermatogeneza, si sinteza altor proteine.
Arginina este un component al ciclului ornitinei, având un rol deosebit de important din punct de vedere fiziologic. Prin consumul unei cantitati crescute de arginina se poate creste activitatea argininazei in ficat, ceea ce ajuta in conversia amoniacului din sânge in uree, pentru a se excreta din organism. De aceea, arginina este efectiva în afectiuni ce duc la hiper-amonemie si disfunctii hepatice.
Lizina 0,253 - 0,659
Triptofan 2,374 - 3,709
Fenilalanina 0,731 - 1,307
Metionina 0,432 - 0,826
Treonina 0,422 - 0,817
Izoleucina 1,831 - 3,248
Leucina 2,073 - 4,579
Valina 2,012 - 4,892
Histidina 2,903 - 4,012
Arginina 0,710 - 1,209
Descrierea Parametrilor
Lizina: ajuta in procesul de dezvoltare al creierului. Este un compus ce se intalneste in ficat si vezica biliara unde intrevine in metabolismul grasimilor, joaca rol in reglarea functiei glandei pineale, a glandelor lactifere, a corpului galben din ovare si previne degradarea celulelor.
Lizina este un aminoacid esential. Datorita faptului ca este slab continuta in cereale si datorita distrugerii in urma procesarii alimentelor, lizina este de obicei deficitara, fiind considerata primul aminoacid esential care se gaseste in cantitati limitate. Simptomele lipsei acestui aminoacid includ oboseala, slabiciunea generalizata, senzatie de greata, voma, ameteala, lipsa poftei de mâncare, intârzierea in crestere, anemia. Suplimentele nutritive pot fi folosite la recomandarea cadrelor medicale. Doza recomandata este de 10mg/kg corp la copii si 3000-9000 mg la adulti. Lizina este o substanta de baza pentru absorbtia si utilizarea altor nutrienti. Proteinele din alimente se vor absorbi numai in prezenta unei cantităti suficiente de lizina si tot lizina va favoriza apoi utilizarea acestor proteine in vederea cresterii si dezvoltarii armonioase.
Lizina poate restabili echilibrul metabolismului corpului uman. Lizina ofera componentele structurale pentru sinteza carnitinei, ceea ce va duce la sintetizarea unor acizi grasi nesaturati in celule. Adaugarea unei cantitati mici de lizina in alimentatie va creste secretia de pepsina si suc gastric, ceea ce va duce la cresterea poftei de mâncare, ajutând in cresterea si dezvoltarea copiilor. Lizina poate creste absorbtia si fixarea calciului in organism, favorizând dezvoltarea. Lipsa lizinei duce la scaderea secretiei gastrice, ceea ce duce la anorexie si anemie prin nutritie deficitara si rezultatul final este tulburarea dezvoltarii si functionarii sistemului nervos central.
Triptofan: promoveaza producţia sucului gastric si pancreatic.
Triptofanul poate fi convertit la nivelul creierului intr-un neurotransmitator important 5-hidroxi- triptamina (5-HT), care poate actiona ca norepinefrina si epinefrina si poate imbunatati durata somnului. La animale, când scade cantitatea de 5 - HT in creier, apar tulburari comportamentale, halucinatii si insomnia. Pe deasupra 5 - HT are un efect puternic vasoconstrictiv. Poate fi prezenta in multe tesuturi, incluzând mucoasa intestinala sau trombocitele din sange. În caz de accident eliberarea de 5 - HT previne sângerarea. Triptofanul este un agent anti-senzatie de greata, anticonvulsivant, reglator al secretiei gastrice, protector al mucoasei gastrice, si un puternic agent anti-comatos.
Fenilalanina:este un aminoacid esenţial cu rol de neurotransmitator.
O parte din fenilalanina din alimente este utilizată pentru sinteza de proteine si o alta parte este convertita in tirozina la nivelul ficatului, in prezenta tirozin-hidroxilazei, si apoi convertita in alte substante active din punct de vedere biologic.
Metionina: constituent al hemoglobinei, al serului si al unor tesuturi, cu functie de sustinere a splinei, pancreasului si limfei.
Metionina este un amino-acid esential, legat de metabolismul compusilor sulfurici. Lipsa metiononei duce la scaderea apetitului, încetinirea cresterii, sau stagnarea cresterii in greutate, cresterea acumularii de fier in rinichi si ficat etc., ceea ce duce la fibroza sau necroza.
Metionina poate metila toxinele si medicamentele, participând in procesul de detoxifiere. De aceea, metionina se poate folosi in prevenirea si tratamentul unor afectiuni hepatice cum ar fi hepatita acuta si cronica, sau ciroza etc, si atunci când in organism exista un nivel crescut de sustante toxice cum ar fi arsenicul, cloroformul, tetraclorura de carbon, benzenul, piridina si quinolina etc.
Treonina: are rol in conversia unor amino-acizi, necesari in mentinerea echilibrului functiilor organismului.
Treonina are structura tip hidroxil, ceea ce retine apa la nivelul pielii. In combinatie cu lanturile polizaharidice joaca rol in protectia membranei celulare, ajuta in sustinerea reactiilor de sinteza a fosfolipidelor si de oxidare a acizilor grasi. Rolul sau este de a ajuta dezvoltarea organismului si de a mari rezitenta ficatului la depunerile de grasime, fiind un compus al infuziei de aminoacizi folositi in scopuri medicale. Totodata, treonina este substanta de baza in producerea unei amide numite streptozotocina, antibiotic puternic si hipoalergic.
Izoleucina: participa in reglarea metabolismului timusului, splinei si a glandei pituitare.
Valina, leucina si izoleucina sunt aminoacizi cu lant carbonic ramificat, si in acelasi timp si amino-acizi esentiali. Izoleucina poate fi folosita in disfunctii neurologice, scaderea apetitului, anemie, si joaca un rol important in metabolimul proteic la nivel muscular.
Leucina: mentine echilibrul isoleucinei.
Leucina se poate folosi in diagnosticul si tratamentul hiperglicemiei la copii; se poate folosi ca agent terapeutic in stari de ameteala si pentru tonifiere.
Valina: actioneaza asupra corpului galben, a canalelor galactofore si a ovarului.
Când nivelul valinei este scazut, la soareci apar disfunctii ale sistemului nervos central manifestate prin tremor al membrelor. Preparatele anatomice au evidentiat procese degenerative ale nucleului rosu al creierului. Pacientii cu ciroza avansata pot avea stari de hiperinsulinemie din cauza leziunilor hepatice, ceea ce duce la scaderea nivelului sanguin al acestor aminoacizi cu lant carbonic ramificat. Raportul intre aminoacizii cu lant carbonic ramificat si aminoacizii aromatici, in conditii normale ar trebui sa fie 3.0-3.5 la 1.0 -1.5. De aceea injectarea de aminoacizi cu lant carbonic ramificat, cum ar fi valina, este adesea o metoda terapeutica folosita in insuficienta hepatica. În plus ea poate sa functioneze ca agent terapeutic grabind vindecarea ranilor si a leziunilor tisulare.
Histidina:Are rol in reglarea metabolismului
Imidazolul obtinut din histidina poate forma compusi cu legaturi coordinative cu unii ioni cum ar fi Fe2+ ajutând si absobtia lor. Astfel histidina se poate folosi in prevenirea tratamentul anemiei. Histidina poate reduce secretia gastrica, scade durerile post-operatorii ale tractului gastro-intestinal, reduce vomismentele din timpul sarcinii si arsurile gastrice, inhiba sistemul nervos autonom si efectul acestuia asupra tractului gastro-intestinal prevenind ulcerul si are efect in afectiunile alergice cum ar fi astmul. Datorita efectului vasodilatator si de scadere a tensiunii arteriale se poate folosi pentru tratamentul anginei pectorale sau al insuficientei cardiace. La bolnavii cu artrita reumatoida, histidina este in general redusa. Dupa administrarea de histidina s-a observat imbunatatirea conditiei articulatiilor, a mersului si îmbunatatirea vitezei de sedimentare a eritrocitelor. Adultii pot sintetiza histidina,dar la copii sub 10 ani este necesara suplimentarea aportului alimentar, deoarece in organismul lor nu se sintetizeaza acest aminoacid.
Arginina:ajuta in vindecarea ranilor, spermatogeneza, si sinteza altor proteine.
Arginina este un component al ciclului ornitinei, având un rol deosebit de important din punct de vedere fiziologic. Prin consumul unei cantitati crescute de arginina se poate creste activitatea argininazei in ficat, ceea ce ajuta in conversia amoniacului din sânge in uree, pentru a se excreta din organism. De aceea, arginina este efectiva în afectiuni ce duc la hiper-amonemie si disfunctii hepatice.
BULETIN DE ANALIZA PRIVIND VITAMINELE
Aspectul testat Valori normale
Vitamina A 0,346 - 0,401
Vitamina B1 2,124 - 4,192
Vitamina B2 1,549 - 2,213
Vitamina B3 14.477 - 21.348
Vitamina B6 0,824 - 1,942
Vitamina B12 6,428 - 21,396
Vitamina C 4,543 - 5,023
Vitamina D3 5,327 - 7,109
Vitamina E 4,826 - 6,013
Vitamina K 0,717 - 1,486
Descrierea Parametrilor
Vitamina A:
Vitamina A este legata de crestere si reproducere, si este un element indispensabil celulor epiteliale. Lipsa de vitamina A va determina keratoza cortexului, piele aspra, vedere slaba pe intuneric si senzatia de ochi uscat.
Vitamina B1:
Vitamina B1 este responsabila de metabolismului glucidic. Lipsa de vitamina B1 va intrerupe metabolizarea substantei si aceasta se va acumula in tesuturi ducând la otravire, athlete's foot- micoza a labei piciorului, picioare amortite, edem si slabirea functiilor musculare, ale pielii sau inimii.
Vitamina B2:
Vitamina B2 este responsabila de metabolismul grasimilor si proteinelor si in detoxifierea ficatului. Lipsa de vitamina B2 va provoca tulburari de crestere, tulburari ale pielii si tulburari digestive.
Vitamina B3:
Vitamina B3 este, de asemenea, cunoscuta sub numele de acid nicotinic sau nicotinamida. Acesta poate fi dizolvat in apa si este folosita pentru sinteza triptofanului in corpul uman si este o substanta esentiala pentru sinteza hormonilor. Vitamina B3 poate promova circulatia sângelui, scaderea tensiunii arteriale, scaderea colesterolului si a trigliceridelor, reduce tulburarile gastro-intestinale si atenueaza simptomele sindromului Meniere si asa mai departe. Vitamina B3 are efecte asupra dermatitei seboreice si a eczemelor, a functiilor pentru albirea si activarea celulelor pielii. Vitamina B3 exista in ficatul animalelor, rinichi, carne alba, oua, germeni de grâu, produse din grâu integral, alune, smochine etc.
Vitamina B6:
Vitamina B6 este legata de metabolismul aminoacizilor. Aceasta poate duce la disparitia iritabilitatii neurologice si are un anumit rol in formarea substantelor sistemului imunitar si de prevenire a aterosclerozei. Lipsa de vitamina B6 va determina anemie, degeraturi si alte afectiuni ale pielii. În plus, poate inhiba convertirea triptofanului la acid xanturenic, fiind daunator pancreasului, protejând astfel pancreasul.
Vitamina B12:
Vitamina B12 are functia de stimulare a functiei hematopoietice a maduvei osoase.
Vitamina C (acid ascorbic):
Vitamina C se prezinta sub forma de cristale incolore, poate fi dizolvata in apa si alcool, si poate fi usor distrusa. Principalele sale functii: aceasta sporeste imunitatea organismului si protejeaza capilarele, previne scorbutul si favorizeaza vindecarea ranilor. Vitamina C sporeste gradul de utilizare a fierului, procesul sau chimic si biologic este faptul ca acesta reduce fierul feric din alimente la fier feros pentru a promova absorbtia fierului si stocarea lui in feritina in ficat si oase. Practica arata ca suplimentarea de fier precum si adaugarea de vitamina C poate creste rata de absorbtie a fierului cu 22%, se ajunge practic la rata de absorbtie normala a hemoglobinei.
Vitamina D3:
Functia principala este de a promova absorbtia intestinala a calciului, favorizeaza depunerea fosfatului de calciu si previne rahitismul.
Vitamina E:
Functia sa de baza este de a proteja integritatea structurii interne a celulelor, inhiba oxidarea lipidelor in celulele si in membranele celulare si protejeaza celulele împotriva daunelor radicalilor liberi. Ea are, de asemenea, functii de antioxidare, antiîmbatrânire si de înfrumusetare.
Vitamina K:
Vitamina K este o vitamina importanta pentru coagularea sângelui si cresterea oaselor. Vitamina K este substanta esentiala in sinteza a patru tipuri de proteine de coagulare (protrombina, factor VII, factor antihemofilic si factorul Stuart) la nivelul ficatului. Desi organismul uman are putina vitamina K, aceasta poate mentine functionarea normala a coagularii sângelui, reducerea sângerărilor abundente in perioada fiziologica, si previne hemoragiile interne si hemoroizii. Persoana cu sângerari nazale frecvente ar trebui sa ia mai multa vitamina K din alimente naturale.
Vitamina A 0,346 - 0,401
Vitamina B1 2,124 - 4,192
Vitamina B2 1,549 - 2,213
Vitamina B3 14.477 - 21.348
Vitamina B6 0,824 - 1,942
Vitamina B12 6,428 - 21,396
Vitamina C 4,543 - 5,023
Vitamina D3 5,327 - 7,109
Vitamina E 4,826 - 6,013
Vitamina K 0,717 - 1,486
Descrierea Parametrilor
Vitamina A:
Vitamina A este legata de crestere si reproducere, si este un element indispensabil celulor epiteliale. Lipsa de vitamina A va determina keratoza cortexului, piele aspra, vedere slaba pe intuneric si senzatia de ochi uscat.
Vitamina B1:
Vitamina B1 este responsabila de metabolismului glucidic. Lipsa de vitamina B1 va intrerupe metabolizarea substantei si aceasta se va acumula in tesuturi ducând la otravire, athlete's foot- micoza a labei piciorului, picioare amortite, edem si slabirea functiilor musculare, ale pielii sau inimii.
Vitamina B2:
Vitamina B2 este responsabila de metabolismul grasimilor si proteinelor si in detoxifierea ficatului. Lipsa de vitamina B2 va provoca tulburari de crestere, tulburari ale pielii si tulburari digestive.
Vitamina B3:
Vitamina B3 este, de asemenea, cunoscuta sub numele de acid nicotinic sau nicotinamida. Acesta poate fi dizolvat in apa si este folosita pentru sinteza triptofanului in corpul uman si este o substanta esentiala pentru sinteza hormonilor. Vitamina B3 poate promova circulatia sângelui, scaderea tensiunii arteriale, scaderea colesterolului si a trigliceridelor, reduce tulburarile gastro-intestinale si atenueaza simptomele sindromului Meniere si asa mai departe. Vitamina B3 are efecte asupra dermatitei seboreice si a eczemelor, a functiilor pentru albirea si activarea celulelor pielii. Vitamina B3 exista in ficatul animalelor, rinichi, carne alba, oua, germeni de grâu, produse din grâu integral, alune, smochine etc.
Vitamina B6:
Vitamina B6 este legata de metabolismul aminoacizilor. Aceasta poate duce la disparitia iritabilitatii neurologice si are un anumit rol in formarea substantelor sistemului imunitar si de prevenire a aterosclerozei. Lipsa de vitamina B6 va determina anemie, degeraturi si alte afectiuni ale pielii. În plus, poate inhiba convertirea triptofanului la acid xanturenic, fiind daunator pancreasului, protejând astfel pancreasul.
Vitamina B12:
Vitamina B12 are functia de stimulare a functiei hematopoietice a maduvei osoase.
Vitamina C (acid ascorbic):
Vitamina C se prezinta sub forma de cristale incolore, poate fi dizolvata in apa si alcool, si poate fi usor distrusa. Principalele sale functii: aceasta sporeste imunitatea organismului si protejeaza capilarele, previne scorbutul si favorizeaza vindecarea ranilor. Vitamina C sporeste gradul de utilizare a fierului, procesul sau chimic si biologic este faptul ca acesta reduce fierul feric din alimente la fier feros pentru a promova absorbtia fierului si stocarea lui in feritina in ficat si oase. Practica arata ca suplimentarea de fier precum si adaugarea de vitamina C poate creste rata de absorbtie a fierului cu 22%, se ajunge practic la rata de absorbtie normala a hemoglobinei.
Vitamina D3:
Functia principala este de a promova absorbtia intestinala a calciului, favorizeaza depunerea fosfatului de calciu si previne rahitismul.
Vitamina E:
Functia sa de baza este de a proteja integritatea structurii interne a celulelor, inhiba oxidarea lipidelor in celulele si in membranele celulare si protejeaza celulele împotriva daunelor radicalilor liberi. Ea are, de asemenea, functii de antioxidare, antiîmbatrânire si de înfrumusetare.
Vitamina K:
Vitamina K este o vitamina importanta pentru coagularea sângelui si cresterea oaselor. Vitamina K este substanta esentiala in sinteza a patru tipuri de proteine de coagulare (protrombina, factor VII, factor antihemofilic si factorul Stuart) la nivelul ficatului. Desi organismul uman are putina vitamina K, aceasta poate mentine functionarea normala a coagularii sângelui, reducerea sângerărilor abundente in perioada fiziologica, si previne hemoragiile interne si hemoroizii. Persoana cu sângerari nazale frecvente ar trebui sa ia mai multa vitamina K din alimente naturale.
BULETIN DE ANALIZA PRIVIND GLANDELE MAMARE
Aspectul testat Valori normale
Coeficientul hiperplaziei glandelor mamare 0,202 - 0,991
Coeficientul mastitei acute 0,713 - 0,992
Coeficientul mastitei cronice 0,432 - 0,826
Coeficientul discraziei endocrine 1,684 - 4,472
Coeficientul fibroadenomului mamar 0,433 - 0,796
Descrierea Parametrilor
Coeficientul hiperplaziei glandelor mamare:
Hiperplazia glandelor mamare se refera la hiperplazia tesutului epitelial si fibros al glandelor mamare, modificarea degenerativa a tesutului ductelor mamare si a structurii lobulilor mamari, cu cresterea progresiva a tesutului conjunctiv. Motivul principal este discrazia endocrina. (Discrazia = un dezechilibru între cele patru umori fiind determinat de tulburari de metabolism sau de coagulare)
Coeficientul mastitei acute:
Mastita acuta este un proces inflamator acut datorat unei infectii bacteriene, si in scurt timp duce la formarea abcesului, cele mai frecvente fiind cu stafilococ auriu sau alti coci, ce invadeaza tesutul de-a lungul vaselor limfatice, la femei aflate intre saptamâna a doua si a sasea saptamâna de gestatie. În mod particular la primipare, invazia germenilor are loc prin rănile de la nivelul mameloanelor, dar cauza poate fi si directa din cauza unei boli infectioase. Datorita discomfortului produs de durere si a distrugerii tesutului mamar, precum si a perturbarii procesului de alaptare este necesar sa se ia masuri de profilaxie si tratament imediat.
Coeficientul mastitei cronice:
Mastita cronica se caracterizeaza prin evolutie lenta, o convalescenta prelungita si lipsita de disparitia simptomelor caracteristice; În sân se poate palpa o tumora care la apasare are consistenta dura, are margini neregulate si prezinta sensibilitate, poate avea si adeziuni la pielea adiacenta, nu colecteaza puroi si nu se poate disipa; fenomenul inflamator nu este tipic, febra poate sa cedeze, la fel si frisoanele si astenia.
Coeficientul discraziei endocrine:
Corpul uman dispune de un sistem endocrin ce secreta un numar mare de hormoni, care impreuna cu sistemul nervos controleaza metabolismul, in conditii fiziologice normale fiecare hormon se gaseste in stare de echilibru, dar din anumite motive acest echilibru se poate rupe (unii hormoni vor fi in exces, altii vor fi in cantitate normala, altii vor fi in cantitate redusa) si aceasta va determina aparitia disfunctiilor endocrine cu manifestari clinice specifice.
Coeficientul fibroadenomului mamar:
Fibroadenomul apare in structura fibroepiteliala a glandei mamare. Este de natura benigna fiind una din formele de tumori cele mai des intâlnite, ce apare in corelatie cu perioada cea mai exuberanta a secretiei de estrogen. Poate sa apara începând de la pubertate la orice vârsta a femeii, incidenta cea mai mare fiind intre 18~25 ani, din punct de vedere clinic simptomul principal este tumora, bine delimitata, in aproximativ 75% din cazuri singulara, în general neacompaniata de durere sau secretie prin mamelon, marimea se poate modifica in timpul ciclului menstrual si de obicei creste foarte încet. Cresterea este accelerata în perioada lactatiei si exista o posibilitate (17% din cazuri) sa apara o denaturare sarcomatoasa a fibrelor seroasei epiteliale.
Coeficientul hiperplaziei glandelor mamare 0,202 - 0,991
Coeficientul mastitei acute 0,713 - 0,992
Coeficientul mastitei cronice 0,432 - 0,826
Coeficientul discraziei endocrine 1,684 - 4,472
Coeficientul fibroadenomului mamar 0,433 - 0,796
Descrierea Parametrilor
Coeficientul hiperplaziei glandelor mamare:
Hiperplazia glandelor mamare se refera la hiperplazia tesutului epitelial si fibros al glandelor mamare, modificarea degenerativa a tesutului ductelor mamare si a structurii lobulilor mamari, cu cresterea progresiva a tesutului conjunctiv. Motivul principal este discrazia endocrina. (Discrazia = un dezechilibru între cele patru umori fiind determinat de tulburari de metabolism sau de coagulare)
Coeficientul mastitei acute:
Mastita acuta este un proces inflamator acut datorat unei infectii bacteriene, si in scurt timp duce la formarea abcesului, cele mai frecvente fiind cu stafilococ auriu sau alti coci, ce invadeaza tesutul de-a lungul vaselor limfatice, la femei aflate intre saptamâna a doua si a sasea saptamâna de gestatie. În mod particular la primipare, invazia germenilor are loc prin rănile de la nivelul mameloanelor, dar cauza poate fi si directa din cauza unei boli infectioase. Datorita discomfortului produs de durere si a distrugerii tesutului mamar, precum si a perturbarii procesului de alaptare este necesar sa se ia masuri de profilaxie si tratament imediat.
Coeficientul mastitei cronice:
Mastita cronica se caracterizeaza prin evolutie lenta, o convalescenta prelungita si lipsita de disparitia simptomelor caracteristice; În sân se poate palpa o tumora care la apasare are consistenta dura, are margini neregulate si prezinta sensibilitate, poate avea si adeziuni la pielea adiacenta, nu colecteaza puroi si nu se poate disipa; fenomenul inflamator nu este tipic, febra poate sa cedeze, la fel si frisoanele si astenia.
Coeficientul discraziei endocrine:
Corpul uman dispune de un sistem endocrin ce secreta un numar mare de hormoni, care impreuna cu sistemul nervos controleaza metabolismul, in conditii fiziologice normale fiecare hormon se gaseste in stare de echilibru, dar din anumite motive acest echilibru se poate rupe (unii hormoni vor fi in exces, altii vor fi in cantitate normala, altii vor fi in cantitate redusa) si aceasta va determina aparitia disfunctiilor endocrine cu manifestari clinice specifice.
