Calciul (Ca)
Calciul (Ca) este un element metalic, un cristal argintiu care formează cu usurinţă combinaţii chimice. De exemplu, oasele animalelor, cochiliile de scoica si cojile de ou conţin carbonat de calciu, fosfat de calciu, etc.
Calciul este un element prezent în mod constant în corpul uman, situându-se pe locul cinci.
Rolul calciului in organism:
1. Intra in compozitia scheletului uman si sustine corpul, fiind responsabil de flexiunea musculara.
2. Intrând in compozitia tesutului celulelor sanguine, joacă un rol important în menţinerea ritmului cardiac, conductibilitatea nervoasa, flexia musculara, coagularea celulara si aderenta celulara.
Din nefericire, cu toate că este atât de important, nu poate fi sintetizat de organism si este asimilat doar prin aport exogen.
Fierul (Fe):
Fierul ocupa locul cinci in topul microelementelor din organism.
Este o componenta esentiala a hemoglobinei, cromatinei celulare si enzimelor tisulare si are rolul de a transporta oxigenul. Deficienţa de Fe poate produce anemie, oxigenare scăzută, provocând afecţiuni datorita hipoxiei celulare. Organismul uman adult conţine 3-5 g de Fe, iar organismul unui bebeluş sănătos conţine 500 de mg.
Zincul (Zn)
Zincul este un microelement important întrucât este un component si un activator a sute de enzime din corp. Functia sa principala este: catalizator al reactiilor biochimice celulare, activeaza diverse enzime proteice si este implicat in sinteza proteinelor care sustin metabolismul activ.
Deficitul de Zn poate cauza:
1. Diminuarea simţului gustativ si blocarea papilelor gustative de pe limbă.
2. Eclipsa partială si pica, precum ingurgitarea de scrum, noroi, gips, unghii etc.
3. Nanism
4. Vindecarea dificila a rănilor.
5. Hipoplazia caracterelor sexuale secundare.
6. Crampe menstruale la femei sau amenoree.
7. Afectează motilitatea spermatozoizilor şi cauzează sterilitate.
Seleniul (Se):
Seleniul este un microorganism necesar in organismul uman. Seleniul este un transportor al calciului iar calciul nu se poate depune in oase in absenta seleniului. Seleniul ajuta la activarea enzimelor antioxidante, precum glutation peroxidaza, care neutralizeaza radicalii liberi daunatori. Seleniul este necesar pentru mentinerea sănătăţii muşchilor (inclusiv a inimii). Seleniul are de asemenea un rol in mentinerea acuităţii vizuale, a sănătăţii pielii si părului.
Deficienta de seleniu in organismul uman se poate manifesta in diverse feluri, cele mai comune fiind: mialgie, miozita, depuneri adipoase în miocard, boala Keshan, anemie hemolitica, schimbări osoase (boala Kashin-Beck) etc. Capacitatea bactericidă a leucocitelor si imunitatea celulara este redusa si apare predispozitie la infectii.
Fosforul (P):
Aproape toate alimentele conţin fosfor. Un aport important de fosfor poate fi adus prin dieta. Suplimentare fosforului nu este necesară. Aportul excesiv de fosfor va distruge echilibrul mineralelor din organism şi provoacă deficit de calciu. În special la persoanele trecute de 40 de ani, rinichii nu mai pot excreta fosforul, ceea ce va duce la deficit de calciu. De aceea trebuie redus aportul de carne şi crescut cel de lapte şi legume.
Prea mult fosfor în sânge va reduce concentraţia de calciu, provocând hipocalcemie, care determină creşterea excitabilităţii nervoase, tetanie şi convulsii.
Simptome:
1. Oase fragile si casante
2. Carii dentare
3. Simptomele deficitului de calciu devin din ce în ce mai evidente
4. Căderi nervoase
5. Dezechilibrul celorlalte minerale.
Potasiul (K):
Potasiul este un macronutrient esential in organismul uman. Concentratia de potasiu in organismul adult este de aprox 150 gr. Potasiul este depozitat majoritar în celulele corpului. Este un nutrient esenţial în corpul uman si un electrolit important. Principala functie este de a mentine si regla presiunea osmotica a lichidului intracelular, menţinând echilibrul acido-bazic al umorilor si conductibilitatea nervoasa. Potasiul joacă un rol foarte important în metabolismul şi menţinerea structurii şi funcţiei celulare. Poate creşte excitabilitatea muşchilor şi a nervilor, în special a contracţiilor normale ale inimii.