Coeficientul fibroadenomului mamar:
Fibroadenomul apare in structura fibroepiteliala a glandei mamare. Este de natura benigna fiind una din formele de tumori cele mai des intâlnite, ce apare in corelatie cu perioada cea mai exuberanta a secretiei de estrogen. Poate sa apara începând de la pubertate la orice vârsta a femeii, incidenta cea mai mare fiind intre 18~25 ani, din punct de vedere clinic simptomul principal este tumora, bine delimitata, in aproximativ 75% din cazuri singulara, în general neacompaniata de durere sau secretie prin mamelon, marimea se poate modifica in timpul ciclului menstrual si de obicei creste foarte încet. Cresterea este accelerata în perioada lactatiei si exista o posibilitate (17% din cazuri) sa apara o denaturare sarcomatoasa a fibrelor seroasei epiteliale.
BULETIN DE ANALIZA PRIVIND SISTEMUL IMUNITAR
Aspectul testat Valori normale
Indexul nodulilor limfatici 133,437 - 140,47
Indexul imunitatii amigdalelor 0,124 - 0,453
Indexul maduvei osoase 0,146 - 3,218
Indexul splinei 34,367 - 35,642
Index timusului 58,425 - 61,213
Indexul imunoglobulinelor 3,712 - 6,981
Index imunitatii sistemului respirator 3,241 - 9,814
Indexul imunitatii sistemului gastro-intestinal 0,638 - 1,712
Indexul imunitatii mucoaselor 4,111 - 18,741
Descrierea Parametrilor
Indexul nodulilor limfatici:
Nodulii limfatici costituie un organ unic la mamifere. În mod normal nodulii limfatici superficiali sunt foarte mici, cu diametrul mai mic de 5 cm, elastici, moi, fara aderenta la suprafetele înconjuratoare, si nu prezinta sensibilitate la palpare. Cand o bacterie invadeaza corpul, la locul leziunii, limfocitele vor produce limfochinine si anticorpi care sa ucida efectiv bacteria. Rezultatul va fi hiperplazia si histiocitosa limfocitelor ca raspuns al celulelor limfatice din nodulii limfatici care se vor mari. Virusurile, anumite substante chimice, produsii toxici metabolici, tesuturile degenerate si substantele straine organismului pot provoca hiperplazia reactiva limfatica. De aceea nodulii limfatici mariti reprezinta un semnal de avertizare important, asemanator unui far care semnalizeaza ca acolo este ceva.
Indexul imunitatii amigdalelor:
Amigdalele sunt cele mai mari formatiuni anatomice de natura limfatica din faringe. În copilarie sunt organe foarte active, continând toate tipurile de celule imunitare aflate in evolutie, cum ar fi limfocitele T si B si celulele fagocitare. De aceea au rol atât in imunitatea umorala prin producerea unor imunoglobuline, cât si in imunitatea celulara. Producerea de imunoglobuline IgA determina un sistem imunitar puternic, inhiba adeziunea bacteriilor la mucoasa respiratorie, inhiba multiplicarea bacteriilor, impiedica raspândirea virusurilor în organism si au efect de neutralizare si inhibitie asupra acestora.
Indexul maduvei osoase:
Sistemul hematopoietic medular se gaseste in interiorul oaselor organismului, in maduva osoasa. La adult exista doua tipuri de maduva osoasa: maduva rosie si maduva alba. În maduva rosie a oaselor se formeaza celulele rosii ale sângelui, celulele plachetare, si diversele tipuri de celule albe. Celulele plachetare (trombocitele) au rol hemostatic (procesul de coagulare a sângelui), celulele albe ale sângelui, leucocitele pot sa omoare si sa indeparteze din organism o mare varietate de factori patogeni, incluzând bacterii, virusuri etc; unele limfocite produc anticorpi. De aceea rolul maduvei osoase este important si pentru producerea celulelor rosii ale sângelui, dar si pentru sistemul imunitar.
Indexul splinei:
Splina este cel mai mare organ limfoid al corpului, fiind localizata in partea superioara stanga a cavitatii abdominale. Functia principala a splinei consta in filtrarea si stocarea sângelui. Splina este un organ de consistenta ferma, foarte bogat alimentat in sange si foarte fragil, putându-se rupe usor, in cazul unei actiuni externe puternice. Ruptura splenica poate provoca hemoragie severa, fiind o cauza majora de deces in abdomenul acut.
Index timusului:
Timusul este un alt organ limfoid important, o glanda endocrina aflata la baza gâtului, ce produce limfocite si ajuta sistemul imunitar prin productia de limfocite; atrofierea lui odata cu inaintarea in vârsta este strâns legata de functia sistemului imunitar. Acest organ care este situat in piept, in partea anterioara a mediastinului, in perioada fetala a ultimelor saptamani de viata intrauterina si imediat la nastere cântareste circa 10 - 15 grame. Odata cu cresterea continua sa se dezvolte si ajunge la adolescenta sa aiba 30 -40 grame. Dupa pubertate se micsoreaza si ajunge la adult la 15 grame.
Indexul imunoglobulinelor:
Imunoglobulina este o proteina capabila sa se fixeze pe antigen (corpul strain) si atunci primeste denumirea de anticorp. De obicei se gaseste in plasma, dar se poate gasi si in alte fluide, tesuturi si secretii. Cele mai multe imunoglobuline umane prezente in plasma sunt gama-globuline. Imunoglobulinele pot fi clasificate in 5 tipuri IgG, IgA, IgM, IgD, IgE.
Index imunitatii sistemului respirator:
Sistemul respirator este un portal ce comunica cu lumea exterioara. Micro-organismele patogene, substanţele nocive de multe ori pot duce la declansarea unor boli inflamatorii ajungând in tractul respirator pe cale aeriana. Exista tesut limfoid localizat in tot tractul respirator, de la nazo-faringe pâna la bronhiole si alveole si exista noduli limfatici tipici in jurul traheii si bronhiilor.
Indexul imunitatii sistemului gastro-intestinal:
In ultimii ani se da din ce in ce mai multa atentie legaturii intre sistemul imunitar si tractul digestiv. Imunitatea nespecifica a tubului digestiv se refera la bariera mucoasa a tubului digestiv in totalitate, de la gura pâna la rect, toate descompunerile enzimatice, bariera hepatica si biliara, peristaltismul gastrointestinal si flora naturala.
Indexul imunitatii mucoaselor:
Sistemul imunitar al mucoaselor tinde sa se delimiteze structural si functional de aparatul imunitar sistemic, desi functionarea lui este imposibila fara legatura cu imunitatea sistemica. Sistemul imunitar al mucoaselor are doua componente functionale majore: locul de inducere si locul de raspuns imunitar. Limfocitele sunt într-o continua miscare între sistemul imunitar al corpului si sistemul imunitar al mucoaselor in timp ce se diferentiaza si se matureaza.
Indexul nodulilor limfatici 133,437 - 140,47
Indexul imunitatii amigdalelor 0,124 - 0,453
Indexul maduvei osoase 0,146 - 3,218
Indexul splinei 34,367 - 35,642
Index timusului 58,425 - 61,213
Indexul imunoglobulinelor 3,712 - 6,981
Index imunitatii sistemului respirator 3,241 - 9,814
Indexul imunitatii sistemului gastro-intestinal 0,638 - 1,712
Indexul imunitatii mucoaselor 4,111 - 18,741
Descrierea Parametrilor
Indexul nodulilor limfatici:
Nodulii limfatici costituie un organ unic la mamifere. În mod normal nodulii limfatici superficiali sunt foarte mici, cu diametrul mai mic de 5 cm, elastici, moi, fara aderenta la suprafetele înconjuratoare, si nu prezinta sensibilitate la palpare. Cand o bacterie invadeaza corpul, la locul leziunii, limfocitele vor produce limfochinine si anticorpi care sa ucida efectiv bacteria. Rezultatul va fi hiperplazia si histiocitosa limfocitelor ca raspuns al celulelor limfatice din nodulii limfatici care se vor mari. Virusurile, anumite substante chimice, produsii toxici metabolici, tesuturile degenerate si substantele straine organismului pot provoca hiperplazia reactiva limfatica. De aceea nodulii limfatici mariti reprezinta un semnal de avertizare important, asemanator unui far care semnalizeaza ca acolo este ceva.
Indexul imunitatii amigdalelor:
Amigdalele sunt cele mai mari formatiuni anatomice de natura limfatica din faringe. În copilarie sunt organe foarte active, continând toate tipurile de celule imunitare aflate in evolutie, cum ar fi limfocitele T si B si celulele fagocitare. De aceea au rol atât in imunitatea umorala prin producerea unor imunoglobuline, cât si in imunitatea celulara. Producerea de imunoglobuline IgA determina un sistem imunitar puternic, inhiba adeziunea bacteriilor la mucoasa respiratorie, inhiba multiplicarea bacteriilor, impiedica raspândirea virusurilor în organism si au efect de neutralizare si inhibitie asupra acestora.
Indexul maduvei osoase:
Sistemul hematopoietic medular se gaseste in interiorul oaselor organismului, in maduva osoasa. La adult exista doua tipuri de maduva osoasa: maduva rosie si maduva alba. În maduva rosie a oaselor se formeaza celulele rosii ale sângelui, celulele plachetare, si diversele tipuri de celule albe. Celulele plachetare (trombocitele) au rol hemostatic (procesul de coagulare a sângelui), celulele albe ale sângelui, leucocitele pot sa omoare si sa indeparteze din organism o mare varietate de factori patogeni, incluzând bacterii, virusuri etc; unele limfocite produc anticorpi. De aceea rolul maduvei osoase este important si pentru producerea celulelor rosii ale sângelui, dar si pentru sistemul imunitar.
Indexul splinei:
Splina este cel mai mare organ limfoid al corpului, fiind localizata in partea superioara stanga a cavitatii abdominale. Functia principala a splinei consta in filtrarea si stocarea sângelui. Splina este un organ de consistenta ferma, foarte bogat alimentat in sange si foarte fragil, putându-se rupe usor, in cazul unei actiuni externe puternice. Ruptura splenica poate provoca hemoragie severa, fiind o cauza majora de deces in abdomenul acut.
Index timusului:
Timusul este un alt organ limfoid important, o glanda endocrina aflata la baza gâtului, ce produce limfocite si ajuta sistemul imunitar prin productia de limfocite; atrofierea lui odata cu inaintarea in vârsta este strâns legata de functia sistemului imunitar. Acest organ care este situat in piept, in partea anterioara a mediastinului, in perioada fetala a ultimelor saptamani de viata intrauterina si imediat la nastere cântareste circa 10 - 15 grame. Odata cu cresterea continua sa se dezvolte si ajunge la adolescenta sa aiba 30 -40 grame. Dupa pubertate se micsoreaza si ajunge la adult la 15 grame.
Indexul imunoglobulinelor:
Imunoglobulina este o proteina capabila sa se fixeze pe antigen (corpul strain) si atunci primeste denumirea de anticorp. De obicei se gaseste in plasma, dar se poate gasi si in alte fluide, tesuturi si secretii. Cele mai multe imunoglobuline umane prezente in plasma sunt gama-globuline. Imunoglobulinele pot fi clasificate in 5 tipuri IgG, IgA, IgM, IgD, IgE.
Index imunitatii sistemului respirator:
Sistemul respirator este un portal ce comunica cu lumea exterioara. Micro-organismele patogene, substanţele nocive de multe ori pot duce la declansarea unor boli inflamatorii ajungând in tractul respirator pe cale aeriana. Exista tesut limfoid localizat in tot tractul respirator, de la nazo-faringe pâna la bronhiole si alveole si exista noduli limfatici tipici in jurul traheii si bronhiilor.
Indexul imunitatii sistemului gastro-intestinal:
In ultimii ani se da din ce in ce mai multa atentie legaturii intre sistemul imunitar si tractul digestiv. Imunitatea nespecifica a tubului digestiv se refera la bariera mucoasa a tubului digestiv in totalitate, de la gura pâna la rect, toate descompunerile enzimatice, bariera hepatica si biliara, peristaltismul gastrointestinal si flora naturala.
Indexul imunitatii mucoaselor:
Sistemul imunitar al mucoaselor tinde sa se delimiteze structural si functional de aparatul imunitar sistemic, desi functionarea lui este imposibila fara legatura cu imunitatea sistemica. Sistemul imunitar al mucoaselor are doua componente functionale majore: locul de inducere si locul de raspuns imunitar. Limfocitele sunt într-o continua miscare între sistemul imunitar al corpului si sistemul imunitar al mucoaselor in timp ce se diferentiaza si se matureaza.
BULETIN DE ANALIZA PRIVIND SISTEMUL ENDOCRIN
Aspectul testat Valori normale
Indexul secretiei tiroidiene 2,954 - 5,543
Indexul secretiei hormonului paratiroidian 2,845 - 4,017
Indexul secretiei glandei suprarenale 2,412 - 2,974
Indexul secretiei glandei pituitare 2,163 - 7,34
Indexul secretiei glandei pineale 3,210 - 6,854
Indexul secretiei timusului 2,967 - 3,528
Indexul glandelor sexuale 2,204 - 2,819
Descrierea Parametrilor
Indexul secretiei tiroidiene:
Glanda tiroida este un organ important a carei functie este foarte clar delimitata de alte sisteme ale corpului (cum ar fi sistemul respirator etc), în schimb este in legatura directa cu sistemul nervos, acestea interactionând unul cu celalalt, fiind cunoscute ca doua sisteme biologice informationale, fara cooperarea lor nefiind posibila mentinerea homeostaziei interne a corpului. Dupa stimularea nervoasă, glandele sistemul endocrin elibereaza substante chimice operative care sunt trimise la organele corespunzatoare prin circulatia sanguina pentru a le regla functia. Aceste substante chimice operative se numesc hormoni. Tiroida este cea mai mare glanda endocrina din corp ce secreta hormonii tiroidieni, dupa ce este stimulata pe cale nervoasa. Acesti hormoni vor avea un efect fiziologic dupa ce vor fi trimisi la organele corespunzatoare din corp.
Indexul secretiei hormonului paratiroidian:
PTH, hormonul paratiroidian actioneaza asupra metabolismului calciului si fosforului, mobilizând calciul din oase, pentru a creste concentratia calciului in sânge, a creste absorbtia calciului la nivel intestinal si renal si pentru a mentine echilibrul calciului in organism. Daca secretia paratiroidei scade, concentratia de calciu va scadea si apare tetania; in caz contrar, in caz de hiperparatiroidism pot sa apara fracturi osoase din cauza unei absorbtii excesive de calciu. Disfunctia glandei paratiroide poate rasturna raportul între concentratia calciului si cea a fosforului la nivelul sângelui.
Indexul secretiei glandei suprarenale:
Medulara glandei suprarenale este partea interna care secreta adrenalina si noradrenalina. Cresterea secretiei hormonilor de stres poate produce cresterea tensiunii arteriale, a batailor cardiace, creste glicemia si mobilizeaza substantele de rezerva pentru a pregati organismul sa lupte cu factorii mediului extern. Din aceste considerente glanda suprarenala este una din cele mai importante glande endocrine din corp. Întreaga activitate a glandei suprarenale este coordonata si optimizata de centrii nervosi din glanda pineala. De exemplu, secretia de aldosteron, hormon implicat in metabolismul mineralelor, este reglata de secretia reninei, hormon produs de rinichi, secretia de cortizol si hormoni androgeni, totul fiind reglat central de ACTH (hormonul adrenocorticotrop) produs de pituitara, care la rândul sau se supune glandei pineale care secreta factorul de eliberare al hormonului corticotrop. Adrenalina si noradrenalina sunt reglate pe calea sistemului nervos simpatic.
Indexul secretiei glandei pituitare:
Glanda pituitara este, de asemenea una dintre cele mai importante glande cu secretie interna si are doua paărti componente: lobul subfrontal (lobul anterior) si lobul posterior. Aceasta secreta hormoni cum ar fi: hormonul de crestere, hormonul de stimulare al tiroidei, hormonul adrenocorticotrop (ACTH), hormonul gonadotrop, oxitocina, prolactina, melanina etc. si poate stoca hormonul antidiuretic produs de hipotalamus. Acesti hormoni au rol în metabolism, crestere, dezvoltare si reproducere.
Indexul secretiei glandei pineale:
Celulele pineale se afla sub conducerea fibrelor postganglionare din ganglionii spinali ai sistemului nervos simpatic. Celulele acestei glande sintetizeaza melatonina. Secretia glandei pineale este strâns legata de lumina, activitatea glandei pineale micsorându-se in timp ce este expusa la lumina si crescând la întuneric, astfel întunericul joaca un rol catalitic asupra secretiei glandei. Secretia melatoninei fiind legata de lumina si intuneric, determina ritmul nostru circadian. Concentratia plasmatica a melatoninei este minima la apusul soarelui si ajunge la nivel maxim la miezul noptii. În plus, secretia ciclica este strâns legata de ciclul activitatii sexuale la animale si la om, si de asemenea de ciclul menstrual la femeie. Glanda pineala este cea care [masoara timpul] si da semnalul catre sistemul nervos central prin intermediul secretiei ciclice a melatononei, afectând timpul biologic al corpului si determinând ciclul veghe-somn, in mod particular si in strânsa legatura cu axa hipothalamus - pituitara - gonade.
Indexul secretiei timusului:
Timusul este un organ limfoid cu functie endocrina. Timusul se dezvolta si ajunge la marimea maxima in perioada neonatala si imediat in primii ani de viata, iar dupa maturarea sexuala, incepe in mod gradat sa se reduca prin degradare. Timusul este situat in partea anterioara a mediastinului fiind impartit in doi lobi, asimetrici, lobul stâng si cel drept, si, la adult cântăreşte circa 25-40 grame, are culoare rosu-cenusiu si este moale. Timusul este un organ hematopoietic in viata embrionara, dar la adult are si rol imunitar prin productia de limfocite, plasmocite si celule mieloide. Celulele reticulate ale timusului secreta timosina, care participa in procesul de maturare al celulelor imunitare T. Timusul poate sa inhibe sinteza si eliberarea acetilcolinei la nivelul terminatiilor nervoase. În cazul unui timom, secretia de timosina creste, aceasta duce la o disfunctie neuromusculara numita [miastenia gravis].
Indexul glandelor sexuale:
Este vorba de gonade, adica testicolele la barbat si ovarele la femeie.
Testicolele secreta hormonul masculin, testosteronul, ce are ca rol principal sustinerea dezvoltarii gonadelor si a structurii acestora, determinarea aparitiei caracterelor sexuale secundare specifice, dar si sinteza proteinelor.
Ovarele secreta hormonul de stimulare al foliculinei, progesteronul, relaxina si hormonii feminitatii.
Acestea au rol în:
(1) stimularea proliferarii endometrului, pentru îngrosarea uterului, cresterea sânilor si aparitia caracterelor sexuale secundare specifice s.a.m.d.
(2) stimularea proliferarii mucoasei uterine si a glandelor uterine, mentinerea homeostaziei apei, a sodiului, calciului, scaderea glicemiei, cresterea temperaturii corpului.
(3) cresterea laxitatii cervixului uterin si al simfizei pubiene la nastere.
(4) aparitia caracterelor sexuale feminine etc.
Indexul secretiei tiroidiene 2,954 - 5,543
Indexul secretiei hormonului paratiroidian 2,845 - 4,017
Indexul secretiei glandei suprarenale 2,412 - 2,974
Indexul secretiei glandei pituitare 2,163 - 7,34
Indexul secretiei glandei pineale 3,210 - 6,854
Indexul secretiei timusului 2,967 - 3,528
Indexul glandelor sexuale 2,204 - 2,819
Descrierea Parametrilor
Indexul secretiei tiroidiene:
Glanda tiroida este un organ important a carei functie este foarte clar delimitata de alte sisteme ale corpului (cum ar fi sistemul respirator etc), în schimb este in legatura directa cu sistemul nervos, acestea interactionând unul cu celalalt, fiind cunoscute ca doua sisteme biologice informationale, fara cooperarea lor nefiind posibila mentinerea homeostaziei interne a corpului. Dupa stimularea nervoasă, glandele sistemul endocrin elibereaza substante chimice operative care sunt trimise la organele corespunzatoare prin circulatia sanguina pentru a le regla functia. Aceste substante chimice operative se numesc hormoni. Tiroida este cea mai mare glanda endocrina din corp ce secreta hormonii tiroidieni, dupa ce este stimulata pe cale nervoasa. Acesti hormoni vor avea un efect fiziologic dupa ce vor fi trimisi la organele corespunzatoare din corp.
Indexul secretiei hormonului paratiroidian:
PTH, hormonul paratiroidian actioneaza asupra metabolismului calciului si fosforului, mobilizând calciul din oase, pentru a creste concentratia calciului in sânge, a creste absorbtia calciului la nivel intestinal si renal si pentru a mentine echilibrul calciului in organism. Daca secretia paratiroidei scade, concentratia de calciu va scadea si apare tetania; in caz contrar, in caz de hiperparatiroidism pot sa apara fracturi osoase din cauza unei absorbtii excesive de calciu. Disfunctia glandei paratiroide poate rasturna raportul între concentratia calciului si cea a fosforului la nivelul sângelui.
Indexul secretiei glandei suprarenale:
Medulara glandei suprarenale este partea interna care secreta adrenalina si noradrenalina. Cresterea secretiei hormonilor de stres poate produce cresterea tensiunii arteriale, a batailor cardiace, creste glicemia si mobilizeaza substantele de rezerva pentru a pregati organismul sa lupte cu factorii mediului extern. Din aceste considerente glanda suprarenala este una din cele mai importante glande endocrine din corp. Întreaga activitate a glandei suprarenale este coordonata si optimizata de centrii nervosi din glanda pineala. De exemplu, secretia de aldosteron, hormon implicat in metabolismul mineralelor, este reglata de secretia reninei, hormon produs de rinichi, secretia de cortizol si hormoni androgeni, totul fiind reglat central de ACTH (hormonul adrenocorticotrop) produs de pituitara, care la rândul sau se supune glandei pineale care secreta factorul de eliberare al hormonului corticotrop. Adrenalina si noradrenalina sunt reglate pe calea sistemului nervos simpatic.
Indexul secretiei glandei pituitare:
Glanda pituitara este, de asemenea una dintre cele mai importante glande cu secretie interna si are doua paărti componente: lobul subfrontal (lobul anterior) si lobul posterior. Aceasta secreta hormoni cum ar fi: hormonul de crestere, hormonul de stimulare al tiroidei, hormonul adrenocorticotrop (ACTH), hormonul gonadotrop, oxitocina, prolactina, melanina etc. si poate stoca hormonul antidiuretic produs de hipotalamus. Acesti hormoni au rol în metabolism, crestere, dezvoltare si reproducere.
Indexul secretiei glandei pineale:
Celulele pineale se afla sub conducerea fibrelor postganglionare din ganglionii spinali ai sistemului nervos simpatic. Celulele acestei glande sintetizeaza melatonina. Secretia glandei pineale este strâns legata de lumina, activitatea glandei pineale micsorându-se in timp ce este expusa la lumina si crescând la întuneric, astfel întunericul joaca un rol catalitic asupra secretiei glandei. Secretia melatoninei fiind legata de lumina si intuneric, determina ritmul nostru circadian. Concentratia plasmatica a melatoninei este minima la apusul soarelui si ajunge la nivel maxim la miezul noptii. În plus, secretia ciclica este strâns legata de ciclul activitatii sexuale la animale si la om, si de asemenea de ciclul menstrual la femeie. Glanda pineala este cea care [masoara timpul] si da semnalul catre sistemul nervos central prin intermediul secretiei ciclice a melatononei, afectând timpul biologic al corpului si determinând ciclul veghe-somn, in mod particular si in strânsa legatura cu axa hipothalamus - pituitara - gonade.
Indexul secretiei timusului:
Timusul este un organ limfoid cu functie endocrina. Timusul se dezvolta si ajunge la marimea maxima in perioada neonatala si imediat in primii ani de viata, iar dupa maturarea sexuala, incepe in mod gradat sa se reduca prin degradare. Timusul este situat in partea anterioara a mediastinului fiind impartit in doi lobi, asimetrici, lobul stâng si cel drept, si, la adult cântăreşte circa 25-40 grame, are culoare rosu-cenusiu si este moale. Timusul este un organ hematopoietic in viata embrionara, dar la adult are si rol imunitar prin productia de limfocite, plasmocite si celule mieloide. Celulele reticulate ale timusului secreta timosina, care participa in procesul de maturare al celulelor imunitare T. Timusul poate sa inhibe sinteza si eliberarea acetilcolinei la nivelul terminatiilor nervoase. În cazul unui timom, secretia de timosina creste, aceasta duce la o disfunctie neuromusculara numita [miastenia gravis].
Indexul glandelor sexuale:
Este vorba de gonade, adica testicolele la barbat si ovarele la femeie.
Testicolele secreta hormonul masculin, testosteronul, ce are ca rol principal sustinerea dezvoltarii gonadelor si a structurii acestora, determinarea aparitiei caracterelor sexuale secundare specifice, dar si sinteza proteinelor.
Ovarele secreta hormonul de stimulare al foliculinei, progesteronul, relaxina si hormonii feminitatii.
Acestea au rol în:
(1) stimularea proliferarii endometrului, pentru îngrosarea uterului, cresterea sânilor si aparitia caracterelor sexuale secundare specifice s.a.m.d.
(2) stimularea proliferarii mucoasei uterine si a glandelor uterine, mentinerea homeostaziei apei, a sodiului, calciului, scaderea glicemiei, cresterea temperaturii corpului.
(3) cresterea laxitatii cervixului uterin si al simfizei pubiene la nastere.
(4) aparitia caracterelor sexuale feminine etc.
BULETIN DE ANALIZA PRIVIND PIELEA
Aspectul testat Valori normale
Indexul radicalilor liberi din piele 0,124 - 3,453
Indexul colagenului din piele 4,471 - 6,079
Indexul grasimii din piele 14,477 - 21,348
Indexul imunitatii pielii 1,035 - 3,230
Indexul umiditatii pielii 0,218 - 0,953
Pierderea umiditatii pielii 2,214 - 4,158
Indexul petelor rosii ale pielii 0,824 - 1,942
Indexul elasticitatii pielii 2,717 - 3,512
Indexul melaninei pielii 0,346 - 0,501
Indexul hormonilor pielii 0,842 - 1,858
Descrierea Parametrilor
Indexul radicalilor liberi din piele:
Cele mai mari daune produse organismului sunt din cauza unor toxine interne. Aceste substante sunt rezultatul reactiilor de oxidare din organism. Acestea sunt create constant si din punct de vedere al efectului toxic si farmacologic, joaca rol important in procesul de imbatrânire, deoarece deterioreaza proteinele, ADN-ul etc., si pot cauza moartea prematura a celulelor. Pielea va involua, va deveni uscata si ridata.
Indexul colagenului din piele:
Colagenul este un material biologic format dintr-un lant lung proteic, polimerizat. Rolul lui este de a lega celulele diferitelor tipuri de tesuturi animale si este o materie prima cruciala fiind materialul biologic cel mai solicitat în industria bio-tehnologiei. Aria de utilizare are aplicatii în diferite domenii cum ar fi cel al productiei de materialele biomedicale, cosmetice, industria alimentara etc. Colagenul cucereste încet terenul în domeniul tehnicilor cosmetice de îngrijire a pielii. Colagenul este unul din compusii majori ai diferitelor structuri ale corpului uman, este proteina cea mai larg raspândita în organism, reprezentând 25-33% din totalul masei proteice si circa 6% din greutatea corporala, fiind prezent intr-o mare varietate de tesuturi si organe ale corpului, cum ar fi pielea, oasele, cartilajele, ligamentele, cornea, intima, fascia etc., este componenta majora ce mentine strucura si morfologia pielii si este materia prima de reparare a tesuturilor lezate. Dupa ce colagenul din stratul cortical a fost oxidat si distrus rolul de sustinere dispare si structura eterogena a pielii colabeaza si apar ridurile.
Indexul grasimii din piele:
Pielea uleioasa: secretia mai puternica a glandelor sebacee da un aspect lucios si alunecos pielii. Pielea este mai subtire, cu porii largiti si pot sa apara acneea si comedoanele mai usor. In schimb nu vor aparea riduri prea usor. Make-up-ul facial rareori dureaza. Este o cerinta majora tinerea sub control a secretiei grase a pielii si curatirea periodica pentru reduce aparitia punctelor negre, a acneii si a comedoanelor. Se vor selecta produse proaspete si compatibile pentru îngrijirea pielii, si procedurile de exfoliere si curatire profunda se vor face săptamânal. Folosirea lotiunilor hidratante cu factor de protectie solara vor asigura protectia pielii pe parcursul zilei si prevenirea îmbatrânirii. Pentru make-up se vor alege produse usoare si eficace pentru controlul grasimii.
Indexul imunitatii pielii:
Pentru a preveni invazia organismului de diferitele micro-organisme precum virusurile, bacteriile, fungii si pentru a preveni alergiile ar trebui, în primul rând, sa imbunatatim imunitatea intregului organism si nu numai imunitatea pielii.
În mod special:
1. Oamenii ar trebui sa acorde mai multa atentie la ceea ce mananca, sa consume mai multe ciuperci negre, ciuperci albe, ciuperci galbene, Agrocybe, si alti fungi, legume si fructe inchise la culoare, (varza rosie, vinete, struguri rosii si negri, cartofi rosii), alimente ce contin mai mult zinc (ficat, fructe de mare, mere fiindca zincul creste imunitatea si în acelasi timp este benefic pentru piele, reducându-i sensibilitatea).
2. Oamenii ar trebui sa faca exercitii fizice moderate si sa aiba un program echilibrat pentru munca si odihna si sa nu se culce la ore târzii.
3. Oamenii ar trebui sa aiba inima [buna], sa zâmbeasca.
Indexul umiditatii pielii:
Pielea uscata poate sa fie o problema majora la femei. Datele recente arata ca 60% dintre femei sunt preocupate de problema uscaciunii pielii, chiar mai mult decât de riduri. În timpul iernii 70% dintre ele sustin ca au pielea foarte uscata si 40% au pielea uscata. (Vara: piele foarte uscata 34% si uscata 15%).
Motivele aparitiei pielii uscate sunt:
1. Vârsta înaintata
Abilitatea pielii de mentinere a umiditatii si a secretiei seboreice odata cu înaintarea în vârsta scade.
2. Secretia seboreica insuficienta
Suprafata pielii este formata din membrane sebacee si ajuta la mentinerea umiditatii pielii. Odata cu reducerea secretiei seboreice, nu se indeplinesc conditiile pentru producerea de membranelor seboreice si pielea devine uscata.
3. Scaderea temperaturii
Secreţia de sebum si transpiratia se reduc rapid din cauza frigului, in timpul iernii, dar aerul fiind uscat si umiditatea pielii se reduce gradat, prin evaporare si pielea devine tot mai aspra, rezultatul fiind scaderea imunitatii locale.
4. Lipsa somnului
Lipsa somnului cuplata cu oboseala este mai daunatoare pentru organism si determina deteriorarea circulatiei sanguine. Când organismul nu se mai poate echilibra, pielea isi va pierde energia si va parea uscata si aspra.
5. Pierderea mare de greutate, dar si pierderea partiala a greutatii poate face ca pielea sa devina uscata. Când pielea nu poate sa primeasca nutrientii necesari, va pierde flexibilitatea si umiditatea, devenind uscata si fragila. Pielea uscata este recunoscuta ca boala a pielii.
6. Alte cauze
Temperatura ridicata a încaperii, baia cu apa fierbinte, folosirea de sapun sau detergent aspru, modificarile endocrine cum ar fi reducerea estrogenului în perioada menopauzei.
Pierderea umiditatii pielii:
Umiditatea stratului cornos este de numai 10% -30% pentru a asigura starea moale si elastica a pielii. In timpul iernii, când vremea, de cele mai multe ori, este rece si uscata si exista diferente mari intre temparatura zilei si a noptii, secretia glandelor sebacee si a glandelor sudoripare scade si scade si continutul de apa al celulelor epiteliale.
Indexul petelor rosii ale pielii:
Liniile fine rosii, telangiectaziile sunt situate pe corp, de cele mai multe ori pe fata, abdomen, sau fese, cu aspect macular sau linear, uneori rectilinii, alteori cu aspect sinusal. Telangiectazia este o manifestare obisnuita a pielii si la unele persoane este însotita de senzatia de arsura sau iritatie.
Indexul elasticitatii pielii:
Radiatiile ultraviolete puternice pot cauza usor keratoza facand ca pielea sa-si piarda elasticitatea, determinand imbatranirea precoce. Elasicitatea pielii se poate imbunatatii prin ajustarea dietei, inlaturându-se astfel efectele daunatoare ale radiatiilor ultraviolete. Este nevoie sa se consume cantitati adecvate de apa, pentru ca se stie ca pielea are un continut de apa ce atinge 72% , in timp ce luat per ansamblu organismul unui adult are 58% pâna la 67% apa. Cantitatea de apa din organism scade in mod special vara, la temperaturi ridicate, cauzând uscarea pielii, reducerea secretiei glandelor sebacee, cauzând pierderea elasticitatii pielii. Un adult sanatos are nevoie sa bea circa 1500 ml apa în fiecare zi.
Indexul melaninei pielii:
Melanina se poate gasi si în pielea umana, mucoase, retina, pia mater în encefal, vezica biliara, ovare etc. Melanina este produsa de melanocite. Melanocitele sunt distribuite in stratul bazal al epidermului, dar se gasesc si la nivelul radacinii firelor de par, si in firele de par. Epidermul uman are circa 2 milioane de melanocite, cu greutatea totala de 1 g ce sunt distribuite simetric cu densitatea de 1560 celule/ milimetru patrat. Melanocitele sintetizeaza si secreta melanina, de aceea sunt considerate a fi celule glandulare. Totusi, biosinteza melaninei este un proces foarte complex ce necesita cantitati suficiente de tirosina - tirosinasa pentru ca reactia sa aiba loc la nivelul celulelor pigmentare. Legat de vitiligo, orice disfunctie aparuta in formarea melaninei, transferul si degradarea ei, determina modificarea metabolismului melanocitelor, ceea ce duce la modificarea coloratiei pielii.
Indexul hormonilor pielii:
Pielea este împărtita in trei straturi: epiderm, derm si subcutis; epiderma este in continuare impartita in cinci straturi: bazal, spinos, granular, transparent si cornos, dinspre straturile profunde spre exterior. Celulele epiteliale incep sa creasca din profunzime spre exterior, adica de la stratul bazal spre cel cornos, trecând prin procesul de dezvoltare, îmbatrânire spre moarte, odata cu inaintarea spre exterior, stratul cornos fiind produsul final al acestui proces de regenerare a celulelor cutanate. Cu imbatrânirea stratul cornos devine mai gros, pielea isi pierde luciul, devine palida, cenusie, se descuameaza si se rideaza. Procesul de formare a stratului cornos dureaza aproximativ o luna, asa ca expertii in cosmetica acorda atentie procesului de îndepartare a stratului asprit o data la 28 zile.
Indexul radicalilor liberi din piele 0,124 - 3,453
Indexul colagenului din piele 4,471 - 6,079
Indexul grasimii din piele 14,477 - 21,348
Indexul imunitatii pielii 1,035 - 3,230
Indexul umiditatii pielii 0,218 - 0,953
Pierderea umiditatii pielii 2,214 - 4,158
Indexul petelor rosii ale pielii 0,824 - 1,942
Indexul elasticitatii pielii 2,717 - 3,512
Indexul melaninei pielii 0,346 - 0,501
Indexul hormonilor pielii 0,842 - 1,858
Descrierea Parametrilor
Indexul radicalilor liberi din piele:
Cele mai mari daune produse organismului sunt din cauza unor toxine interne. Aceste substante sunt rezultatul reactiilor de oxidare din organism. Acestea sunt create constant si din punct de vedere al efectului toxic si farmacologic, joaca rol important in procesul de imbatrânire, deoarece deterioreaza proteinele, ADN-ul etc., si pot cauza moartea prematura a celulelor. Pielea va involua, va deveni uscata si ridata.
Indexul colagenului din piele:
Colagenul este un material biologic format dintr-un lant lung proteic, polimerizat. Rolul lui este de a lega celulele diferitelor tipuri de tesuturi animale si este o materie prima cruciala fiind materialul biologic cel mai solicitat în industria bio-tehnologiei. Aria de utilizare are aplicatii în diferite domenii cum ar fi cel al productiei de materialele biomedicale, cosmetice, industria alimentara etc. Colagenul cucereste încet terenul în domeniul tehnicilor cosmetice de îngrijire a pielii. Colagenul este unul din compusii majori ai diferitelor structuri ale corpului uman, este proteina cea mai larg raspândita în organism, reprezentând 25-33% din totalul masei proteice si circa 6% din greutatea corporala, fiind prezent intr-o mare varietate de tesuturi si organe ale corpului, cum ar fi pielea, oasele, cartilajele, ligamentele, cornea, intima, fascia etc., este componenta majora ce mentine strucura si morfologia pielii si este materia prima de reparare a tesuturilor lezate. Dupa ce colagenul din stratul cortical a fost oxidat si distrus rolul de sustinere dispare si structura eterogena a pielii colabeaza si apar ridurile.
Indexul grasimii din piele:
Pielea uleioasa: secretia mai puternica a glandelor sebacee da un aspect lucios si alunecos pielii. Pielea este mai subtire, cu porii largiti si pot sa apara acneea si comedoanele mai usor. In schimb nu vor aparea riduri prea usor. Make-up-ul facial rareori dureaza. Este o cerinta majora tinerea sub control a secretiei grase a pielii si curatirea periodica pentru reduce aparitia punctelor negre, a acneii si a comedoanelor. Se vor selecta produse proaspete si compatibile pentru îngrijirea pielii, si procedurile de exfoliere si curatire profunda se vor face săptamânal. Folosirea lotiunilor hidratante cu factor de protectie solara vor asigura protectia pielii pe parcursul zilei si prevenirea îmbatrânirii. Pentru make-up se vor alege produse usoare si eficace pentru controlul grasimii.
Indexul imunitatii pielii:
Pentru a preveni invazia organismului de diferitele micro-organisme precum virusurile, bacteriile, fungii si pentru a preveni alergiile ar trebui, în primul rând, sa imbunatatim imunitatea intregului organism si nu numai imunitatea pielii.
În mod special:
1. Oamenii ar trebui sa acorde mai multa atentie la ceea ce mananca, sa consume mai multe ciuperci negre, ciuperci albe, ciuperci galbene, Agrocybe, si alti fungi, legume si fructe inchise la culoare, (varza rosie, vinete, struguri rosii si negri, cartofi rosii), alimente ce contin mai mult zinc (ficat, fructe de mare, mere fiindca zincul creste imunitatea si în acelasi timp este benefic pentru piele, reducându-i sensibilitatea).
2. Oamenii ar trebui sa faca exercitii fizice moderate si sa aiba un program echilibrat pentru munca si odihna si sa nu se culce la ore târzii.
3. Oamenii ar trebui sa aiba inima [buna], sa zâmbeasca.
Indexul umiditatii pielii:
Pielea uscata poate sa fie o problema majora la femei. Datele recente arata ca 60% dintre femei sunt preocupate de problema uscaciunii pielii, chiar mai mult decât de riduri. În timpul iernii 70% dintre ele sustin ca au pielea foarte uscata si 40% au pielea uscata. (Vara: piele foarte uscata 34% si uscata 15%).
Motivele aparitiei pielii uscate sunt:
1. Vârsta înaintata
Abilitatea pielii de mentinere a umiditatii si a secretiei seboreice odata cu înaintarea în vârsta scade.
2. Secretia seboreica insuficienta
Suprafata pielii este formata din membrane sebacee si ajuta la mentinerea umiditatii pielii. Odata cu reducerea secretiei seboreice, nu se indeplinesc conditiile pentru producerea de membranelor seboreice si pielea devine uscata.
3. Scaderea temperaturii
Secreţia de sebum si transpiratia se reduc rapid din cauza frigului, in timpul iernii, dar aerul fiind uscat si umiditatea pielii se reduce gradat, prin evaporare si pielea devine tot mai aspra, rezultatul fiind scaderea imunitatii locale.
4. Lipsa somnului
Lipsa somnului cuplata cu oboseala este mai daunatoare pentru organism si determina deteriorarea circulatiei sanguine. Când organismul nu se mai poate echilibra, pielea isi va pierde energia si va parea uscata si aspra.
5. Pierderea mare de greutate, dar si pierderea partiala a greutatii poate face ca pielea sa devina uscata. Când pielea nu poate sa primeasca nutrientii necesari, va pierde flexibilitatea si umiditatea, devenind uscata si fragila. Pielea uscata este recunoscuta ca boala a pielii.
6. Alte cauze
Temperatura ridicata a încaperii, baia cu apa fierbinte, folosirea de sapun sau detergent aspru, modificarile endocrine cum ar fi reducerea estrogenului în perioada menopauzei.
Pierderea umiditatii pielii:
Umiditatea stratului cornos este de numai 10% -30% pentru a asigura starea moale si elastica a pielii. In timpul iernii, când vremea, de cele mai multe ori, este rece si uscata si exista diferente mari intre temparatura zilei si a noptii, secretia glandelor sebacee si a glandelor sudoripare scade si scade si continutul de apa al celulelor epiteliale.
Indexul petelor rosii ale pielii:
Liniile fine rosii, telangiectaziile sunt situate pe corp, de cele mai multe ori pe fata, abdomen, sau fese, cu aspect macular sau linear, uneori rectilinii, alteori cu aspect sinusal. Telangiectazia este o manifestare obisnuita a pielii si la unele persoane este însotita de senzatia de arsura sau iritatie.
Indexul elasticitatii pielii:
Radiatiile ultraviolete puternice pot cauza usor keratoza facand ca pielea sa-si piarda elasticitatea, determinand imbatranirea precoce. Elasicitatea pielii se poate imbunatatii prin ajustarea dietei, inlaturându-se astfel efectele daunatoare ale radiatiilor ultraviolete. Este nevoie sa se consume cantitati adecvate de apa, pentru ca se stie ca pielea are un continut de apa ce atinge 72% , in timp ce luat per ansamblu organismul unui adult are 58% pâna la 67% apa. Cantitatea de apa din organism scade in mod special vara, la temperaturi ridicate, cauzând uscarea pielii, reducerea secretiei glandelor sebacee, cauzând pierderea elasticitatii pielii. Un adult sanatos are nevoie sa bea circa 1500 ml apa în fiecare zi.
Indexul melaninei pielii:
Melanina se poate gasi si în pielea umana, mucoase, retina, pia mater în encefal, vezica biliara, ovare etc. Melanina este produsa de melanocite. Melanocitele sunt distribuite in stratul bazal al epidermului, dar se gasesc si la nivelul radacinii firelor de par, si in firele de par. Epidermul uman are circa 2 milioane de melanocite, cu greutatea totala de 1 g ce sunt distribuite simetric cu densitatea de 1560 celule/ milimetru patrat. Melanocitele sintetizeaza si secreta melanina, de aceea sunt considerate a fi celule glandulare. Totusi, biosinteza melaninei este un proces foarte complex ce necesita cantitati suficiente de tirosina - tirosinasa pentru ca reactia sa aiba loc la nivelul celulelor pigmentare. Legat de vitiligo, orice disfunctie aparuta in formarea melaninei, transferul si degradarea ei, determina modificarea metabolismului melanocitelor, ceea ce duce la modificarea coloratiei pielii.
Indexul hormonilor pielii:
Pielea este împărtita in trei straturi: epiderm, derm si subcutis; epiderma este in continuare impartita in cinci straturi: bazal, spinos, granular, transparent si cornos, dinspre straturile profunde spre exterior. Celulele epiteliale incep sa creasca din profunzime spre exterior, adica de la stratul bazal spre cel cornos, trecând prin procesul de dezvoltare, îmbatrânire spre moarte, odata cu inaintarea spre exterior, stratul cornos fiind produsul final al acestui proces de regenerare a celulelor cutanate. Cu imbatrânirea stratul cornos devine mai gros, pielea isi pierde luciul, devine palida, cenusie, se descuameaza si se rideaza. Procesul de formare a stratului cornos dureaza aproximativ o luna, asa ca expertii in cosmetica acorda atentie procesului de îndepartare a stratului asprit o data la 28 zile.
BULETIN DE ANALIZA PRIVIND FUNCTIA SEXUALA MASCULINA
Aspectul testat Valori normale
Testosteron 3,342 - 9,461
Gonadotropina 4,111 - 18,741
Functia erectila 3,241 - 9,814
Descrierea Parametrilor
Testosteron:
Testosteronul este cel mai important hormon masculin (androgen), produs in cea mai mare parte de testicole. Efectele testosteronului asupra organelor genitale si asupra altor organe vitale sunt foarte complexe, aceste procese biochimice nefiind inca pe deplin cunoscute. Testosteronul poate actiona asupra multor sisteme si functii ale organismului. La pubertate secretia de testosteron creste in mod gradat atingând nivelul maxim odata cu maturarea functiei sexuale. Acest hormon sexual este produs in proportie de 95% in celulele interstitiale ale testicolelor si 5% este secretat de glanda suprarenala. Cantitatea de testosteron este scazuta, 0.3 ~ 1.0 ug/dl, existând o fluctuatie pe parcursul celor 24 de ore precum si una sezoniera. Mentinerea nivelului de testosteron este legata de sanatatea fizica, nutritie, boli, alti factori, si de asemenea scade odata cu înaintarea in vârsta.
Gonadotropina:
Rolul gonadotropinei este sa ajute in procesul de maturare a organelor genitale, adica a testicolelor si ovarelor. In cazul unei secretii insuficiente apare displazia organelor genitale si intârzierea dezvoltarii caracterelor sexuale. Inaintea pubertatii secretia gonadotropinei este foarte mica si fara diferente pe parcursul zilei si noptii, in perioada apropiata pubertatii o cantitate foarte mare de gonadotropina se secreta atât ziua cât si noaptea. Odata cu instalarea semnelor pubertatii cantitatea de gonadotropina secretata este semnificativ marita in timpul noptii si este apropiata de doza adultului. Gonadotropina are doua componente: hormonul luteinizant si hormonul foliculostimulant, pâna la pubertate, ambele fiind in cantitate foarte mica. În preajma pubertatii concentratia acestor hormoni creste pentru a stimula maturarea functiei sexuale. La barbati, hormonul de stimulare al foliculinei comanda productia de sperma si hormonul de luteinizare influenteaza functia celulelor interstitiale pentru a produce hormonii sexuali masculini, in mod special testosteron.