În mod normal concentraţia serică de potasiu este de 3,5 – 5,5 mmol/l, iar simptomele unei concentratii sub 3,5 mmol/l se numeste hipokaliemie. Cea mai importantă manifestare a hipokaliemiei este amorţeala membrelor cu diferite niveluri de relaxare neuromusculara şi paralizie, în special in crura. Aceasta se numeşte paralizie flască provocată de deficit de potasiu. De obicei începe cu partea inferioară a extremităţilor, îndeosebi cu cvadricepsul, având simptomele de postura vicioasă, slăbiciune şi dificultăţi la urcare. Odată cu agravarea deficitului de potasiu, slabiciunea musculara devine mai serioasă: slăbiciunea musculară din torace şi membrele superioare creşte treptat până la afectarea muşchilor respiratori, sau chiar cauzând stop respirator, însoţit de disfuncţie severă a sistemului cardiovascular, precum greutate în piept, palpitaţii şi chiar paralizia muşchilor respiratori, greutate în respiraţie şi aritmie severă.
Magneziul ( Mg):
Dupa potasiu, magneziul este al doilea cel mai important cation din celulele umane. Concentraţia de magneziu este inferioară celei de potasiu. Magneziul are numeroase funcţii speciale fiziologice: activează diverse enzime, inhibă hiperexcitabilitatea nervoasă, menţine stabilitatea acizilor nucleici şi participă în sinteza proteinelor, contracţia musculara şi reglarea temperaturii corpului. Magneziul afecteaza mobilitatea intra- şi extracelulară a potasiului, sodiului şi calciului şi menţine potenţialul electric celular.
Manifestările clinice ale lipsei de magneziu sunt: dezechilibru emotional, excitabilitate, tetanie, hiper-reflexie etc. În mod normal, ingestia de supradoză de magneziu nu este toxică datorită reglajului renal. Dar în condiţii de insuficienta renală, supradozarea orală de magneziu poate provocă toxicitate magneziană, manifestată prin dureri abdominale, diaree, voma, polidipsie, oboseală, slăbiciune, dificultate în respiraţie, cianoza, midriază etc.
Cuprul (Cu):
Simptomele deficitului de cupru sunt: anemie hipocroma, creştere stopată, leziuni osoase precum artrita, fracturi osoase, ulcer, hepatosplenomegalie, leziuni cardiovasculare, boala coronariana, vitiligo, infertilitate la femei, carliontarea parului etc.
O ingestie de cupru de 100 de ori mai mare decât necesarul uman va provoca anemie hemolitica si necroza hepatica. Simptomele otrăvirii cu cupru sunt salivare, greaţă si voma, hematemeza, dureri de stomac si diaree, gastroenterita acuta, hemoliza, hematurie, melena, proteinurie, rupturi ale membranei lizozomale, icter, aritmie, necroza tesutului ficatului, blocaj renal, uremie si soc. Excesul de cupru poate provoca atât schizofrenie, epilepsie si artita reumatoida cât si tumori incluzând cancer esofagian, gastric, cancere de ficat si plămân. Supradoza de cupru se trateaza cu lavaj gastric cu dimercapto-propanol si ferocianura de potasiu si ferocianura de potasiu sau tiosulfat de sodiu.
Cobalt (Co):
Cobaltul este un element esenţial în organismul uman. Este prezent sub forma ionica. Cobaltul este o componenta a vitaminei B12, implicata în funcţia hematopoietică. Aportul zilnic de cobalt în corpul uman este de aprox. 5 – 45 mg. Ingestia de supradoze de cobalt provoacă pneumonie, leziuni miocardice, leziuni tiroidiene şi eritrocitoza etc. Izotopul Co-60 are efecte benefice în tratamentul cancerului.
Manganul (Mn):
Deficitul de mangan in organismul uman va afecta cresterea si dezvoltarea. Deficienta materna de Mn cauzeaza deficienta de Mn la bebelus si ataxie la nou-nascuti; deficienta de Mn la copii si adolescenti poate impiedica cresterea si conduce la deformari osoase; la adulti deficitul de Mn poate produce disfunctii reproductive. Deşi apa mării este foarte bogată în Mn iar acesta joaca un rol foarte important în organismul uman, necesarul acestuia de Mn este foarte mic. Necesarul zilnic in alimentaţie este de 4 -9 mg pe zi, din care jumătate este absorbit de către intestin. De asemenea, manganul este implicat în hematopoieza. Manganul intervine in hematopieza prin eficientizarea utilizării cuprului care la rândul său creşte absorbţia şi utilizarea fierului responsabil pentru maturarea şi producerea globulelor roşii sangvine.