Functia erectila:
Fuctia erectila confera corpului cavernos al penisului posibilitatea de a produce dilatarea vaselor (arteriectazia) si cresterea presiunii arteriale, astfel incât peste 200 ml de sânge sa inunde corpul cavernos comprimând sistemul venos. Astfel sangele nu se va mai putea intoarce prin circulatia venoasa si se va produce erectia. In timpul erectiei cei trei corpi cavernosi sunt plini de sânge. Penisul este ca o uimitoare unitate hidro-mecanica naturala, la care functia fiziologica erectila este determinata de dinamica modificarii capacitatii organului sub influenta intrarii si iesirii fluxului sanguin. In functie de marimea penisului un volum de circa 80-200 ml de sânge peste cel normal, invadeaza vasele organului. In timpul excitatiei, creierul si centrii nervosi spinali transmit mesajul si fac ca neurotransmitatorii sa actioneze asupra corpului cavernos al penisului, pentru a se produce arteriectazia si cresterea fluxului sanguin ce va comprima venele, facând dificila intoarcerea fluxului sanguin, finalul fiind aparitia erectiei. Tesutul erectil al penisului are 3 corpi cavernosi: corpul spongios, sau corpul cavernos uretral, ce confera volumul de sânge, si alte doua corpuri cavernoase pereche ce confera duritatea. Sângele este pompat în tesutul erectil, acesta comportându-se ca un burete ce se umfla atunci când este plin de apa. Capacitatea corpului cavernos determina marimea penisului in timpul erectiei. Astfel se poate creste marimea penisului în erectie daca se va creste capacitatea corpului cavernos.
Testosteron 3,342 - 9,461
Gonadotropina 4,111 - 18,741
Functia erectila 3,241 - 9,814
Descrierea Parametrilor
Testosteron:
Testosteronul este cel mai important hormon masculin (androgen), produs in cea mai mare parte de testicole. Efectele testosteronului asupra organelor genitale si asupra altor organe vitale sunt foarte complexe, aceste procese biochimice nefiind inca pe deplin cunoscute. Testosteronul poate actiona asupra multor sisteme si functii ale organismului. La pubertate secretia de testosteron creste in mod gradat atingând nivelul maxim odata cu maturarea functiei sexuale. Acest hormon sexual este produs in proportie de 95% in celulele interstitiale ale testicolelor si 5% este secretat de glanda suprarenala. Cantitatea de testosteron este scazuta, 0.3 ~ 1.0 ug/dl, existând o fluctuatie pe parcursul celor 24 de ore precum si una sezoniera. Mentinerea nivelului de testosteron este legata de sanatatea fizica, nutritie, boli, alti factori, si de asemenea scade odata cu înaintarea in vârsta.
Gonadotropina:
Rolul gonadotropinei este sa ajute in procesul de maturare a organelor genitale, adica a testicolelor si ovarelor. In cazul unei secretii insuficiente apare displazia organelor genitale si intârzierea dezvoltarii caracterelor sexuale. Inaintea pubertatii secretia gonadotropinei este foarte mica si fara diferente pe parcursul zilei si noptii, in perioada apropiata pubertatii o cantitate foarte mare de gonadotropina se secreta atât ziua cât si noaptea. Odata cu instalarea semnelor pubertatii cantitatea de gonadotropina secretata este semnificativ marita in timpul noptii si este apropiata de doza adultului. Gonadotropina are doua componente: hormonul luteinizant si hormonul foliculostimulant, pâna la pubertate, ambele fiind in cantitate foarte mica. În preajma pubertatii concentratia acestor hormoni creste pentru a stimula maturarea functiei sexuale. La barbati, hormonul de stimulare al foliculinei comanda productia de sperma si hormonul de luteinizare influenteaza functia celulelor interstitiale pentru a produce hormonii sexuali masculini, in mod special testosteron.
Functia erectila:
Fuctia erectila confera corpului cavernos al penisului posibilitatea de a produce dilatarea vaselor (arteriectazia) si cresterea presiunii arteriale, astfel incât peste 200 ml de sânge sa inunde corpul cavernos comprimând sistemul venos. Astfel sangele nu se va mai putea intoarce prin circulatia venoasa si se va produce erectia. In timpul erectiei cei trei corpi cavernosi sunt plini de sânge. Penisul este ca o uimitoare unitate hidro-mecanica naturala, la care functia fiziologica erectila este determinata de dinamica modificarii capacitatii organului sub influenta intrarii si iesirii fluxului sanguin. In functie de marimea penisului un volum de circa 80-200 ml de sânge peste cel normal, invadeaza vasele organului. In timpul excitatiei, creierul si centrii nervosi spinali transmit mesajul si fac ca neurotransmitatorii sa actioneze asupra corpului cavernos al penisului, pentru a se produce arteriectazia si cresterea fluxului sanguin ce va comprima venele, facând dificila intoarcerea fluxului sanguin, finalul fiind aparitia erectiei. Tesutul erectil al penisului are 3 corpi cavernosi: corpul spongios, sau corpul cavernos uretral, ce confera volumul de sânge, si alte doua corpuri cavernoase pereche ce confera duritatea. Sângele este pompat în tesutul erectil, acesta comportându-se ca un burete ce se umfla atunci când este plin de apa. Capacitatea corpului cavernos determina marimea penisului in timpul erectiei. Astfel se poate creste marimea penisului în erectie daca se va creste capacitatea corpului cavernos.
BULETIN DE ANALIZA PRIVIND PROSTATA
Aspectul testat Valori normale
Hiperplazia de prostata 1,023 - 3,230
Calcificarea prostatei 1,471 - 6,079
Sindrom prostatic 2,213 - 2,717
Descrierea Parametrilor
Hiperplazia de prostată:
Hiperplazia prostatei este, de asemenea, cunoscută sub numele de hipertrofie de prostata, fiind o boala cronica comuna la barbatii in vârsta si una dintre bolile comune ale chirurgiei urologice. Atunci când barbatul are aproximativ 45 de ani, prostata incepe sa aiba doua tendinte: la unii barbati prostata tinde sa se contracte, in timp ce la altii prostata tinde sa se hipertrofieze si anume volumul prostatei creste treptat, aparând hiperplazia prostatei. Cursul hiperplaziei prostatei este lent, astfel incât nu exista nici un simptom precoce. Prostata este situata la orificiul posterior al uretrei si fata posterioara a vezicii urinare, astfel incât gradul de obstructie a evacuarii urinare este agravat odata cu agravarea hiperplaziei prostatice. Urina ramâne in vezica urinara, fiind un mediu propice pentru infectii ale tractului urinar si pietre la vezica urinara, astfel incât bolile sunt agravate. Simptomele hipertrofiei de prostata se manifesta in principal ca disfunctie urinara.
Calcificarea prostatei:
Fibroza ce apare ca o cicatrice lasata de inflamatia prostatei, este un precursor al pietrei la prostata. Pietrele la prostata sunt adesea insotite de sindromul de prostatita cronica, si, de obicei, aceste leziuni pot fi vazute prin examinarea cu ultrasunete. Datorita specificitatii structurale ale prostatei, nu exista, in general, nici o metoda buna de tratament pentru calcifiere si pietre. Pietrele vor favoriza cresterea bacteriilor, astfel calcifierea prostatei (fibroza) este, de asemenea, un motiv pentru prostatita recurenta si nu poate fi ignorata. Chistul prostatic apare adesea la adulti iar pacientii cu diabet sunt mai susceptibili de a avea chist prostatic. Din punct de vedere clinic, chistul de prostata se manifesta ca o obstructie urinara sau obstructie intestinala. Obstructia urinara cauzeaza adesea retentie acuta de urina. Uneori, o secretie densa curge din uretra, dar aceasta apare adesea la o etapa ulterioara, tuseul rectal poate determina modificarea prostatei. Exista ocazional abces rupt in golurile din jurul uretrei, a rectului, a perineului sau a vezicii urinare ce determina determina inflamarea tesutului conjunctiv. Cu toate acestea, unii pacienti pot sa nu prezinte febra si majoritatea prezinta obstructie a tractului urinar inferior, si multi pacienti au, de asemenea, epididimita si orhita. Chisturile sunt vindecate prin drenaj chirurgical, cum ar fi drenaj epididimal sau drenaj transuretral cu rezectie de prostata. Calcifierea prostatei sau pietrele calcifiate trebuie sa fie tratate deoarece prostata dupa calcifiere va genera alte pietre calcifiate care provoaca o varietate de simptome. Simptomele la unii pacienti nu pot fi eliminate pe termen lung, astfel incât acestea trebuie sa fie cuprinzator verificate pentru a vedea acele pietre cât sunt de calcificate. In cazul in care calcificarea nu este tratata, boala de prostata nu poate fi complet vindecata.
Sindrom prostatic:
Sindromul prostatic este o boala comuna la barbatii adulti, reprezentând aproximativ 25 - 30% din bolile clinicii de urologie, conform unor statistici generale. Ea poate fi asimptomatica, poate avea, de asemenea, simptome evidente, care devin persistente daca sunt netratate si pot provoca infectii persistente sau recurente ale tractului urinar si de reproducere. Acesta este impartit in urmatoarele categorii:
1. Prostatita non-specifica bacteriena: acesta poate fi, de asemenea, impartit in prostatita acuta si prostatita cronica. Prostatita acuta se refera la inflamatia acuta cauzata de o infectie bacteriana non-specifica a prostatei, si este in principal manifestata ca urgenta urinara, urinari frecvente, disurie, durere rectala si perineala, febra si aversiunea fata de frig etc, apartinând categoriei de medicina traditionala chineza [stranguria pyretic]. Prostatita cronica se refera la inflamatia cronica cauzata de infectia bacteriana non-specifica a prostatei, si este in principal manifestata ca un disconfort la nivelul abdomenului inferior, perineu si testicule, scurgere albicioasa din meatul urinar etc, apartinând categoriei medicinii traditionale chineze [fine muddy]. Prostatita cronica este des intâlnita la barbatii tineri.
2. Prostatita idiopatica non-bacteriena: clinic, se manifesta cu simptome de dureri de prostata, urinare anormala, umplere excesiva cu fluid prostatic a meatului urinar etc. In lichidul prostatic celule albe din sânge pot fi crescute, dar la cultura bacteriana nu apare nici o dezvoltare a bacteriilor.
3. Prostatita non-specifica granulomatoasa: clinic, are simptome de urinare frecventa, disurie, senzatie de arsura uretrala, mici dureri de spate, dureri de perineu etc. Cu toate acestea, progresia bolii este rapida, si exista o crestere in sedimentul lichidului prostatic, retentie acuta urinara si alte simptome. Este o reactie la un corp strain sau o reactie alergica la substante slab solubile generate dupa proliferarea sistemului reticuloendotelial, de aceea este impartita in prostatita alergica si prostatita nonalergica.
4. Dureri de prostata si congestia prostatei: clinic, apar simptome de urinare frecventa de durata, de urgenta urinara, disurie, discomfort, dureri de prostata adevarate etc. Fluidul prostatic nu are puroi si nu prezinta nici o schimbare evidenta de natura infectioasa. Apartine unui tip de prostatita non-bacteriena.
5. Prostatita specifica: aceasta include prostatita cauzata de gonococi, fungi si paraziti (cum ar fi Trichomonas) etc.
Prostatite cauzate de alte cauze cum ar fi: prostatita cauzata de virusuri, infectie cu mycoplasma, infectii cu Chlamydia etc.
Hiperplazia de prostata 1,023 - 3,230
Calcificarea prostatei 1,471 - 6,079
Sindrom prostatic 2,213 - 2,717
Descrierea Parametrilor
Hiperplazia de prostată:
Hiperplazia prostatei este, de asemenea, cunoscută sub numele de hipertrofie de prostata, fiind o boala cronica comuna la barbatii in vârsta si una dintre bolile comune ale chirurgiei urologice. Atunci când barbatul are aproximativ 45 de ani, prostata incepe sa aiba doua tendinte: la unii barbati prostata tinde sa se contracte, in timp ce la altii prostata tinde sa se hipertrofieze si anume volumul prostatei creste treptat, aparând hiperplazia prostatei. Cursul hiperplaziei prostatei este lent, astfel incât nu exista nici un simptom precoce. Prostata este situata la orificiul posterior al uretrei si fata posterioara a vezicii urinare, astfel incât gradul de obstructie a evacuarii urinare este agravat odata cu agravarea hiperplaziei prostatice. Urina ramâne in vezica urinara, fiind un mediu propice pentru infectii ale tractului urinar si pietre la vezica urinara, astfel incât bolile sunt agravate. Simptomele hipertrofiei de prostata se manifesta in principal ca disfunctie urinara.
Calcificarea prostatei:
Fibroza ce apare ca o cicatrice lasata de inflamatia prostatei, este un precursor al pietrei la prostata. Pietrele la prostata sunt adesea insotite de sindromul de prostatita cronica, si, de obicei, aceste leziuni pot fi vazute prin examinarea cu ultrasunete. Datorita specificitatii structurale ale prostatei, nu exista, in general, nici o metoda buna de tratament pentru calcifiere si pietre. Pietrele vor favoriza cresterea bacteriilor, astfel calcifierea prostatei (fibroza) este, de asemenea, un motiv pentru prostatita recurenta si nu poate fi ignorata. Chistul prostatic apare adesea la adulti iar pacientii cu diabet sunt mai susceptibili de a avea chist prostatic. Din punct de vedere clinic, chistul de prostata se manifesta ca o obstructie urinara sau obstructie intestinala. Obstructia urinara cauzeaza adesea retentie acuta de urina. Uneori, o secretie densa curge din uretra, dar aceasta apare adesea la o etapa ulterioara, tuseul rectal poate determina modificarea prostatei. Exista ocazional abces rupt in golurile din jurul uretrei, a rectului, a perineului sau a vezicii urinare ce determina determina inflamarea tesutului conjunctiv. Cu toate acestea, unii pacienti pot sa nu prezinte febra si majoritatea prezinta obstructie a tractului urinar inferior, si multi pacienti au, de asemenea, epididimita si orhita. Chisturile sunt vindecate prin drenaj chirurgical, cum ar fi drenaj epididimal sau drenaj transuretral cu rezectie de prostata. Calcifierea prostatei sau pietrele calcifiate trebuie sa fie tratate deoarece prostata dupa calcifiere va genera alte pietre calcifiate care provoaca o varietate de simptome. Simptomele la unii pacienti nu pot fi eliminate pe termen lung, astfel incât acestea trebuie sa fie cuprinzator verificate pentru a vedea acele pietre cât sunt de calcificate. In cazul in care calcificarea nu este tratata, boala de prostata nu poate fi complet vindecata.
Sindrom prostatic:
Sindromul prostatic este o boala comuna la barbatii adulti, reprezentând aproximativ 25 - 30% din bolile clinicii de urologie, conform unor statistici generale. Ea poate fi asimptomatica, poate avea, de asemenea, simptome evidente, care devin persistente daca sunt netratate si pot provoca infectii persistente sau recurente ale tractului urinar si de reproducere. Acesta este impartit in urmatoarele categorii:
1. Prostatita non-specifica bacteriena: acesta poate fi, de asemenea, impartit in prostatita acuta si prostatita cronica. Prostatita acuta se refera la inflamatia acuta cauzata de o infectie bacteriana non-specifica a prostatei, si este in principal manifestata ca urgenta urinara, urinari frecvente, disurie, durere rectala si perineala, febra si aversiunea fata de frig etc, apartinând categoriei de medicina traditionala chineza [stranguria pyretic]. Prostatita cronica se refera la inflamatia cronica cauzata de infectia bacteriana non-specifica a prostatei, si este in principal manifestata ca un disconfort la nivelul abdomenului inferior, perineu si testicule, scurgere albicioasa din meatul urinar etc, apartinând categoriei medicinii traditionale chineze [fine muddy]. Prostatita cronica este des intâlnita la barbatii tineri.
2. Prostatita idiopatica non-bacteriena: clinic, se manifesta cu simptome de dureri de prostata, urinare anormala, umplere excesiva cu fluid prostatic a meatului urinar etc. In lichidul prostatic celule albe din sânge pot fi crescute, dar la cultura bacteriana nu apare nici o dezvoltare a bacteriilor.
3. Prostatita non-specifica granulomatoasa: clinic, are simptome de urinare frecventa, disurie, senzatie de arsura uretrala, mici dureri de spate, dureri de perineu etc. Cu toate acestea, progresia bolii este rapida, si exista o crestere in sedimentul lichidului prostatic, retentie acuta urinara si alte simptome. Este o reactie la un corp strain sau o reactie alergica la substante slab solubile generate dupa proliferarea sistemului reticuloendotelial, de aceea este impartita in prostatita alergica si prostatita nonalergica.
4. Dureri de prostata si congestia prostatei: clinic, apar simptome de urinare frecventa de durata, de urgenta urinara, disurie, discomfort, dureri de prostata adevarate etc. Fluidul prostatic nu are puroi si nu prezinta nici o schimbare evidenta de natura infectioasa. Apartine unui tip de prostatita non-bacteriena.
5. Prostatita specifica: aceasta include prostatita cauzata de gonococi, fungi si paraziti (cum ar fi Trichomonas) etc.
Prostatite cauzate de alte cauze cum ar fi: prostatita cauzata de virusuri, infectie cu mycoplasma, infectii cu Chlamydia etc.
BULETIN DE ANALIZA PRIVIND TOXINELE
Aspectul testat Valori normale
Bauturile energizante 0,209 - 0,751
Radiatii electromagnetice 0,046 - 0,167
Tabac/Nicotina 0,124 - 0,453
Pesticide 0,013 - 0,313
Descrierea Parametrilor
Bauturile energizante:
Aceste bauturi nu au sau au putini electroliti. În cazul in care persoana consuma băuturi energizante dupa exercitiu, corpul va tinde sa creasca umiditatea si astfel se va reduce presiunea osmotica extracelulara, datorita aportului crescut de lichide care accelereaza alte pierderi de electroliti intracelulari. Unor oameni le place sa bea apa foarte rece dupa exercitii. Desi oamenii se simt racoriti dupa ce au baut apa rece, acest lucru efectuat imediat dupa exercitiu, va stimula musculatura neteda gastro-intestinala sa provoace crampe gastro-intestinale si dureri abdominale. Temperatura apei de preferinta este de 15 – 40 grade C, astfel procesul de recuperare este accelerat. Principalele ingrediente ale acestor bauturi sunt zaharul (sau zaharina), pigmentul, apa carbogazoasa si dioxidul de carbon, aceste bauturi au putini nutrienti dar multe calorii. În cazul in care corpul uman primeste in cantitate excesiva arome sintetice si pigment,organismul ar putea fi afectat, asa ca ar trebui sa se evite consumul acestor sucuri colorate. Sucul de fructe obtinut dintr-o varietate de fructe contine vitamine si zaharuri. Consumul de suc de fructe poate completa vitaminele si sarurile anorganice in organism, acizii organici pot reglementa echilibrul acido-bazic al organismului, stimuleaza secretia de suc digestiv, cresc apetitul si revigoreaza splina.
Radiatii electromagnetice:
I. Ce sunt radiatiile electromagnetice? Schimbarea frecventa a câmpurilor electrice si magnetice genereaza unde electromagnetice, si fenomenul de expunere la unde electromagnetice este numita iradiere electromagnetica. Radiatiile electromagnetice care depasesc limita de siguranta sunt cauza poluarii electromagnetice. În prezent, poluarea electromagnetica a devenit cea mai puternica sursa de poluare, fiind clasata inainte de canalizare, gaze reziduale si zgomot.
II. Radiatiile electromagnetice si sanatatea: pe aceasta tema, legata de impactul câmpului electromagnetic generat industrial (cu frecventa 50-60Hz) asupra sanatatii fizice, tarile occidentale au facut un numar mare de anchete si analize statistice pentru a obtine un rezultat care a fost surprinzator: probabilitatea de aparitie a tumorilor este in strânsa legatura cu radiatiile electromagnetice cu frecventa joasa.
III. Mecanismul de actiune a radiatiilor electromagnetice asupra organismului: corpul uman, fiind un conductor, poate absorbi energia electromagnetica. Sub actiunea câmpului electromagnetic, corpul uman va suferi efecte termice. Cu cât este mai mare intensitatea câmpului electromagnetic cu atât vor fi mai evidente efectele termice. În plus vor interfera cu transmiterea de informatii bio-electrice a corpului uman.
IV. Efectele radiatiilor electromagnetice asupra corpului uman sunt: radiatiile electromagnetice pot avea un impact puternic asupra sanatatii umane, pot modifica functiile neurologice, de reproducere, pot avea efecte asupra sistemului cardiovascular si imunitar, efecte asupra vederii etc. Principalele simptome includ dureri de cap, ameteli, pierderi de memorie, incapacitatea de concentrare, depresie, iritabilitate, tulburari menstruale la femei, cancerul de sân, îmbatrânirea pielii, dificultati de respiratie, dureri de spate s.a.m.d. Rata de aparitie a leucemiei la oameni care au contact cu radiatii electromagnetice este de 2,93 ori mai mare decât cea a oamenilor sanatosi, si rata de aparitie a tumorilor cerebrale este de 3.26 ori mai mare decât cea a oamenilor sanatosi.
Tabac/Nicotina:
Atunci când continutul de nicotina ajunge la 1,2 - 1,8 miligrame, sobolanul poate fi otravit. Componenta principala nociva din tigara este gudronul, si, nicotinamida care este una dintre componentele gudronului. Nicotinamida este, de obicei, comparata cu nicotina, si efectele produse de nicotina sunt bine cunoscut. Cu alte cuvinte tigarile sau inlocuitorii lor care contin nicotina au efecte adverse asupra organismului uman. Atât timp cât nicotina este inhalata, cu siguranta, aceasta va dauna corpului uman.
Pericolul fumatului
I. Carcinogeneza
II. Efectele asupra vaselor de sânge: multe studii sugereaza ca fumatul este factor de risc major pentru boli cardiovasculare si cerebrovasculare; incidenta bolilor cardiace coronariene, a hipertensiunii, a bolilor cerebrovasculare si a bolilor vasculare periferice la fumatori sunt semnificativ crescute. Statisticile arata ca 75% dintre pacientii cu cardiopatie ischemica si hipertensiune arteriala sunt sau au fost fumatori. Rata de incidenta a bolii coronariene a fumatorilor este de 3,5 ori mai mare decât la nefumatori, mortalitatea de boala coronariana la fumatori este de 6 ori mai mare decât la nefumatori, iar rata de incidenta a infarctului miocardic este de 2-6 ori mai mare decât la nefumatori. La autopsie, se observa, de asemenea, ca rata de incidenta a aterosclerozei coronariene este mai mare la fumatori decât la nefumatori.
III. Efectele asupra tractului respirator: fumatul este unul dintre principali factori care provoaca bronsita cronica, emfizemul si obstructia cailor respiratorii cronice. Studii experimentale constata faptul ca fumatul pe termen lung poate afecta si îngusta mucoasa ciliara bronsica si afecteaza gradul de curatire al acesteia.
IV. Efectele asupra tractului digestiv: fumatul creste, in general, secretia de acid gastric cu 91,5% mai mult decât la nefumatori, poate inhiba pancreasul sa secrete bicarbonatul de sodiu si aceasta conduce la cresterea sarcinii acidului duodenal, ceea ce induce ulcerul. Nicotina din tutun poate reduce tensiunea asupra sfincterului piloric si produce un usor reflux biliar, slabind astfel sistemul de aparare al mucoasei stomacului si duodenului, determinând inflamatia cronica si aparitia ulcerului si amânarea vindecarii ulceratiilor mai vechi. In plus, fumatul poate reduce tensiunea sfincterului esofagian care conduce usor la esofagita de reflux.
Pesticide Residuuri:
Pesticidele, metabolitii lor toxici, produsii rezultati din degradarea lor si impuritatile lasate in organism de produsele agricole si de mediu dupa utilizarea pesticidelor sunt numite ca reziduuri pesticide. Oamenii, de multe ori iau in considerare numai reziduurile pesticide care pastreaza structura originala a pesticidelor si neglijeaza metabolitul toxic si produsii de degradare a acestora. De fapt, nu numai compusul original este toxic, ba chiar toxicitatea cronica a metabolitilor sai sau a impuritatilor rezultate din descompunere este egala sau mai grava decât ca a compusului original. Pesticidele pot modifica hormonii ducând la tulburari ale secretiilor hormonale la femei, la oligozoospermie si rata scazuta de supravietuire a spermatozoizilor la barbati; dupa ce pesticidele intra in organism, o parte este convertita de rinichi si de ficat sau expulzata ceea ce creste volumul de munca al organismului si poate provoca boli; o parte este combinata cu hemoglobina din sânge si reduce capacitatea de alimentare cu oxigen, si o parte din pesticidele liposolubile se depoziteaza in grasimea corporala.
Bauturile energizante 0,209 - 0,751
Radiatii electromagnetice 0,046 - 0,167
Tabac/Nicotina 0,124 - 0,453
Pesticide 0,013 - 0,313
Descrierea Parametrilor
Bauturile energizante:
Aceste bauturi nu au sau au putini electroliti. În cazul in care persoana consuma băuturi energizante dupa exercitiu, corpul va tinde sa creasca umiditatea si astfel se va reduce presiunea osmotica extracelulara, datorita aportului crescut de lichide care accelereaza alte pierderi de electroliti intracelulari. Unor oameni le place sa bea apa foarte rece dupa exercitii. Desi oamenii se simt racoriti dupa ce au baut apa rece, acest lucru efectuat imediat dupa exercitiu, va stimula musculatura neteda gastro-intestinala sa provoace crampe gastro-intestinale si dureri abdominale. Temperatura apei de preferinta este de 15 – 40 grade C, astfel procesul de recuperare este accelerat. Principalele ingrediente ale acestor bauturi sunt zaharul (sau zaharina), pigmentul, apa carbogazoasa si dioxidul de carbon, aceste bauturi au putini nutrienti dar multe calorii. În cazul in care corpul uman primeste in cantitate excesiva arome sintetice si pigment,organismul ar putea fi afectat, asa ca ar trebui sa se evite consumul acestor sucuri colorate. Sucul de fructe obtinut dintr-o varietate de fructe contine vitamine si zaharuri. Consumul de suc de fructe poate completa vitaminele si sarurile anorganice in organism, acizii organici pot reglementa echilibrul acido-bazic al organismului, stimuleaza secretia de suc digestiv, cresc apetitul si revigoreaza splina.
Radiatii electromagnetice:
I. Ce sunt radiatiile electromagnetice? Schimbarea frecventa a câmpurilor electrice si magnetice genereaza unde electromagnetice, si fenomenul de expunere la unde electromagnetice este numita iradiere electromagnetica. Radiatiile electromagnetice care depasesc limita de siguranta sunt cauza poluarii electromagnetice. În prezent, poluarea electromagnetica a devenit cea mai puternica sursa de poluare, fiind clasata inainte de canalizare, gaze reziduale si zgomot.
II. Radiatiile electromagnetice si sanatatea: pe aceasta tema, legata de impactul câmpului electromagnetic generat industrial (cu frecventa 50-60Hz) asupra sanatatii fizice, tarile occidentale au facut un numar mare de anchete si analize statistice pentru a obtine un rezultat care a fost surprinzator: probabilitatea de aparitie a tumorilor este in strânsa legatura cu radiatiile electromagnetice cu frecventa joasa.
III. Mecanismul de actiune a radiatiilor electromagnetice asupra organismului: corpul uman, fiind un conductor, poate absorbi energia electromagnetica. Sub actiunea câmpului electromagnetic, corpul uman va suferi efecte termice. Cu cât este mai mare intensitatea câmpului electromagnetic cu atât vor fi mai evidente efectele termice. În plus vor interfera cu transmiterea de informatii bio-electrice a corpului uman.
IV. Efectele radiatiilor electromagnetice asupra corpului uman sunt: radiatiile electromagnetice pot avea un impact puternic asupra sanatatii umane, pot modifica functiile neurologice, de reproducere, pot avea efecte asupra sistemului cardiovascular si imunitar, efecte asupra vederii etc. Principalele simptome includ dureri de cap, ameteli, pierderi de memorie, incapacitatea de concentrare, depresie, iritabilitate, tulburari menstruale la femei, cancerul de sân, îmbatrânirea pielii, dificultati de respiratie, dureri de spate s.a.m.d. Rata de aparitie a leucemiei la oameni care au contact cu radiatii electromagnetice este de 2,93 ori mai mare decât cea a oamenilor sanatosi, si rata de aparitie a tumorilor cerebrale este de 3.26 ori mai mare decât cea a oamenilor sanatosi.
Tabac/Nicotina:
Atunci când continutul de nicotina ajunge la 1,2 - 1,8 miligrame, sobolanul poate fi otravit. Componenta principala nociva din tigara este gudronul, si, nicotinamida care este una dintre componentele gudronului. Nicotinamida este, de obicei, comparata cu nicotina, si efectele produse de nicotina sunt bine cunoscut. Cu alte cuvinte tigarile sau inlocuitorii lor care contin nicotina au efecte adverse asupra organismului uman. Atât timp cât nicotina este inhalata, cu siguranta, aceasta va dauna corpului uman.
Pericolul fumatului
I. Carcinogeneza
II. Efectele asupra vaselor de sânge: multe studii sugereaza ca fumatul este factor de risc major pentru boli cardiovasculare si cerebrovasculare; incidenta bolilor cardiace coronariene, a hipertensiunii, a bolilor cerebrovasculare si a bolilor vasculare periferice la fumatori sunt semnificativ crescute. Statisticile arata ca 75% dintre pacientii cu cardiopatie ischemica si hipertensiune arteriala sunt sau au fost fumatori. Rata de incidenta a bolii coronariene a fumatorilor este de 3,5 ori mai mare decât la nefumatori, mortalitatea de boala coronariana la fumatori este de 6 ori mai mare decât la nefumatori, iar rata de incidenta a infarctului miocardic este de 2-6 ori mai mare decât la nefumatori. La autopsie, se observa, de asemenea, ca rata de incidenta a aterosclerozei coronariene este mai mare la fumatori decât la nefumatori.
III. Efectele asupra tractului respirator: fumatul este unul dintre principali factori care provoaca bronsita cronica, emfizemul si obstructia cailor respiratorii cronice. Studii experimentale constata faptul ca fumatul pe termen lung poate afecta si îngusta mucoasa ciliara bronsica si afecteaza gradul de curatire al acesteia.
IV. Efectele asupra tractului digestiv: fumatul creste, in general, secretia de acid gastric cu 91,5% mai mult decât la nefumatori, poate inhiba pancreasul sa secrete bicarbonatul de sodiu si aceasta conduce la cresterea sarcinii acidului duodenal, ceea ce induce ulcerul. Nicotina din tutun poate reduce tensiunea asupra sfincterului piloric si produce un usor reflux biliar, slabind astfel sistemul de aparare al mucoasei stomacului si duodenului, determinând inflamatia cronica si aparitia ulcerului si amânarea vindecarii ulceratiilor mai vechi. In plus, fumatul poate reduce tensiunea sfincterului esofagian care conduce usor la esofagita de reflux.
Pesticide Residuuri:
Pesticidele, metabolitii lor toxici, produsii rezultati din degradarea lor si impuritatile lasate in organism de produsele agricole si de mediu dupa utilizarea pesticidelor sunt numite ca reziduuri pesticide. Oamenii, de multe ori iau in considerare numai reziduurile pesticide care pastreaza structura originala a pesticidelor si neglijeaza metabolitul toxic si produsii de degradare a acestora. De fapt, nu numai compusul original este toxic, ba chiar toxicitatea cronica a metabolitilor sai sau a impuritatilor rezultate din descompunere este egala sau mai grava decât ca a compusului original. Pesticidele pot modifica hormonii ducând la tulburari ale secretiilor hormonale la femei, la oligozoospermie si rata scazuta de supravietuire a spermatozoizilor la barbati; dupa ce pesticidele intra in organism, o parte este convertita de rinichi si de ficat sau expulzata ceea ce creste volumul de munca al organismului si poate provoca boli; o parte este combinata cu hemoglobina din sânge si reduce capacitatea de alimentare cu oxigen, si o parte din pesticidele liposolubile se depoziteaza in grasimea corporala.
BULETIN DE ANALIZA PRIVIND CALITATILE FIZICE FUNDAMENTALE
Aspectul testat Valori normale
Capacitatea de raspuns 59,786 - 65,424
Puterea mentala 58,715 - 63,213
Lipsa de apa 33,967 - 37,642
Hipoxia 133,642 - 141,476
PH-ul 3,156 - 3,694
Descrierea Parametrilor
Capacitatea de răspuns:
Intervalul 59,786-65,424, arata ca functia glandelor suprarenale, capacitatea de compresiune si vointa sunt normale. Anomalia sugereaza ca secretia glandelor suprarenale este prea mica, iar sentimental persoana este deprimata si raspunsul este lent.
Puterea mentală:
Intervalul 58,715-63,213, arata ca functia creierului si vitalitatea sunt normale. Anomalia sugereaza functia slaba a creierului, depresia, insomnia, deteriorarea gandirii si a memoriei etc.
Lipsa de apa:
Intervalul 33,967-37,642, gradul de hidratare al organismului este normal. Anomalia sugereaza ca hidratarea organismului este prea slaba, iar persoana are un sentiment de sete si de oboseala, asa ca ar fi adecvata suplimentarea de apa. Lipsa de apa pe termen lung, de obicei, face ca pielea sa fie uscata si sa para usor imbatrânita.
Hipoxia:
Intervalul 33,642 - 141,476 sugereaza un continut normal de oxigen al celulelor corpului. Anomalia sugereaza continutul redus de oxigen a celulelor, sistemul respirator este anormal si exista o tendinta de anemie si lipsa de exercitiu. Ea poate duce la degenerarea celulelor, pierderi de memorie si indigestie.
PH-ul:
Intervalul 3,156-3,694 arata ca pH-ul sanguin este normal. Un pH mai mare de 3,694 sugereaza alcalinitate, iar corpul este uşor de a fi rănit. Un pH mai mic de 3,156 sugereaza aciditate, iar corpul poate dezvolta usor boli cronice si sa genereze urmatoarele simptome: 1. oboseala, astm si senzatie de cap greu. 2. raceala sau diabet zaharat, hipertensiune arteriala si guta. 3. obezitate. 4. pielea are mai multe riduri si lipsa de luciu. În organism, exista trei tipuri de mecanisme care sa reglementeze valoarea pH-ului: 1. Proteinele sanguine. 2. Plamânii elimina dioxidul de carbon pentru a preveni acumularea de carbonat. 3. Rinichii elimina acizii-bazele si produce HCO- neutralizant pentru ionul H+ pentru a reglementa valoarea pH-ului. Exista doua motive principale pentru care apare acidoza: 1. Presiune emotionala mare. 2. Un aport excesiv de alimente acide. La pH-ul fiziologic care este usor alcalin oamenii nu se îmbolnavesc usor.
Capacitatea de raspuns 59,786 - 65,424
Puterea mentala 58,715 - 63,213
Lipsa de apa 33,967 - 37,642
Hipoxia 133,642 - 141,476
PH-ul 3,156 - 3,694
Descrierea Parametrilor
Capacitatea de răspuns:
Intervalul 59,786-65,424, arata ca functia glandelor suprarenale, capacitatea de compresiune si vointa sunt normale. Anomalia sugereaza ca secretia glandelor suprarenale este prea mica, iar sentimental persoana este deprimata si raspunsul este lent.
Puterea mentală:
Intervalul 58,715-63,213, arata ca functia creierului si vitalitatea sunt normale. Anomalia sugereaza functia slaba a creierului, depresia, insomnia, deteriorarea gandirii si a memoriei etc.
Lipsa de apa:
Intervalul 33,967-37,642, gradul de hidratare al organismului este normal. Anomalia sugereaza ca hidratarea organismului este prea slaba, iar persoana are un sentiment de sete si de oboseala, asa ca ar fi adecvata suplimentarea de apa. Lipsa de apa pe termen lung, de obicei, face ca pielea sa fie uscata si sa para usor imbatrânita.
Hipoxia:
Intervalul 33,642 - 141,476 sugereaza un continut normal de oxigen al celulelor corpului. Anomalia sugereaza continutul redus de oxigen a celulelor, sistemul respirator este anormal si exista o tendinta de anemie si lipsa de exercitiu. Ea poate duce la degenerarea celulelor, pierderi de memorie si indigestie.
PH-ul:
Intervalul 3,156-3,694 arata ca pH-ul sanguin este normal. Un pH mai mare de 3,694 sugereaza alcalinitate, iar corpul este uşor de a fi rănit. Un pH mai mic de 3,156 sugereaza aciditate, iar corpul poate dezvolta usor boli cronice si sa genereze urmatoarele simptome: 1. oboseala, astm si senzatie de cap greu. 2. raceala sau diabet zaharat, hipertensiune arteriala si guta. 3. obezitate. 4. pielea are mai multe riduri si lipsa de luciu. În organism, exista trei tipuri de mecanisme care sa reglementeze valoarea pH-ului: 1. Proteinele sanguine. 2. Plamânii elimina dioxidul de carbon pentru a preveni acumularea de carbonat. 3. Rinichii elimina acizii-bazele si produce HCO- neutralizant pentru ionul H+ pentru a reglementa valoarea pH-ului. Exista doua motive principale pentru care apare acidoza: 1. Presiune emotionala mare. 2. Un aport excesiv de alimente acide. La pH-ul fiziologic care este usor alcalin oamenii nu se îmbolnavesc usor.
BULETIN DE ANALIZA PRIVIND GLICEMIA
Aspectul testat Valori normale
Coeficientul secretiei de insulina 2,967 - 3,528
Coeficientul glicemiei in sânge 2,163 - 7,321
Coeficientul glicemiei in urina 2,204 - 2,819
Descrierea valorilor testate:
1. Coeficientul secretiei de insulina: Domeniul sanatos: 2,967~3,528
1. >3,528, crescut.
Este usor sa se transforme caloriile in grasime pentru a fi stocate in organism, astfel apare obezitatea.
2. <2,967, redusa
Pot aparea tulburari metabolice cauzate de secretia inadecvata de insulina, inclusiv metabolismul zaharului, al proteinelor si grasimi, al apei si al electrolitilor etc. Tulburarile echilibrului acido-bazic apar adesea in secretia de insulina grav afectata de multe ori fara a avea nici un simptom clinic timpuriu. În perioada simptomatica bolnavul poate prezenta polifagie, poliurie, polidipsie, senzatie severa de foame, pierderea in greutate sau obezitate, oboseala, slăbiciune etc. La pacientii cu afectare cronica aceste simptome sunt adesea insotite de boli cardiovasculare si cerebrovasculare, renale, oftalmologice si boli nervoase. În cazurile severe sau la pacientii cu stres poate aparea cetoacidoza, coma hiperosmolara, acidoza lactica care ameninta viata si sunt adesea complicate cu infectie purulenta, infectii ale tractului urinar, tuberculoza etc.
2. Coeficientul glicemiei in sânge: BG Domeniul sanatos: 2,163~7,321
1. >7,321, glicemia in sânge crescuta.
(1) Cresterea fiziologica este vazuta la 1-2 ore dupa masa si dupa injectarea de glucoza sau dupa eliberarea de adrenalina in timpul stresului emotional.
(2) Secretie inadecvata de insulina: intâlnita în tipurile I sau II de diabet.
(3) Secretie crescuta a hormonilor care cresc nivelul zaharului in sânge. Poate aparea in hiperactivitatea cortexului glandelor suprarenale si a adenohipofizei.
(4) Boala a SNC.
(5) Hiperactivitatea cortexului glandelor suprarenale.
(6) Hipertiroidism.
(7) Varsaturi, diaree, febra, deficit Yin si Yang in diabet etc., sunt in mare parte simptome care produc o crestere usoara a glucozei in sânge.
2. <2,163, glicemia in sânge redusa.
(1) Fiziologic: sport si foame.
(2) Secretia excesiva de insulina poate aparea în: tulburari functionale ale secretiei de insulina, exces de insulina injectabila sau administrare de hipoglicemiante orale.
(3) Tiroxina inadecvata: hipotiroidism.
(4) Reducerea sursei glucozei in sânge: malnutritie pe termen lung si leziuni hepatice acute.
(5) Pierderea excesiva a glucozei in sânge, deficit genetic enzimatic, deficit de glicogen sintetizat, deficit renal Yang datorat diabetului zaharat etc.
3. Coeficientul glicemiei in urina: GLL Domeniul sanatos: 2,204~2,819
1. >2,819, pozitiv.
(1) Glucozuria fiziologica: dupa consumul unei cantitati mari de alimente cu carbohidrati dintr-o data, in ultima parte a sarcinii sau alaptarii la femei.
(2) Glucozuria renala: pragul de glucoza renala este mai mic decât cel al unei persoane sanatoase sau functia de reabsorbtie tubulara renala a glucozei este redusa.
(3) Glucozuria patologica: diabet zaharat sau hipertiroidism.
(4) Inhalarea de aer cald in plamâni si consumul de fluide care provoaca diabet zaharat.
(5) Căldura la stomac si diabet de tip flacara.
(6) Deficit renal Yin datorat diabetului zaharat etc.
2. <2,204, negativ.
Corp sanatos, polidipsie usoara, polifagie si poliurie, simptom de pierdere in greutate status sub normal.
Descrierea parametrilor
Coeficientul secreţiei de insulina:
Insulina este un hormon proteic. Celulele B pancreatice secreta insulina in organism. Pe lânga duoden, in corp exista un organ cu forma lunguiata numit pancreas. Multe mase celulare sunt imprastiate de-a lungul pancreasului, iar aceste mase celulare se numesc insule pancreatice. Exista aproximativ 100 - 200 de milioane de insule pancreatice. Celulele pancreatice sunt impărtite in urmatoarele categorii, in conformitate cu functia lor secretoare de hormoni: (1) Celule B, reprezentând aproximativ 60% - 80% din insulele pancreatice, care pot secreta insulina, ce scade nivelul gicemiei in sânge. (2) Celule A, reprezentând aproximativ 24% - 40% din insulele pancreatice, care secreta glucagon, care are rol opus insulinei si poate creste glicemia in sânge.
(3) Celule D, reprezentând aproximativ 6% - 15% din numarul total de insule pancreatice, care secreta un hormon de inhibare al hormonului de crestere. Datorita unor infectii virale, boli autoimune, boli genetice si alte boli, fiziopatologia pacientilor cu diabet zaharat este cauzata in principal de lipsa relativa sau absoluta a activitatii insulinei si excesul relativ sau absolut al activitatii glucagonului, numita disfunctie hormonala bilaterala a celulor A si B. Diabetul insulino-dependent in care celulele secretoare de insulina sunt sever lezate sau absente, cu secretie de insulina endogena mai mica, are nevoie de terapie cu insulina exogena. În diabet non-insulino-dependent, tulburarea secretiei de insulina este mai usoara, concentratia de insulina bazala este normala sau este ridicata, secretia de insulina este in general mai mica decât cea intâlnita la persoanele cu greutate corespunzatoare dupa stimularea glucozei, numita lipsa relativa de insulina.
Functia secretorie a insulinei are o valoare de referinta importanta in diagnosticul diabetului zaharat, in clasificare, in prognosticul si in protectie pentru grupurile cu risc ridicat, daca acestea vor avea diabet in viitor. Atât medicii cât si cercetatorii acorda importanta aprecierii acesteia. Nivelul secretiei de insulina este afectat atât de rezistenta la insulina, cât si de functia celulelor B.
Coeficientul glicemiei in sânge:
Glicemia se refera la glucoza din sânge. Alte tipuri de zaharuri, cum ar fi zaharul, dizaharidele si polizaharidele pot fi numite ca glucoza numai dupa ce sunt transformate in glucoza pentru a intra in sânge. Concentratia de glucoza din sângele din corpul uman sanatos este, de asemenea, intr-o stare stabila si echilibrata. Odata ce echilibrul este distrus apare glicemia crescuta si se va instala diabetul zaharat.
Coeficientul glicemiei in urina:
Glucozuria, in principal, se refera la glucoza din urina. Glucoza in urina, la un organism sanatos, este mica, nu poate fi masurata prin metoda generala, astfel ca glucozuria la un organism sanatos este negativa sau nu exista glucoza in urina. În corpul sanatos, doar atunci când glucoza din sânge este de peste 160 - 180mg/dl va fi eliminata prin urina. Prin urmare, nivelul de glucoza din sânge determina prezenta sau absenta de glucoza in urina.
Coeficientul secretiei de insulina 2,967 - 3,528
Coeficientul glicemiei in sânge 2,163 - 7,321
Coeficientul glicemiei in urina 2,204 - 2,819
Descrierea valorilor testate:
1. Coeficientul secretiei de insulina: Domeniul sanatos: 2,967~3,528
1. >3,528, crescut.
Este usor sa se transforme caloriile in grasime pentru a fi stocate in organism, astfel apare obezitatea.
2. <2,967, redusa
Pot aparea tulburari metabolice cauzate de secretia inadecvata de insulina, inclusiv metabolismul zaharului, al proteinelor si grasimi, al apei si al electrolitilor etc. Tulburarile echilibrului acido-bazic apar adesea in secretia de insulina grav afectata de multe ori fara a avea nici un simptom clinic timpuriu. În perioada simptomatica bolnavul poate prezenta polifagie, poliurie, polidipsie, senzatie severa de foame, pierderea in greutate sau obezitate, oboseala, slăbiciune etc. La pacientii cu afectare cronica aceste simptome sunt adesea insotite de boli cardiovasculare si cerebrovasculare, renale, oftalmologice si boli nervoase. În cazurile severe sau la pacientii cu stres poate aparea cetoacidoza, coma hiperosmolara, acidoza lactica care ameninta viata si sunt adesea complicate cu infectie purulenta, infectii ale tractului urinar, tuberculoza etc.
2. Coeficientul glicemiei in sânge: BG Domeniul sanatos: 2,163~7,321
1. >7,321, glicemia in sânge crescuta.
(1) Cresterea fiziologica este vazuta la 1-2 ore dupa masa si dupa injectarea de glucoza sau dupa eliberarea de adrenalina in timpul stresului emotional.
(2) Secretie inadecvata de insulina: intâlnita în tipurile I sau II de diabet.
(3) Secretie crescuta a hormonilor care cresc nivelul zaharului in sânge. Poate aparea in hiperactivitatea cortexului glandelor suprarenale si a adenohipofizei.
(4) Boala a SNC.
(5) Hiperactivitatea cortexului glandelor suprarenale.
(6) Hipertiroidism.
(7) Varsaturi, diaree, febra, deficit Yin si Yang in diabet etc., sunt in mare parte simptome care produc o crestere usoara a glucozei in sânge.
2. <2,163, glicemia in sânge redusa.
(1) Fiziologic: sport si foame.
(2) Secretia excesiva de insulina poate aparea în: tulburari functionale ale secretiei de insulina, exces de insulina injectabila sau administrare de hipoglicemiante orale.
(3) Tiroxina inadecvata: hipotiroidism.
(4) Reducerea sursei glucozei in sânge: malnutritie pe termen lung si leziuni hepatice acute.
(5) Pierderea excesiva a glucozei in sânge, deficit genetic enzimatic, deficit de glicogen sintetizat, deficit renal Yang datorat diabetului zaharat etc.
3. Coeficientul glicemiei in urina: GLL Domeniul sanatos: 2,204~2,819
1. >2,819, pozitiv.
(1) Glucozuria fiziologica: dupa consumul unei cantitati mari de alimente cu carbohidrati dintr-o data, in ultima parte a sarcinii sau alaptarii la femei.
(2) Glucozuria renala: pragul de glucoza renala este mai mic decât cel al unei persoane sanatoase sau functia de reabsorbtie tubulara renala a glucozei este redusa.
(3) Glucozuria patologica: diabet zaharat sau hipertiroidism.
(4) Inhalarea de aer cald in plamâni si consumul de fluide care provoaca diabet zaharat.
(5) Căldura la stomac si diabet de tip flacara.
(6) Deficit renal Yin datorat diabetului zaharat etc.
2. <2,204, negativ.
Corp sanatos, polidipsie usoara, polifagie si poliurie, simptom de pierdere in greutate status sub normal.
Descrierea parametrilor
Coeficientul secreţiei de insulina:
Insulina este un hormon proteic. Celulele B pancreatice secreta insulina in organism. Pe lânga duoden, in corp exista un organ cu forma lunguiata numit pancreas. Multe mase celulare sunt imprastiate de-a lungul pancreasului, iar aceste mase celulare se numesc insule pancreatice. Exista aproximativ 100 - 200 de milioane de insule pancreatice. Celulele pancreatice sunt impărtite in urmatoarele categorii, in conformitate cu functia lor secretoare de hormoni: (1) Celule B, reprezentând aproximativ 60% - 80% din insulele pancreatice, care pot secreta insulina, ce scade nivelul gicemiei in sânge. (2) Celule A, reprezentând aproximativ 24% - 40% din insulele pancreatice, care secreta glucagon, care are rol opus insulinei si poate creste glicemia in sânge.
(3) Celule D, reprezentând aproximativ 6% - 15% din numarul total de insule pancreatice, care secreta un hormon de inhibare al hormonului de crestere. Datorita unor infectii virale, boli autoimune, boli genetice si alte boli, fiziopatologia pacientilor cu diabet zaharat este cauzata in principal de lipsa relativa sau absoluta a activitatii insulinei si excesul relativ sau absolut al activitatii glucagonului, numita disfunctie hormonala bilaterala a celulor A si B. Diabetul insulino-dependent in care celulele secretoare de insulina sunt sever lezate sau absente, cu secretie de insulina endogena mai mica, are nevoie de terapie cu insulina exogena. În diabet non-insulino-dependent, tulburarea secretiei de insulina este mai usoara, concentratia de insulina bazala este normala sau este ridicata, secretia de insulina este in general mai mica decât cea intâlnita la persoanele cu greutate corespunzatoare dupa stimularea glucozei, numita lipsa relativa de insulina.
Functia secretorie a insulinei are o valoare de referinta importanta in diagnosticul diabetului zaharat, in clasificare, in prognosticul si in protectie pentru grupurile cu risc ridicat, daca acestea vor avea diabet in viitor. Atât medicii cât si cercetatorii acorda importanta aprecierii acesteia. Nivelul secretiei de insulina este afectat atât de rezistenta la insulina, cât si de functia celulelor B.
Coeficientul glicemiei in sânge:
Glicemia se refera la glucoza din sânge. Alte tipuri de zaharuri, cum ar fi zaharul, dizaharidele si polizaharidele pot fi numite ca glucoza numai dupa ce sunt transformate in glucoza pentru a intra in sânge. Concentratia de glucoza din sângele din corpul uman sanatos este, de asemenea, intr-o stare stabila si echilibrata. Odata ce echilibrul este distrus apare glicemia crescuta si se va instala diabetul zaharat.
Coeficientul glicemiei in urina:
Glucozuria, in principal, se refera la glucoza din urina. Glucoza in urina, la un organism sanatos, este mica, nu poate fi masurata prin metoda generala, astfel ca glucozuria la un organism sanatos este negativa sau nu exista glucoza in urina. În corpul sanatos, doar atunci când glucoza din sânge este de peste 160 - 180mg/dl va fi eliminata prin urina. Prin urmare, nivelul de glucoza din sânge determina prezenta sau absenta de glucoza in urina.
BULETIN DE ANALIZA PRIVIND BOALA OSOASA REUMATOIDA
Aspectul testat Valori normale
Gradul de calcifiere cervicala 421 - 490
Gradul de calcifiere lombara 4,326 - 7,531
Coeficientul de hiperplazie osoasa 2,954 - 5,543
Coeficientul osteoporozei 2,019 - 4,721
Coeficientul reumatismal 4,023 - 11,627
Descrierea Parametrilor
Gradul de calcifiere cervicală:
Acest indicator arata viteza de depunere a hiperplaziei cervicale. Lipsa de calcifiere inseamna ca nu exista hiperplazie, calcifierea de baza înseamna ca rata hiperplaziei ajunge la peste 30% si calcifierea inseamna ca rata hiperplaziei ajunge la peste 70%.
Gradul de calcifiere lombară:
Acest indicator arata viteza de depunere a hiperplaziei lombare. Lipsa de calcifiere inseamna ca nu exista hiperplazie, calcifierea de baza inseamna ca rata hiperplaziei ajunge la peste 30% si calcifierea inseamna ca rata hiperplaziei ajunge la peste 70%.
Coeficientul de hiperplazie osoasa:
Reflecta starea osului. In procesul de crestere, dezvoltare si exercitare a functionalitatii osului, unele parti isi pierd forma normala. Hiperplazia osoasa apare in diferite forme si are caracteristicile sale proprii, din cauza diferitelor parti. De exemplu, hiperplazia articulatiei genunchiului este adesea asemanata cu un un [pinten osos], si exista pierdere de masa intra-articulara si hiperplazia cartilajului. Hiperplazia coloanei vertebrale prezinta în principal o deformare ca niste ciocuri, comprimând nervul, rezultând o pozitie anormala a membrelor si anomalie motorie.
Coeficientul osteoporozei:
Este un fenomen de reducere a masei osoase a intregului corp. Aceasta, in principal se manifesta prin faptul ca matricea osoasa este semnificativ redusa, in timp ce componentele minerale (in principal calciu si fosfor) din os sunt normale. Cu alte cuvinte, in osteoporoza, continutul de proteine si alte substante organice si apa in os sunt scazute, si continutul de calciu, fosfor si alte minerale sunt la nivelul normal. Matricea osoasa joaca rolul de sprijin si de conexiune intre calciu, fosfor si alte minerale. Astfel, in cazul in care matricea osoasa este redusa, spatiile dintre minerale sunt crescute, fiind exprimate ca osteoporoza. Odata cu progresul osteoporozei, calciul, fosforul si alte minerale din os vor scadea, prin urmare, matricea osoasa si mineralele osului sunt reduse. Osteoporoza la o anumita varsta este de fapt o consecinta a deficitului de calciu pe termen lung. În general, calciul la barbat dupa vârsta de 32 si la femei dupa vârsta de 28 incepe sa scada. Odata cu inaintarea in vârsta, rata de pierdere va fi de asemenea accelerata. 50% din calciul osos va fi pierdut pâna la 60 de ani. Astfel, in prezent, este timpul sa prevenim fracturile si pentru a preveni osteoporoza sa suplimentam calciul. Prin urmare, dieta este foarte mult legata de aparitia osteoporozei. Copiii si adolescentii cu varsta sub 18 ani ar trebui sa ia 1200 mg de calciu in fiecare zi, si adultii ar trebui sa ia 800 mg de calciu in fiecare zi. In acelasi timp, ei trebuie sa ia mai multa vitamina D, pentru a ajuta corpul sa absoarba mai usor si mai eficient calciul.
Coeficientul reumatismal:
Boala reumatismala s-ar putea imparti in doua categorii: boala reumatismala majora care se refera la un grup de boli care afecteaza articulatiile si tesuturile moi adiacente, cum ar fi tendonul, bursa sinoviala, fascia etc. si boala reumatismala minora a carei etiologie de baza este infectia cu streptococ hemolitic grupa A. Cele mai evidente simptome sunt leziuni articulare si cardiace, ducând la valvulopatii cronice reumatice.
Gradul de calcifiere cervicala 421 - 490
Gradul de calcifiere lombara 4,326 - 7,531
Coeficientul de hiperplazie osoasa 2,954 - 5,543
Coeficientul osteoporozei 2,019 - 4,721
Coeficientul reumatismal 4,023 - 11,627
Descrierea Parametrilor
Gradul de calcifiere cervicală:
Acest indicator arata viteza de depunere a hiperplaziei cervicale. Lipsa de calcifiere inseamna ca nu exista hiperplazie, calcifierea de baza înseamna ca rata hiperplaziei ajunge la peste 30% si calcifierea inseamna ca rata hiperplaziei ajunge la peste 70%.
Gradul de calcifiere lombară:
Acest indicator arata viteza de depunere a hiperplaziei lombare. Lipsa de calcifiere inseamna ca nu exista hiperplazie, calcifierea de baza inseamna ca rata hiperplaziei ajunge la peste 30% si calcifierea inseamna ca rata hiperplaziei ajunge la peste 70%.
Coeficientul de hiperplazie osoasa:
Reflecta starea osului. In procesul de crestere, dezvoltare si exercitare a functionalitatii osului, unele parti isi pierd forma normala. Hiperplazia osoasa apare in diferite forme si are caracteristicile sale proprii, din cauza diferitelor parti. De exemplu, hiperplazia articulatiei genunchiului este adesea asemanata cu un un [pinten osos], si exista pierdere de masa intra-articulara si hiperplazia cartilajului. Hiperplazia coloanei vertebrale prezinta în principal o deformare ca niste ciocuri, comprimând nervul, rezultând o pozitie anormala a membrelor si anomalie motorie.
Coeficientul osteoporozei:
Este un fenomen de reducere a masei osoase a intregului corp. Aceasta, in principal se manifesta prin faptul ca matricea osoasa este semnificativ redusa, in timp ce componentele minerale (in principal calciu si fosfor) din os sunt normale. Cu alte cuvinte, in osteoporoza, continutul de proteine si alte substante organice si apa in os sunt scazute, si continutul de calciu, fosfor si alte minerale sunt la nivelul normal. Matricea osoasa joaca rolul de sprijin si de conexiune intre calciu, fosfor si alte minerale. Astfel, in cazul in care matricea osoasa este redusa, spatiile dintre minerale sunt crescute, fiind exprimate ca osteoporoza. Odata cu progresul osteoporozei, calciul, fosforul si alte minerale din os vor scadea, prin urmare, matricea osoasa si mineralele osului sunt reduse. Osteoporoza la o anumita varsta este de fapt o consecinta a deficitului de calciu pe termen lung. În general, calciul la barbat dupa vârsta de 32 si la femei dupa vârsta de 28 incepe sa scada. Odata cu inaintarea in vârsta, rata de pierdere va fi de asemenea accelerata. 50% din calciul osos va fi pierdut pâna la 60 de ani. Astfel, in prezent, este timpul sa prevenim fracturile si pentru a preveni osteoporoza sa suplimentam calciul. Prin urmare, dieta este foarte mult legata de aparitia osteoporozei. Copiii si adolescentii cu varsta sub 18 ani ar trebui sa ia 1200 mg de calciu in fiecare zi, si adultii ar trebui sa ia 800 mg de calciu in fiecare zi. In acelasi timp, ei trebuie sa ia mai multa vitamina D, pentru a ajuta corpul sa absoarba mai usor si mai eficient calciul.
Coeficientul reumatismal:
Boala reumatismala s-ar putea imparti in doua categorii: boala reumatismala majora care se refera la un grup de boli care afecteaza articulatiile si tesuturile moi adiacente, cum ar fi tendonul, bursa sinoviala, fascia etc. si boala reumatismala minora a carei etiologie de baza este infectia cu streptococ hemolitic grupa A. Cele mai evidente simptome sunt leziuni articulare si cardiace, ducând la valvulopatii cronice reumatice.
BULETIN DE ANALIZA PRIVIND DENSITATEA OSOASA MINERALA
Aspectul testat Valori normale
Coeficientul osteoclastelor 86,73 - 180,97
Cantitatea de calciu eliminata 0,209 - 0,751
Gradul de hiperplazie osoasa 0,046 - 0,167
Gradul de osteoporoza 0,124 - 0,453
Densitate non-minerala 0,796 - 0,433
Descrierea Parametrilor
Coeficientul osteoclastelor:
Osteoclastele (celule care au capacitatea de a distruge tesutul osos pe masura formarii altuia nou, având rol important in procesul de remaniere osoasa) sunt constituite din celule gigant multinucleare care ating un diametru de 100microm, contin 2 - 50 nuclee si sunt in principal distribuite in suprafata osoasa si in jurul retelei vasculare osoase. Sunt si osteoclaste care rezulta in urma combinarii de mai multe celule uninucleare, iar bazofilia citoplasmei este treptat transformata in eozinofilie odata cu procesul de îmbatrânire.
Osteoclastele au o functie speciala de absorbtie. (Dupa unii autori -n.t.) prin absorbtia unor leziuni inflamatorii locale, macrofagele sunt, de asemenea, implicate in procesul de resorbtie osoasa. Prin procesul de absorbtie a materiilor organice si a mineralelor, in matricea osoasa, suprafata devine neregulata si va forma o lacuna intr-o forma similara celulelor, iar lacuna este numita Howship. Pe partea dinspre os in lacuna Howship, celulele formeaza o multime de proeminente ca niste fire de par, care sunt ca o frontiera la suprafata celulelor epiteliale. La microscopul electronic, pe partea mai apropiata de os se vad numerosi microvili neregulati, numiti protruzii celulare, fiind numiti si [frontiera ciufulita]. Exista o zona circulara citoplasmatica la periferia zonei de frontiera ciufulita. Zona contine unele microfilamente dar îi lipsesc alte organite, fiind cunoscuta ca zona clara unde membrana celulara este neteda si este aproape de suprafata osoasa. Zona clara este ca un zid de încadrare constând din citoplasma si favorizeaza zona inconjurata sa isi formeze un micro-mediu. Osteoclastele elibereaza acid lactic, acid citric si alti acizi. Sub conditia acida, mineralele osoase anorganice intra in pinocitoza la frontiera ciufulita, formând vezicule pinocitare sau fagozomi in matricea frontierei ciufulite. In osteoclaste, elementele anorganice sunt degradate si expulzate în fluxul de sânge in forma de ioni, ionii de calciu. Pierderea substantelor anorganice face ca fibrele de colagen din matricea osoasa sa fie expuse. Osteoclastele secreta o varietate de enzime lizozomale, in special catepsina B si catepsina colagenolitica. Dupa ce osteoclastele migreaza de pe suprafata osoasa, frontiera ciufulita dispare, iar partile interioare ale celulelor sunt schimbate pentru a intra in faza stationara. Celulele mononucleare din sânge sau celulele fagocitare in tesuturi nu pot fi transformate in osteoclaste, pentru ca toate aceste celule contin numai fagocite mature si nedivizate. Numai fagocitele mononucleare imature proliferative sunt precursorii osteoclastelor.
Cantitatea de calciu eliminată:
Pentru o perioada lunga de timp, din cauza publicitatii care s-a facut de catre oamenii de afaceri s-a creat impresia ca exista o singura modalitate de a preveni si trata osteoporoza. Cu toate acestea, dupa studierea aprofundata cu privire la patogeneza osteoporozei, expertii medicinei moderne au constatat ca, in patogeneza osteoporozei, suplimentarea de calciu si vitamina D, precum si impactul hormonal si a altor factori non-mecanici, nu sunt cei mai importanti factori de aparitie a osteoporozei, ci masa musculara (inclusiv taria musculara) aflata sub controlul sistemului nervos. Acesta este unul dintre cei mai importanti factori pentru determinarea rezistentei osoase (inclusiv a masei osoase si a structurii osoase). În general, calciul din os, la barbati dupa vârsta de 32 si la femei dupa vârsta de 28, incepe sa scada. Odata cu inaintarea în vârsta, rata de pierdere va fi de asemenea accelerata. 50% din calciul osos va fi pierdut pâna la 60 de ani. Astfel, in prezent, este timpul sa prevenim fracturile si pentru a preveni osteoporoza sa suplimentam calciul. Prin urmare, dieta este foarte mult legata de aparitia osteoporozei. Copiii si adolescentii cu vârsta sub 18 ani ar trebui sa ia 1200 mg de calciu in fiecare zi, si adultii ar trebui sa ia 800 mg de calciu in fiecare zi. În acelasi timp, ei trebuie sa ia multa vitamina D, pentru a ajuta corpul sa absoarba mai usor si mai eficient calciul.
Gradul de hiperplazie osoasă:
Reflecta starea osului. În procesul de crestere, dezvoltare si exercitare a functionalitatii osului, unele parti isi pierd forma normala. Hiperplazia osoasa apare in diferite forme si are caracteristicile sale proprii, din cauza localizarii in diferitele parti ale corpului. De exemplu, hiperplazia articulatiei genunchiului este adesea asemanata cu un un [pinten osos], unde avem pierdere de masa intra-articulara cu hiperplazia cartilajului. Hiperplazia coloanei vertebrale prezinta in principal o deformare ce seamana cu niste ciocuri, ce comprima nervul, rezultând o pozitie anormala a membrelor si anomalie motorie.
Gradul de osteoporoză:
Este un fenomen de reducere a masei osoase a intregului corp. Aceasta, in principal, se manifesta prin faptul ca matricea osoasa este semnificativ redusa, in timp ce componentele minerale (in principal calciu si fosfor) din os sunt normale. Cu alte cuvinte, in osteoporoza, continutul de proteine si alte substante organice si apa in os sunt scazute, si continutul de calciu, fosfor si alte minerale sunt la nivelul normal. Matricea osoasa joaca rolul de sprijin si de conexiune intre calciu, fosfor si alte minerale. Astfel, in cazul in care matricea osoasa este redusa, spatiile dintre structurile minerale sunt crescute, fiind exprimate ca osteoporoza. Odata cu progresul osteoporozei, calciul, fosforul si alte minerale din os vor scadea, prin urmare, matricea osoasa si mineralele osului sunt reduse. Osteoporoza la o anumita vârsta este de fapt o consecinta a deficitului de calciu pe termen lung.
Densitate non-minerală:
Aceasta reflecta in principal taria osului, si, prin urmare, acesta este standardul de aur a diagnosticului de osteoporoza, dar de asemenea, poate prezice riscul de aparitie a fracturii. Totusi transformarea osoasa post-menopauza este un proces brusc, determinarea indicatorilor biochimici care pot reflecta aceasta modificare si sa prezica riscul de aparitie al fracturii este foarte limitata. Fara indoiala, aceasta aduce o multime de inconveniente pentru instituirea unui tratament si dezvoltarea activitatii de cercetare. Cercetatorii subliniaza ca densitatea minerala osoasa si indicatorii biochimici utilizati nu pot reflecta pe deplin efectele tratamentului anti-osteoporoza si nu pot prezice riscul de aparitie a fracturii. Dar nu exista nici un indicator mai valoros, astfel încât densitatea minerala osoasa este inca indicatorul cel mai frecvent utilizat pentru diagnosticul si urmarirea osteoporozei. Determinarea indicatorilor biochimici ai transformarii osului poseda o pozitie importanta atât in diagnosticul osteoporozei cât si in cercetarea etiologiei sau a tratamentului.
Coeficientul osteoclastelor 86,73 - 180,97
Cantitatea de calciu eliminata 0,209 - 0,751
Gradul de hiperplazie osoasa 0,046 - 0,167
Gradul de osteoporoza 0,124 - 0,453
Densitate non-minerala 0,796 - 0,433
Descrierea Parametrilor
Coeficientul osteoclastelor:
Osteoclastele (celule care au capacitatea de a distruge tesutul osos pe masura formarii altuia nou, având rol important in procesul de remaniere osoasa) sunt constituite din celule gigant multinucleare care ating un diametru de 100microm, contin 2 - 50 nuclee si sunt in principal distribuite in suprafata osoasa si in jurul retelei vasculare osoase. Sunt si osteoclaste care rezulta in urma combinarii de mai multe celule uninucleare, iar bazofilia citoplasmei este treptat transformata in eozinofilie odata cu procesul de îmbatrânire.
Osteoclastele au o functie speciala de absorbtie. (Dupa unii autori -n.t.) prin absorbtia unor leziuni inflamatorii locale, macrofagele sunt, de asemenea, implicate in procesul de resorbtie osoasa. Prin procesul de absorbtie a materiilor organice si a mineralelor, in matricea osoasa, suprafata devine neregulata si va forma o lacuna intr-o forma similara celulelor, iar lacuna este numita Howship. Pe partea dinspre os in lacuna Howship, celulele formeaza o multime de proeminente ca niste fire de par, care sunt ca o frontiera la suprafata celulelor epiteliale. La microscopul electronic, pe partea mai apropiata de os se vad numerosi microvili neregulati, numiti protruzii celulare, fiind numiti si [frontiera ciufulita]. Exista o zona circulara citoplasmatica la periferia zonei de frontiera ciufulita. Zona contine unele microfilamente dar îi lipsesc alte organite, fiind cunoscuta ca zona clara unde membrana celulara este neteda si este aproape de suprafata osoasa. Zona clara este ca un zid de încadrare constând din citoplasma si favorizeaza zona inconjurata sa isi formeze un micro-mediu. Osteoclastele elibereaza acid lactic, acid citric si alti acizi. Sub conditia acida, mineralele osoase anorganice intra in pinocitoza la frontiera ciufulita, formând vezicule pinocitare sau fagozomi in matricea frontierei ciufulite. In osteoclaste, elementele anorganice sunt degradate si expulzate în fluxul de sânge in forma de ioni, ionii de calciu. Pierderea substantelor anorganice face ca fibrele de colagen din matricea osoasa sa fie expuse. Osteoclastele secreta o varietate de enzime lizozomale, in special catepsina B si catepsina colagenolitica. Dupa ce osteoclastele migreaza de pe suprafata osoasa, frontiera ciufulita dispare, iar partile interioare ale celulelor sunt schimbate pentru a intra in faza stationara. Celulele mononucleare din sânge sau celulele fagocitare in tesuturi nu pot fi transformate in osteoclaste, pentru ca toate aceste celule contin numai fagocite mature si nedivizate. Numai fagocitele mononucleare imature proliferative sunt precursorii osteoclastelor.
Cantitatea de calciu eliminată:
Pentru o perioada lunga de timp, din cauza publicitatii care s-a facut de catre oamenii de afaceri s-a creat impresia ca exista o singura modalitate de a preveni si trata osteoporoza. Cu toate acestea, dupa studierea aprofundata cu privire la patogeneza osteoporozei, expertii medicinei moderne au constatat ca, in patogeneza osteoporozei, suplimentarea de calciu si vitamina D, precum si impactul hormonal si a altor factori non-mecanici, nu sunt cei mai importanti factori de aparitie a osteoporozei, ci masa musculara (inclusiv taria musculara) aflata sub controlul sistemului nervos. Acesta este unul dintre cei mai importanti factori pentru determinarea rezistentei osoase (inclusiv a masei osoase si a structurii osoase). În general, calciul din os, la barbati dupa vârsta de 32 si la femei dupa vârsta de 28, incepe sa scada. Odata cu inaintarea în vârsta, rata de pierdere va fi de asemenea accelerata. 50% din calciul osos va fi pierdut pâna la 60 de ani. Astfel, in prezent, este timpul sa prevenim fracturile si pentru a preveni osteoporoza sa suplimentam calciul. Prin urmare, dieta este foarte mult legata de aparitia osteoporozei. Copiii si adolescentii cu vârsta sub 18 ani ar trebui sa ia 1200 mg de calciu in fiecare zi, si adultii ar trebui sa ia 800 mg de calciu in fiecare zi. În acelasi timp, ei trebuie sa ia multa vitamina D, pentru a ajuta corpul sa absoarba mai usor si mai eficient calciul.
Gradul de hiperplazie osoasă:
Reflecta starea osului. În procesul de crestere, dezvoltare si exercitare a functionalitatii osului, unele parti isi pierd forma normala. Hiperplazia osoasa apare in diferite forme si are caracteristicile sale proprii, din cauza localizarii in diferitele parti ale corpului. De exemplu, hiperplazia articulatiei genunchiului este adesea asemanata cu un un [pinten osos], unde avem pierdere de masa intra-articulara cu hiperplazia cartilajului. Hiperplazia coloanei vertebrale prezinta in principal o deformare ce seamana cu niste ciocuri, ce comprima nervul, rezultând o pozitie anormala a membrelor si anomalie motorie.
Gradul de osteoporoză:
Este un fenomen de reducere a masei osoase a intregului corp. Aceasta, in principal, se manifesta prin faptul ca matricea osoasa este semnificativ redusa, in timp ce componentele minerale (in principal calciu si fosfor) din os sunt normale. Cu alte cuvinte, in osteoporoza, continutul de proteine si alte substante organice si apa in os sunt scazute, si continutul de calciu, fosfor si alte minerale sunt la nivelul normal. Matricea osoasa joaca rolul de sprijin si de conexiune intre calciu, fosfor si alte minerale. Astfel, in cazul in care matricea osoasa este redusa, spatiile dintre structurile minerale sunt crescute, fiind exprimate ca osteoporoza. Odata cu progresul osteoporozei, calciul, fosforul si alte minerale din os vor scadea, prin urmare, matricea osoasa si mineralele osului sunt reduse. Osteoporoza la o anumita vârsta este de fapt o consecinta a deficitului de calciu pe termen lung.
Densitate non-minerală:
Aceasta reflecta in principal taria osului, si, prin urmare, acesta este standardul de aur a diagnosticului de osteoporoza, dar de asemenea, poate prezice riscul de aparitie a fracturii. Totusi transformarea osoasa post-menopauza este un proces brusc, determinarea indicatorilor biochimici care pot reflecta aceasta modificare si sa prezica riscul de aparitie al fracturii este foarte limitata. Fara indoiala, aceasta aduce o multime de inconveniente pentru instituirea unui tratament si dezvoltarea activitatii de cercetare. Cercetatorii subliniaza ca densitatea minerala osoasa si indicatorii biochimici utilizati nu pot reflecta pe deplin efectele tratamentului anti-osteoporoza si nu pot prezice riscul de aparitie a fracturii. Dar nu exista nici un indicator mai valoros, astfel încât densitatea minerala osoasa este inca indicatorul cel mai frecvent utilizat pentru diagnosticul si urmarirea osteoporozei. Determinarea indicatorilor biochimici ai transformarii osului poseda o pozitie importanta atât in diagnosticul osteoporozei cât si in cercetarea etiologiei sau a tratamentului.
BULETIN DE ANALIZA PRIVIND BOLI OSOASE
Aspectul testat Valori normale
Dimensiunile proeminentelor fibrelor lombare Nici o directie
Gradul de adeziune a muschiului umarului < u 0,2
Limita de circulatie a membrelor +
Vârsta ligamentelor 10%-40%
Descrierea termenilor de testare:
1. Dimensiunile proeminentelor fibrelor lombare: arata ciclul fibrelor lombare sau nucleus pulposus iese spre o parte a corpului sau iese in apropiere de acea parte. În general, in cazurile comune partea stânga comprima equina partii drepte. Nici o directie este normala.
2. Gradul de adeziune a muschiului umarului: arata gradul leziunii inflamatorii ale persoanelor in vârsta, sau gradul de aderenta a muschiului umarului. În general, cu cât valoarea este mai mica, cu atât este mai bine. Dovedeste ca boala lor este mai usor tratabila sau ca nu exista nici o boala.
3. Limita de circulatie a membrelor: arata limita de rigiditate sau activitate a microcirculatiei sângelui in membre din cauza unor factori externi. În general, patru plusuri inseamna ca este cea mai grava forma. Cu cât mai putine plusuri cu atât mai bine, dovedeste ca probabilitatea de a prezenta factori de îmbolnavire in organism este mica.
4. Vârsta ligamentelor: acest indicator este un parametru integrat obtinut prin cei patru indicatori de mai sus si rezultatele sunt, în general, de la 10% la 40%. Valoarea cea mai mare dovedeste ca gradul bolii degenerative este mare, si contrar daca valoarea este mica dovedeste ca fizicul si imunitatea sunt mai puternice.
Dimensiunile proeminentelor fibrelor lombare Nici o directie
Gradul de adeziune a muschiului umarului < u 0,2
Limita de circulatie a membrelor +
Vârsta ligamentelor 10%-40%
Descrierea termenilor de testare:
1. Dimensiunile proeminentelor fibrelor lombare: arata ciclul fibrelor lombare sau nucleus pulposus iese spre o parte a corpului sau iese in apropiere de acea parte. În general, in cazurile comune partea stânga comprima equina partii drepte. Nici o directie este normala.
2. Gradul de adeziune a muschiului umarului: arata gradul leziunii inflamatorii ale persoanelor in vârsta, sau gradul de aderenta a muschiului umarului. În general, cu cât valoarea este mai mica, cu atât este mai bine. Dovedeste ca boala lor este mai usor tratabila sau ca nu exista nici o boala.
3. Limita de circulatie a membrelor: arata limita de rigiditate sau activitate a microcirculatiei sângelui in membre din cauza unor factori externi. În general, patru plusuri inseamna ca este cea mai grava forma. Cu cât mai putine plusuri cu atât mai bine, dovedeste ca probabilitatea de a prezenta factori de îmbolnavire in organism este mica.
4. Vârsta ligamentelor: acest indicator este un parametru integrat obtinut prin cei patru indicatori de mai sus si rezultatele sunt, în general, de la 10% la 40%. Valoarea cea mai mare dovedeste ca gradul bolii degenerative este mare, si contrar daca valoarea este mica dovedeste ca fizicul si imunitatea sunt mai puternice.
BULETIN DE ANALIZA PRIVIND SISTEMUL NERVOS
Aspectul testat Valori normale
Statusul aportului sanguin al tesutului nervos 143,37 - 210,81
Arterioscleroza cerebrală 0,103 - 0,642
Statusul functional al nervilor cranieni 0,253 - 0,659
Indexul sentimental 0,109 - 0,351
Indexul memoriei (ZS) 0,442 - 0,817
Descrierea valorilor testate:
I. Statusul aportului sanguin al tesutului nervos: reflecta alimentarea cu sânge a creierului.
Aprovizionare cu sânge usor insuficienta 110,24--143,37
Aprovizionare cu sânge moderat insuficienta 100,41--110,24
Insuficienta severa de sânge <100,41
II. Arterioscleroza cerebrala: reflecta rezistenta arteriala intracraniana si gradul de arteroscleroza cerebrala.
Scleroza usoara 0,642--0,757
Scleroza moderata 0,757--0,941
Scleroza severa >0,941
III. Statusul functional al nervilor cranieni: reflecta abilitatea de a calcula, capacitatea de întelegere, capacitatea de identificare, capacitatea de pozitionare, capacitatea de directionare, chiar si dementa etc.
Insuficienta usoara 0,115--0,253
Insuficienta moderata 0,053--0,115
Insuficienta severa <0,053
IV. Indexul sentimental: reflecta masura afectarii celulelor nervoase.
Prejudiciu usoara 0,351--0,483
Prejudiciu moderata 0,483--0,699
Prejudiciu severa >0,699
V. Indexul memoriei (ZS): reflecta memoria persoanei.
Pierdere usoara 0,262--0,442
Pierdere moderata 0,169--0,262
Pierdere severa <0,169
Descrierea Parametrilor
Statusul aportului sanguin al tesutului nervos:
Microcirculatia cerebrala de obicei se refera la vasele de sânge cu diametrul <150 , inclusiv arterele mici, capilarele si venele mici. Cu toate acestea, definitia microcirculatiei nu a fost acceptata in totalitate, si nu este clar daca arterele mici (pe baza criteriilor anatomice, diametrul lumenului > 150 apartin microcirculatiei. Prin urmare, definitia este in conformitate cu fiziologia vasculara, adica raspunsul unui vas de sânge la presiunea ridicata in interiorul lumenului, mai degraba decât in conformitate cu diametrul sau structura sa. Conform acestei definitii, arterele sunt acele vase ale caror lumen are raspuns miogenic contractil la presiune ridicata, iar capilarele si venele mici apartin microcirculatiei. Functia primara a microcirculatiei este de a face aprovizionarea tesuturilor cu substante nutritive si oxigen in iar al doilea rol important este de a evita fluctuatia drastica a presiunii hidrostatice in capilare pentru a produce schimbul la nivelul barierei capilare, în final presiunea hidrostatica fiind redusa în mod semnificativ la nivelul microcirculatiei. Astfel, microcirculatia are un rol extrem de important în determinarea rezistentei periferice totale. În plus, microcirculatia este, de asemenea, prima care sufera în urma unei boli cardiovasculare, in special procesul inflamator.
Arterioscleroza cerebrală:
Din cauza ateriosclerozei, precum si a unor forme de inflamatii arteriale, traumatisme locale si boli vasculare cerebrale, cauzate de alti factori fizici si boli de sânge, rezistenta vasculara este mai mare si duce la aparitia unor boli cerebrovasculare ischemice. (1). Atacul ischemic tranzitor a carui cauza este legata de ateroscleroza cerebrala, produce tulburarea functiilor cauzata de afectarea tranzitorie, ischemica si focalizarea leziunii tesutului cerebral. (2). Tromboza cerebrala este cele mai multe ori cauzata de blocarea cheagurilor de sânge formate. (3). Embolia cerebrală poate fi indusa de faptul ca embolii rezultati dintr-o varietate de boli intra în sânge pentru a bloca vasele de sânge din creier. În clinica, bolile de inima sunt cele mai frecvente cauze ale emboliei; alte cauze includ in urmatoarea ordine grasimea ce ajunge în sânge dupa traume sau fracturi; ouaă de paraziti sau infectii bacteriene; pneumotorax, emboli formati din flebite si alti factori care ar bloca vasele de sânge ale creierului. Vasele de la suprafata creierului si cele mai profunde se sparg provocând hemoragii cerebrale, iar hemoragia cerebrala cauzata de vasele de sânge sparte este boala hemoragica cerebrovasculara.
Statusul functional al nervilor cranieni:
Sistemul nervos poate fi impartit in trei parti in functie de rolul indeplinit. Prima parte, care aduce informatiile din organism la creier, este numita sistemul nervos senzorial. A doua parte, care realizeaza prelucrarea si stocarea si provoaca organismul sa raspunda, este numita ca sistemul nervos central (SNC), cea mai mare parte a creierului. Partea a treia, care antreneaza muschii, organele interne si glandele, este numita sistemul nervos motor care pune in aplicare decizia creierului. A treia parte include, de asemenea, sistemul nervos central care face ca intreaga persoana sa fie pregatita si operationala.
Comunicarea intre celulele nervoase ale celor trei parti depinde de doi factori: unul este reteaua de conectare intre celulele nervoase craniene. Sistemul nervos central are aproximativ 100 de miliarde de celule si aproape fiecare persoana are acelasi numar. Numarul de retele de conexiune intre celulele nervilor cranieni determina daca o persoana este mai inteligenta decât cealalta. Fiecare celula este conectata cu alte 1000-200.000 de celule, in medie 15.000. Celalalt factor este neurotransmisia. Mesajul este transportat de-a lungul unei celule prin linia electrica de guanidina, dar transmiterea de mesaje intre doua celule depinde de anumite substante biologice sau chimice fabricate de organism, care sunt numite neurotransmitatori. O celula a nervilor cranieni elibereaza un neurotransmitator in spatiul de legatura intre aceasta si alta celula a nervilor cranieni, si cele 15000 de celulele conectate produc liniile electrice relevante de guanidina, dupa primirea neurotransmitatorului. Procedura se repeta, si 15000 de celule vor trimite mesaj la alte 15000 de celule pentru a continua in mod constant. Au fost gasiti 80 de tipuri de neurotransmitatori, dar principali sunt doar 8 sau 9 tipuri. Acesti neurotransmitatori sunt responsabili ca partile diferite ale corpului sa mentina sau sa îsi schimbe statusul lor, si sunt, de asemenea, factorii determinanti ai sentimentelor noastre.
Indexul sentimental:
Sentimentul este atitudinea experimentata de oameni fata de lucruri obiective si reflecta daca nevoile au fost satisfacute. Sentimentele sunt impartite in doua tipuri: sentimentul pozitiv si sentimentul negativ. Sentimentul pozitiv poate îmbunatati sistemul imunitar si promoveaza sanatatea si imbunatatirea calitatii vietii; sentimentul negativ, inclusiv supararea, tristetea, anxietatea, resentimentele, apatia etc., este nociv pentru sanatatea fizica si mentala. Studiile de fiziologie si psihologie cât si viata arata ca sentimentul negativ poate induce producerea bolii, agravarea ei si poate reduce efectul tratamentului medicamentos. Deoarece starea fizica a persoanelor in vârsta se deterioreaza si capacitatea de a rezista la boli sau la factorii declansatori este redusa, persoanele in vârsta sunt mai sensibile la diferite boli. Bolile comune includ hipertensiune arteriala, boli de inima, ulcer, diabet, cancer etc. Din cauza multor boli, a conditiilor nesanatoase si chiar a amenintarii mortii, persoanele in vârsta sunt predispuse la sentimente negative si gânduri pesimiste, fiind demoralizati si descurajati, fapt care duce la distrugerea coordonarii fizice si mentale, astfel încât organismul este in stres, imunitatea este slabita, prin urmare, starea bolii se agraveaza. Dupa ce o persoana in vârsta se imbolnaveste, sinele sau va suporta o multime de oprimari, dar, va fi pentru familie, societate si personalul medical o povara grea. Daca sentimentele negative ale persoanelor in vârsta ar fi schimbate in sentimente pozitive, aceasta ar contribui la consolidarea rezistentei lor la boli si creşterea încrederii in sine, ar îmbunatati conditiile de viata ale pacientilor in vârsta si ar spori calitatea vietii. Statutul sentimental este un fel de factor psihologic. Factorul psihologic este diferit de alti factori, si afectarea sa asupra organismului nu este direct dezvaluita, are un caracter ascuns.Este invizibil, si, prin urmare, oamenii de multe ori il trec cu vederea. Teorii moderne si practica clinica au transformat modelul biomedical pur într-un model nou de [biologic-psihologic-social], combinaţie organica de la modelul pur bio-medical. Astfel, luam masuri directe psihologice pentru a elimina sentimentul negativ al pacientului, care este foarte benefic pentru prevenirea si tratarea bolilor. Pâna la sfârsit, am invocat urmatoarele masuri: anxietatea si frustrarea au o relatie directa cu hiperactivitatea centrului fricii din creier. Depresia are doua forme: una este reactiva, si una este interna. Depresie reactiva de multe ori apare dupa anumite evenimente din viata, cum ar fi moartea unor prieteni si rude, foc la domiciliu, vina la locul de munca, infidelitatea sotului/sotiei si divort si asa mai departe, si sentimentul deprimat, de obicei, nu dureaza prea mult si poate fi recuperat cu ajutorul altora. Depresia este inconstient generata în viata pe termen lung, cum ar fi mariajul nefericit, viata dificila, bolile cronice, nemultumirea fata de lider, functii pe termen lung, copii cu handicap etc.
Indexul memoriei (ZS):
Acesta reflecta puterea de memorare a oamenilor. Ateroscleroza cerebrala, atrofia cerebrala si altele vor duce la o insuficienta in ceea ce priveste alimentarea cu sange la nivelul creierului. Declinul functional al celulelor hipocampusului din creier este motivul histologic de declin al memoriei persoanelor in varsta. Memoria este impartita in doua feluri: una este memoria auditiva, când oamenii isi amintesc ce au auzit prin ascultarea altora, ce au vorbit sau ce au citit, alta este memoria vizuala când oamenii isi amintesc ce au vazut. Mijloacele de memorare sunt diferite, memoria este de tip auditiv in cazul in care persoana este buna in a-si aminti ce a auzit, iar memoria este de tip vizual in cazul in care persoana este buna in a memora ceea ce vede. Memoria poate fi impartita in memorie instantanee, memoria pe termen scurt si memoria pe termen lung. Oamenii nu au nevoie de a pastra unele amintiri ale vietii in minte pe termen lung, uneori avem nevoie doar sa ne amintim un anumit timp de unele lucruri,si este bine sa le uitam. Dar exista unele lucruri de care avem nevoie pentru a le mentine o lunga perioada de timp in mintea noastra. Daca vom uita unele lucruri, ele vor aduce mari dificultati si chiar rezultate eronate pentru studiile noastre, viata noastra si serviciul nostru. Cum este generata uitarea? Exista doua motive: unul este încetosarea; inseamna ca ai uitat unele cunostinte fiindca nu ai apelat la ele si impresiile din minte au slabit treptat si in cele din urma s-au sters. Este ca cerneala pe o bucata de hârtie, cerneala nu este întotdeauna folosita, astfel incât culoarea de cerneala se va deschide si va deveni mai albicioasa. Una din cauze este interferenta; aceasta inseamna ca sunt atât de multe lucruri in minte, care se suprapun încât se creaza confuzie; daca doriti sa va reamintiti o problema, nu puteti sa va amintiti imediat si poate va amintiti dupa un pic de amintiri repetate sau dupa o perioada mai lunga de timp.
Statusul aportului sanguin al tesutului nervos 143,37 - 210,81
Arterioscleroza cerebrală 0,103 - 0,642
Statusul functional al nervilor cranieni 0,253 - 0,659
Indexul sentimental 0,109 - 0,351
Indexul memoriei (ZS) 0,442 - 0,817
Descrierea valorilor testate:
I. Statusul aportului sanguin al tesutului nervos: reflecta alimentarea cu sânge a creierului.
Aprovizionare cu sânge usor insuficienta 110,24--143,37
Aprovizionare cu sânge moderat insuficienta 100,41--110,24
Insuficienta severa de sânge <100,41
II. Arterioscleroza cerebrala: reflecta rezistenta arteriala intracraniana si gradul de arteroscleroza cerebrala.
Scleroza usoara 0,642--0,757
Scleroza moderata 0,757--0,941
Scleroza severa >0,941
III. Statusul functional al nervilor cranieni: reflecta abilitatea de a calcula, capacitatea de întelegere, capacitatea de identificare, capacitatea de pozitionare, capacitatea de directionare, chiar si dementa etc.
Insuficienta usoara 0,115--0,253
Insuficienta moderata 0,053--0,115
Insuficienta severa <0,053
IV. Indexul sentimental: reflecta masura afectarii celulelor nervoase.
Prejudiciu usoara 0,351--0,483
Prejudiciu moderata 0,483--0,699
Prejudiciu severa >0,699
V. Indexul memoriei (ZS): reflecta memoria persoanei.
Pierdere usoara 0,262--0,442
Pierdere moderata 0,169--0,262
Pierdere severa <0,169
Descrierea Parametrilor
Statusul aportului sanguin al tesutului nervos:
Microcirculatia cerebrala de obicei se refera la vasele de sânge cu diametrul <150 , inclusiv arterele mici, capilarele si venele mici. Cu toate acestea, definitia microcirculatiei nu a fost acceptata in totalitate, si nu este clar daca arterele mici (pe baza criteriilor anatomice, diametrul lumenului > 150 apartin microcirculatiei. Prin urmare, definitia este in conformitate cu fiziologia vasculara, adica raspunsul unui vas de sânge la presiunea ridicata in interiorul lumenului, mai degraba decât in conformitate cu diametrul sau structura sa. Conform acestei definitii, arterele sunt acele vase ale caror lumen are raspuns miogenic contractil la presiune ridicata, iar capilarele si venele mici apartin microcirculatiei. Functia primara a microcirculatiei este de a face aprovizionarea tesuturilor cu substante nutritive si oxigen in iar al doilea rol important este de a evita fluctuatia drastica a presiunii hidrostatice in capilare pentru a produce schimbul la nivelul barierei capilare, în final presiunea hidrostatica fiind redusa în mod semnificativ la nivelul microcirculatiei. Astfel, microcirculatia are un rol extrem de important în determinarea rezistentei periferice totale. În plus, microcirculatia este, de asemenea, prima care sufera în urma unei boli cardiovasculare, in special procesul inflamator.
Arterioscleroza cerebrală:
Din cauza ateriosclerozei, precum si a unor forme de inflamatii arteriale, traumatisme locale si boli vasculare cerebrale, cauzate de alti factori fizici si boli de sânge, rezistenta vasculara este mai mare si duce la aparitia unor boli cerebrovasculare ischemice. (1). Atacul ischemic tranzitor a carui cauza este legata de ateroscleroza cerebrala, produce tulburarea functiilor cauzata de afectarea tranzitorie, ischemica si focalizarea leziunii tesutului cerebral. (2). Tromboza cerebrala este cele mai multe ori cauzata de blocarea cheagurilor de sânge formate. (3). Embolia cerebrală poate fi indusa de faptul ca embolii rezultati dintr-o varietate de boli intra în sânge pentru a bloca vasele de sânge din creier. În clinica, bolile de inima sunt cele mai frecvente cauze ale emboliei; alte cauze includ in urmatoarea ordine grasimea ce ajunge în sânge dupa traume sau fracturi; ouaă de paraziti sau infectii bacteriene; pneumotorax, emboli formati din flebite si alti factori care ar bloca vasele de sânge ale creierului. Vasele de la suprafata creierului si cele mai profunde se sparg provocând hemoragii cerebrale, iar hemoragia cerebrala cauzata de vasele de sânge sparte este boala hemoragica cerebrovasculara.
Statusul functional al nervilor cranieni:
Sistemul nervos poate fi impartit in trei parti in functie de rolul indeplinit. Prima parte, care aduce informatiile din organism la creier, este numita sistemul nervos senzorial. A doua parte, care realizeaza prelucrarea si stocarea si provoaca organismul sa raspunda, este numita ca sistemul nervos central (SNC), cea mai mare parte a creierului. Partea a treia, care antreneaza muschii, organele interne si glandele, este numita sistemul nervos motor care pune in aplicare decizia creierului. A treia parte include, de asemenea, sistemul nervos central care face ca intreaga persoana sa fie pregatita si operationala.
Comunicarea intre celulele nervoase ale celor trei parti depinde de doi factori: unul este reteaua de conectare intre celulele nervoase craniene. Sistemul nervos central are aproximativ 100 de miliarde de celule si aproape fiecare persoana are acelasi numar. Numarul de retele de conexiune intre celulele nervilor cranieni determina daca o persoana este mai inteligenta decât cealalta. Fiecare celula este conectata cu alte 1000-200.000 de celule, in medie 15.000. Celalalt factor este neurotransmisia. Mesajul este transportat de-a lungul unei celule prin linia electrica de guanidina, dar transmiterea de mesaje intre doua celule depinde de anumite substante biologice sau chimice fabricate de organism, care sunt numite neurotransmitatori. O celula a nervilor cranieni elibereaza un neurotransmitator in spatiul de legatura intre aceasta si alta celula a nervilor cranieni, si cele 15000 de celulele conectate produc liniile electrice relevante de guanidina, dupa primirea neurotransmitatorului. Procedura se repeta, si 15000 de celule vor trimite mesaj la alte 15000 de celule pentru a continua in mod constant. Au fost gasiti 80 de tipuri de neurotransmitatori, dar principali sunt doar 8 sau 9 tipuri. Acesti neurotransmitatori sunt responsabili ca partile diferite ale corpului sa mentina sau sa îsi schimbe statusul lor, si sunt, de asemenea, factorii determinanti ai sentimentelor noastre.
Indexul sentimental:
Sentimentul este atitudinea experimentata de oameni fata de lucruri obiective si reflecta daca nevoile au fost satisfacute. Sentimentele sunt impartite in doua tipuri: sentimentul pozitiv si sentimentul negativ. Sentimentul pozitiv poate îmbunatati sistemul imunitar si promoveaza sanatatea si imbunatatirea calitatii vietii; sentimentul negativ, inclusiv supararea, tristetea, anxietatea, resentimentele, apatia etc., este nociv pentru sanatatea fizica si mentala. Studiile de fiziologie si psihologie cât si viata arata ca sentimentul negativ poate induce producerea bolii, agravarea ei si poate reduce efectul tratamentului medicamentos. Deoarece starea fizica a persoanelor in vârsta se deterioreaza si capacitatea de a rezista la boli sau la factorii declansatori este redusa, persoanele in vârsta sunt mai sensibile la diferite boli. Bolile comune includ hipertensiune arteriala, boli de inima, ulcer, diabet, cancer etc. Din cauza multor boli, a conditiilor nesanatoase si chiar a amenintarii mortii, persoanele in vârsta sunt predispuse la sentimente negative si gânduri pesimiste, fiind demoralizati si descurajati, fapt care duce la distrugerea coordonarii fizice si mentale, astfel încât organismul este in stres, imunitatea este slabita, prin urmare, starea bolii se agraveaza. Dupa ce o persoana in vârsta se imbolnaveste, sinele sau va suporta o multime de oprimari, dar, va fi pentru familie, societate si personalul medical o povara grea. Daca sentimentele negative ale persoanelor in vârsta ar fi schimbate in sentimente pozitive, aceasta ar contribui la consolidarea rezistentei lor la boli si creşterea încrederii in sine, ar îmbunatati conditiile de viata ale pacientilor in vârsta si ar spori calitatea vietii. Statutul sentimental este un fel de factor psihologic. Factorul psihologic este diferit de alti factori, si afectarea sa asupra organismului nu este direct dezvaluita, are un caracter ascuns.Este invizibil, si, prin urmare, oamenii de multe ori il trec cu vederea. Teorii moderne si practica clinica au transformat modelul biomedical pur într-un model nou de [biologic-psihologic-social], combinaţie organica de la modelul pur bio-medical. Astfel, luam masuri directe psihologice pentru a elimina sentimentul negativ al pacientului, care este foarte benefic pentru prevenirea si tratarea bolilor. Pâna la sfârsit, am invocat urmatoarele masuri: anxietatea si frustrarea au o relatie directa cu hiperactivitatea centrului fricii din creier. Depresia are doua forme: una este reactiva, si una este interna. Depresie reactiva de multe ori apare dupa anumite evenimente din viata, cum ar fi moartea unor prieteni si rude, foc la domiciliu, vina la locul de munca, infidelitatea sotului/sotiei si divort si asa mai departe, si sentimentul deprimat, de obicei, nu dureaza prea mult si poate fi recuperat cu ajutorul altora. Depresia este inconstient generata în viata pe termen lung, cum ar fi mariajul nefericit, viata dificila, bolile cronice, nemultumirea fata de lider, functii pe termen lung, copii cu handicap etc.
Indexul memoriei (ZS):
Acesta reflecta puterea de memorare a oamenilor. Ateroscleroza cerebrala, atrofia cerebrala si altele vor duce la o insuficienta in ceea ce priveste alimentarea cu sange la nivelul creierului. Declinul functional al celulelor hipocampusului din creier este motivul histologic de declin al memoriei persoanelor in varsta. Memoria este impartita in doua feluri: una este memoria auditiva, când oamenii isi amintesc ce au auzit prin ascultarea altora, ce au vorbit sau ce au citit, alta este memoria vizuala când oamenii isi amintesc ce au vazut. Mijloacele de memorare sunt diferite, memoria este de tip auditiv in cazul in care persoana este buna in a-si aminti ce a auzit, iar memoria este de tip vizual in cazul in care persoana este buna in a memora ceea ce vede. Memoria poate fi impartita in memorie instantanee, memoria pe termen scurt si memoria pe termen lung. Oamenii nu au nevoie de a pastra unele amintiri ale vietii in minte pe termen lung, uneori avem nevoie doar sa ne amintim un anumit timp de unele lucruri,si este bine sa le uitam. Dar exista unele lucruri de care avem nevoie pentru a le mentine o lunga perioada de timp in mintea noastra. Daca vom uita unele lucruri, ele vor aduce mari dificultati si chiar rezultate eronate pentru studiile noastre, viata noastra si serviciul nostru. Cum este generata uitarea? Exista doua motive: unul este încetosarea; inseamna ca ai uitat unele cunostinte fiindca nu ai apelat la ele si impresiile din minte au slabit treptat si in cele din urma s-au sters. Este ca cerneala pe o bucata de hârtie, cerneala nu este întotdeauna folosita, astfel incât culoarea de cerneala se va deschide si va deveni mai albicioasa. Una din cauze este interferenta; aceasta inseamna ca sunt atât de multe lucruri in minte, care se suprapun încât se creaza confuzie; daca doriti sa va reamintiti o problema, nu puteti sa va amintiti imediat si poate va amintiti dupa un pic de amintiri repetate sau dupa o perioada mai lunga de timp.
BULETIN DE ANALIZA PRIVIND FUNCTIA PULMONARA
Aspectul testat Valori normale
Capacitatea vitala 3348 - 3529
Capacitatea pulmonara totala 4301 - 4782
Rezistenta Cailor Respiratorii 1,374 - 1,709
Continutul arterial de oxigen 17,903 - 21,012
Descrierea parametrilor testaţi:
I. Capacitatea vitala: VC Domeniu Sanatos: (3348~3529)
1. >3529, capacitatea vitala este crescuta.
Poate aparea in infectii usoare ale tractului respirator superior, bronsita cronica usoara, tuse datorata inspiratiei de aer rece, tuse datorata inspiratiei de aer cald, tuse datorata acumularii de mucus/umezeala în plamâni etc.
2. <3348, capacitatea vitala este redusa.
Poate aparea in bronsita cronica usoara, emfizem cronic obstructiv, tuse de tip lipsa Yin-pulmonar etc.
II. Capacitatea pulmonară totală: TLC Domeniu Sanatos: (4301~4782)
1.>4728, emfizem usor.
Scurtarea respiratiei, expansiune alveolara, deficit de Qi datorat inflamatiei pulmonare de tip plamân-splina, inflmatie pulmonara datorata stagnarii mucusului pe fond de caldura etc.
2. <4301, poate aparea in leziuni extinse ale tesutului pulmonar.
Bronsita cronica, infectie moderata a tractului respirator superior, caldura uscata afectând atrofia de tip Yin, deficit rece Qi tip atrofie pulmonara etc.
III. Rezistenta Cailor Respiratorii: RAM Domeniu Sanatos: (1,374~1,709)
1. >1,709, crescut.
Poate aparea in emfizem cronic obstructiv, bronsita cronica, simptome precoce de astm bronsic, deficit energetic Qi al plamânului si rinichiului datorat unei infectii pulmonare sau renale, inflamatie pulmonara datorat obstructiei plamânului cu mucus rece etc.
2. <1,374, redus.
Infectii usoare ale tractului respirator superior, bronsita usoara, tuse provocata de acumulare de mucus în plamâni, tuse provocata de inhalarea de vânt rece etc.
IV. Conţinutul arterial de oxigen: PaCO2 Domeniu Sanatos: (17,903~21,012)
1. >21,012, crescut.
Poate aparea când sistemul imunitar este slabit, slabirea Qi-ului pulmonar cauzata de invazia unor agenti patogeni etc.
2. <17,903, redus.
Poate aparea in functionarea deficitara a cailor respiratorii, emfizem cronic obstructiv, simptome precoce de astm bronsic, respiratie suieratoare rece, respiratie suieratoare calda si sindrom astmatic datorat inhalarii de aer rece, sindrom astmatic datorat unor suprafete reci sau calde - umede, sindrom astmatic datorat stagnarii mucusului, inflatia pulmonara datorata obstructionarii plamânilor cu mucus tulbure, inflatia pulmonara cauzata de deficit qi pulmonar sau renal etc.
Capacitatea vitala 3348 - 3529
Capacitatea pulmonara totala 4301 - 4782
Rezistenta Cailor Respiratorii 1,374 - 1,709
Continutul arterial de oxigen 17,903 - 21,012
Descrierea parametrilor testaţi:
I. Capacitatea vitala: VC Domeniu Sanatos: (3348~3529)
1. >3529, capacitatea vitala este crescuta.
Poate aparea in infectii usoare ale tractului respirator superior, bronsita cronica usoara, tuse datorata inspiratiei de aer rece, tuse datorata inspiratiei de aer cald, tuse datorata acumularii de mucus/umezeala în plamâni etc.
2. <3348, capacitatea vitala este redusa.
Poate aparea in bronsita cronica usoara, emfizem cronic obstructiv, tuse de tip lipsa Yin-pulmonar etc.
II. Capacitatea pulmonară totală: TLC Domeniu Sanatos: (4301~4782)
1.>4728, emfizem usor.
Scurtarea respiratiei, expansiune alveolara, deficit de Qi datorat inflamatiei pulmonare de tip plamân-splina, inflmatie pulmonara datorata stagnarii mucusului pe fond de caldura etc.
2. <4301, poate aparea in leziuni extinse ale tesutului pulmonar.
Bronsita cronica, infectie moderata a tractului respirator superior, caldura uscata afectând atrofia de tip Yin, deficit rece Qi tip atrofie pulmonara etc.
III. Rezistenta Cailor Respiratorii: RAM Domeniu Sanatos: (1,374~1,709)
1. >1,709, crescut.
Poate aparea in emfizem cronic obstructiv, bronsita cronica, simptome precoce de astm bronsic, deficit energetic Qi al plamânului si rinichiului datorat unei infectii pulmonare sau renale, inflamatie pulmonara datorat obstructiei plamânului cu mucus rece etc.
2. <1,374, redus.
Infectii usoare ale tractului respirator superior, bronsita usoara, tuse provocata de acumulare de mucus în plamâni, tuse provocata de inhalarea de vânt rece etc.
IV. Conţinutul arterial de oxigen: PaCO2 Domeniu Sanatos: (17,903~21,012)
1. >21,012, crescut.
Poate aparea când sistemul imunitar este slabit, slabirea Qi-ului pulmonar cauzata de invazia unor agenti patogeni etc.
2. <17,903, redus.
Poate aparea in functionarea deficitara a cailor respiratorii, emfizem cronic obstructiv, simptome precoce de astm bronsic, respiratie suieratoare rece, respiratie suieratoare calda si sindrom astmatic datorat inhalarii de aer rece, sindrom astmatic datorat unor suprafete reci sau calde - umede, sindrom astmatic datorat stagnarii mucusului, inflatia pulmonara datorata obstructionarii plamânilor cu mucus tulbure, inflatia pulmonara cauzata de deficit qi pulmonar sau renal etc.
BULETIN DE ANALIZA PRIVIND FUNCTIA PANCREATICA
Aspectul testat Valori normale
Insulina 2,845 - 4,017
Polipeptida pancreatica (PP) 3,210 - 6,854
Glucagon 2,412 - 2,974
Descrierea valorilor testate:
I. Insulina: Domeniu sanatos: 2,845~4,017
Aceasta este o proteina cu greutate moleculara mica. Rolul sau în organism, este foarte larg, dar rolul principal este reducerea glucozei din sânge.
Functii: 1. Pentru metabolismul glucozei, aceasta mobilizeaza ficatul, muschii si tesutul adipos ca sa preia si sa utilizeze glucoza, promoveaza sinteza de glicogen si glicogenul din muschi, inhiba gluconeogeneza si promoveaza glucoza pentru a fi convertita in acizi grasi pentru a fi depozitata in tesutul adipos; 2. Pentru metabolismul grasimilor, ea inhiba activitatea lipazei, astfel inhiba lipoliza; 3. Pentru metabolismul proteinelor, acesta promoveaza sinteza proteinelor si inhiba descompunerea proteinelor. Atunci când insulina este cantitiv redusa sau nu poate induce o stare de functionalitate normala apare diabetul.
II. Polipeptida pancreatica (PP): Domeniu sanatos: 3,210~6,854
1. >6,854, crescut.
(1) pacienti diabetici; pancreatita acuta; tumora pancreatica cu functie secretorie; (4) ciroza, boala renala cronica; (5) altele: cum ar fi hiperplazia celulelor pancreatice, infarct miocardic, insuficienta cardiaca severa, soc non-cardiogen si ulcer duodenal.
2. <3,210, redus.
(1) obezitate; (2) în pancreatita cronica polipeptida pancreatica este evidenta în proportii mai mici decât la persoanele sanatoase; (3) poate fi utilizata ca indicator a unei leziuni a nervului vag, si in acest moment, polipeptida pancreatica este redusa in mod evident; (4) poate fi utilizata în terapia cu hormoni de crestere.
III. Glucagon: Domeniu sanatos: 2,412~2,974
1. >2,974, crescut.
Poate aparea in diabetul zaharat insulino-independent si glucagonoma pancreatica.
2. <2,412, redus.
Poate aparea congenital si in deficienţa celulara.
Descrierea Parametrilor
Insulina:
Aceasta este o proteina cu greutate moleculara mica. Rolul sau in organism este foarte larg, dar rolul principal este reducerea glucozei din sânge.
1. Pentru metabolismul glucozei, aceasta mobilizeaza ficatul, muschii si ţesutul adipos sa preia si sa utilizeze glucoza, promoveaza sinteza de glicogen si glicogenul din muschi, inhiba gluconeogeneza si promoveaza glucoza pentru a fi convertita in acizi grasi pentru a fi depozitata in tesutul adipos
2. Pentru metabolismul grasimilor, ea inhiba activitatea lipazei si astfel inhiba lipoliza;
3. Pentru metabolismul proteinelor, acesta promoveaza sinteza proteinelor si inhiba descompunerea proteinelor. Odata ce insulina este in lipsa sau nu poate funcţiona normal se va instala diabetul.
Polipeptida pancreatică:
Este un polipeptida de natura hormonala care este sintetizata si eliberata de celulele PP.
Glucagon:
Este sintetizat si secretat de celule pancreatice 5 si duce la o concentratie marita de glucoza din sânge. Acesta este secretat de celulele alfa ale insulelor Langerhans. Pancreasul secreta glucagon atunci când nivelul glicemiei scade prea mult. Glucagonul stimuleaza ficatul sa transforme rezervele sale de glicogen în glucoza, care este imediat eliberata în sânge (glicogenoliza). Functia glucagonului din sânge si functia insulinei sunt functii antagoniste.
Insulina 2,845 - 4,017
Polipeptida pancreatica (PP) 3,210 - 6,854
Glucagon 2,412 - 2,974
Descrierea valorilor testate:
I. Insulina: Domeniu sanatos: 2,845~4,017
Aceasta este o proteina cu greutate moleculara mica. Rolul sau în organism, este foarte larg, dar rolul principal este reducerea glucozei din sânge.
Functii: 1. Pentru metabolismul glucozei, aceasta mobilizeaza ficatul, muschii si tesutul adipos ca sa preia si sa utilizeze glucoza, promoveaza sinteza de glicogen si glicogenul din muschi, inhiba gluconeogeneza si promoveaza glucoza pentru a fi convertita in acizi grasi pentru a fi depozitata in tesutul adipos; 2. Pentru metabolismul grasimilor, ea inhiba activitatea lipazei, astfel inhiba lipoliza; 3. Pentru metabolismul proteinelor, acesta promoveaza sinteza proteinelor si inhiba descompunerea proteinelor. Atunci când insulina este cantitiv redusa sau nu poate induce o stare de functionalitate normala apare diabetul.
II. Polipeptida pancreatica (PP): Domeniu sanatos: 3,210~6,854
1. >6,854, crescut.
(1) pacienti diabetici; pancreatita acuta; tumora pancreatica cu functie secretorie; (4) ciroza, boala renala cronica; (5) altele: cum ar fi hiperplazia celulelor pancreatice, infarct miocardic, insuficienta cardiaca severa, soc non-cardiogen si ulcer duodenal.
2. <3,210, redus.
(1) obezitate; (2) în pancreatita cronica polipeptida pancreatica este evidenta în proportii mai mici decât la persoanele sanatoase; (3) poate fi utilizata ca indicator a unei leziuni a nervului vag, si in acest moment, polipeptida pancreatica este redusa in mod evident; (4) poate fi utilizata în terapia cu hormoni de crestere.
III. Glucagon: Domeniu sanatos: 2,412~2,974
1. >2,974, crescut.
Poate aparea in diabetul zaharat insulino-independent si glucagonoma pancreatica.
2. <2,412, redus.
Poate aparea congenital si in deficienţa celulara.
Descrierea Parametrilor
Insulina:
Aceasta este o proteina cu greutate moleculara mica. Rolul sau in organism este foarte larg, dar rolul principal este reducerea glucozei din sânge.
1. Pentru metabolismul glucozei, aceasta mobilizeaza ficatul, muschii si ţesutul adipos sa preia si sa utilizeze glucoza, promoveaza sinteza de glicogen si glicogenul din muschi, inhiba gluconeogeneza si promoveaza glucoza pentru a fi convertita in acizi grasi pentru a fi depozitata in tesutul adipos
2. Pentru metabolismul grasimilor, ea inhiba activitatea lipazei si astfel inhiba lipoliza;
3. Pentru metabolismul proteinelor, acesta promoveaza sinteza proteinelor si inhiba descompunerea proteinelor. Odata ce insulina este in lipsa sau nu poate funcţiona normal se va instala diabetul.
Polipeptida pancreatică:
Este un polipeptida de natura hormonala care este sintetizata si eliberata de celulele PP.
Glucagon:
Este sintetizat si secretat de celule pancreatice 5 si duce la o concentratie marita de glucoza din sânge. Acesta este secretat de celulele alfa ale insulelor Langerhans. Pancreasul secreta glucagon atunci când nivelul glicemiei scade prea mult. Glucagonul stimuleaza ficatul sa transforme rezervele sale de glicogen în glucoza, care este imediat eliberata în sânge (glicogenoliza). Functia glucagonului din sânge si functia insulinei sunt functii antagoniste.
BULETIN DE ANALIZA PRIVIND FUNCTIA VEZICII BILIARE
Aspectul testat Valori normale
Globuline serice (A/G) 126 - 159
Bilirubina totala (TBIL) 0,232 - 0,686
Fosfataza alcalina (ALP) 0,082 - 0,342
Acizi biliari totali (TBA) 0,317 - 0,695
Bilirubina (DBIL) 0,218 - 0,549
Descrierea valorilor testate:
I. Globulinele Serice: A/G Domeniu Sanatos: (126~159)
1. >159, globulinele serice sunt crescute.
Poate aparea in hiperactivitatea sistemului imunitar, ciroza, hepatita, stagnarea Qi de tip durere in hipocondru, ficat si vezica biliara damp-heat de tip durere in hipocondru. (Termenul de damp-heat este folosit în medicina traditionala chineza cu referire la infectii virale, bacteriene sau vaginale situate în special la nivelul tractului urinar, a vezicii bliare, a ficatului si a zonei vaginale. Acest termen nu se refera la si nu are nimic de a face cu umiditatea sau caldura ci este utilizat ca un simplu termen, umiditate-caldura. Majoritatea pacientilor manifesta instabilitate, tendinta de prabusire, puls slabit, urina galbena, limba cu depuneri galbene sau albe.)
2. <126, globulinele serice sunt reduse.
Poate aparea în usor disconfort hepatic sau al vezicii biliare si insuficienta hepatica de tip yin.
II. Bilirubina totală: TBIL Domeniu Sanatos: (0,232~0,686)
1. >0,686, bilirubina totala serica este ridicata.
Poate aparea in icter hemolitic, icter umed de tip TG etc.
2. <0,2332, bilirubina totala serica este redusa.
Poate apărea in imunitate scazuta si potentiale boli hepatice sau ale vezicii biliare.
III. Fosfataza alcalină: ALP Domeniu Sanatos: (0,082~0,342)
1. >0,342, crescuta
Poate aparea in icter intrahepatic si extrahepatic obstructiv, hepatita usoara sau moderata, ficat si vezica biliara damp-heat de tip durere în hipocondru, greutate umeda icter de tip cald etc.
2. <0,082, redus.
Poate aparea în hepatita usoara, ascunsa, sub-starea de sanatate si imunitate scazuta.
IV. Acizi biliari totali: TBA Domeniu Sanatos: (0,317~0,695)
1. >0,695, crescut.
Poate aparea in hepatita usoara, icter obstructiv usor, ficatul si vezica biliara tip cald etc.
2. <0,317, redus.
Poate aparea in boli usoare, ascunse ale ficatului si a vezicii biliare si sub-starea de sanatate.
V. Bilirubina: DBIL Domeniu Sanatos: (0,218~0,549)
1. >0,549, pozitiv.
Poate aparea in icter obstructiv, icter hepatic celular, icter de tip umed TG etc.
2. <0,218, negativ.
Poate apărea in icter hemolitic, icter Yin etc.
Globuline serice (A/G) 126 - 159
Bilirubina totala (TBIL) 0,232 - 0,686
Fosfataza alcalina (ALP) 0,082 - 0,342
Acizi biliari totali (TBA) 0,317 - 0,695
Bilirubina (DBIL) 0,218 - 0,549
Descrierea valorilor testate:
I. Globulinele Serice: A/G Domeniu Sanatos: (126~159)
1. >159, globulinele serice sunt crescute.
Poate aparea in hiperactivitatea sistemului imunitar, ciroza, hepatita, stagnarea Qi de tip durere in hipocondru, ficat si vezica biliara damp-heat de tip durere in hipocondru. (Termenul de damp-heat este folosit în medicina traditionala chineza cu referire la infectii virale, bacteriene sau vaginale situate în special la nivelul tractului urinar, a vezicii bliare, a ficatului si a zonei vaginale. Acest termen nu se refera la si nu are nimic de a face cu umiditatea sau caldura ci este utilizat ca un simplu termen, umiditate-caldura. Majoritatea pacientilor manifesta instabilitate, tendinta de prabusire, puls slabit, urina galbena, limba cu depuneri galbene sau albe.)
2. <126, globulinele serice sunt reduse.
Poate aparea în usor disconfort hepatic sau al vezicii biliare si insuficienta hepatica de tip yin.
II. Bilirubina totală: TBIL Domeniu Sanatos: (0,232~0,686)
1. >0,686, bilirubina totala serica este ridicata.
Poate aparea in icter hemolitic, icter umed de tip TG etc.
2. <0,2332, bilirubina totala serica este redusa.
Poate apărea in imunitate scazuta si potentiale boli hepatice sau ale vezicii biliare.
III. Fosfataza alcalină: ALP Domeniu Sanatos: (0,082~0,342)
1. >0,342, crescuta
Poate aparea in icter intrahepatic si extrahepatic obstructiv, hepatita usoara sau moderata, ficat si vezica biliara damp-heat de tip durere în hipocondru, greutate umeda icter de tip cald etc.
2. <0,082, redus.
Poate aparea în hepatita usoara, ascunsa, sub-starea de sanatate si imunitate scazuta.
IV. Acizi biliari totali: TBA Domeniu Sanatos: (0,317~0,695)
1. >0,695, crescut.
Poate aparea in hepatita usoara, icter obstructiv usor, ficatul si vezica biliara tip cald etc.
2. <0,317, redus.
Poate aparea in boli usoare, ascunse ale ficatului si a vezicii biliare si sub-starea de sanatate.
V. Bilirubina: DBIL Domeniu Sanatos: (0,218~0,549)
1. >0,549, pozitiv.
Poate aparea in icter obstructiv, icter hepatic celular, icter de tip umed TG etc.
2. <0,218, negativ.
Poate apărea in icter hemolitic, icter Yin etc.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)