Iodul (I):
Iodul este un micronutrient esential. Continutul de iod la adulti este de circa 20 – 50 mg, din care 70% - 80% se concentreaza in tiroida, restul fiind prezent in muschi şi alte tesuturi. Iodul este materia primă esenţială pentru sinteza hormonilor tiroidieni, al căror deficit provoacă hipotiroidism ducând la dizabilitati fizice si mentale. La copii este afectata cresterea si dezvoltarea, la femeile gravide provoaca guşă dar afecteaza si dezvoltarea fetala, ducând la intârzieri de crestere, nanism, surditate, retard mental şi chiar demenţa la copii după naştere, numită cretinism. Guşa la adulţi cauzează scăderea metabolismului, mixedem, scăderea ritmului cardiac, scăderea funcţiei sexuale, edem facial, vorbire tărăgănată şi inexpresivitate.
Aportul zilnic de iod pentru adulti este de circa 100 – 200 mg, iar pentru copii de până la 1 an este de 60 – 110 mg. Aportul excesiv de iod poate produce guşa iodică, asfel încât este recomandată evitarea excesului.
Alimentele bogate în iod sunt fructele de mare precum varecul, algele, peştele marin şi sarea marină. Conţinutul de iod al algelor marine este de mii de ori mai mare decât al apei marine. Iodul se găseşte şi în majoritatea solurilor. Astfel, necesarul zilnic de iod poate fi obţinut din apă şi legume.
Nichelul (Ni):
Nichelul este un element esenţial vieţii, obţinut mai ales din legume, cereale, alge marine etc. Nichelul se găseşte din abundenţă în natură dar conţinutul său în organism este foarte scăzut. În mod normal, organismul adult conţine circa 10 mg de nichel, iar necesarul zilnic de nichel este de 0,3 mg. Lipsa de nichel poate provoca diabet zaharat, anemie, ciroza, uremie, blocaj renal şi dereglări ale metabolismului lipidic şi fosfolipidic din ficat etc. Experimentele pe animale au demonstrat că lipsa nichelului provoacă încetinirea creşterii, accelerarea degenerării organismului, scăderea hematocritului, hemoglobinei şi concentraţiei de fier, reduce conţinutul de calciu osos şi cel de zinc din ficat, păr, muşchi, oase şi creier. Deficitul de Ni este una dintre cauzele infertilităţii.
Fluorul (F):
Fluorul este un element nemetalic. Principalele simptome ale excesului de fluor în organismul uman sunt: dinţi galbeni, dinţi negri, picioare în forma de X sau ( ), spate strâmb sau dificultăţi la întinderea braţelor, fluoroza dentară în cazurile usoare, fluoroza scheletică în cazurile severe, care poate duce la incapacitatea de a munci şi moarte. Bolnavul de fluoroza este incurabil iar medicaţia poate doar încetini agravarea bolii. Fluoroza endemică reprezintă un pericol pentru sănătatea populaţiei endemice, fiind o boală biogeochimică, care se diferenţiează în funcţie de tipul apei băute, tipul cărbunelui ars şi tipul ceaiului consumat.
Molibdenul (Mo):
Molibdenul este un micronutrient esenţial. Conţinutul total de molibden din organismul adult este de circa 9 mg, distribuit în diverse ţesuturi şi fluide corporale, dintre care ficatul şi rinichiul deţin concentraţia cea mai ridicată. Necesarul de Mo al organismului este foarte mic, iar Mo există în numeroase alimente. Molibdenul acţionează asupra unui grup de enzime protetice, catalizând oxidarea substraturilor corespunzătoare. Deficitul de Mo nu apare în mod obişnuit, dar poate apărea la pacienţii hrăniţi pe cale parenterală pe termen lung. Lipsa molibdenului la animale provoacă scădere in greutate, scăderea fertilitatii şi a duratei de viaţă.
Vanadiul (V):
Vanadiul este unul din micronutrienţii esenţiali, având un rol important în creşterea şi dezvoltarea corporală, accelerarea creşterii oaselor şi dinţilor şi stimularea hematopoiezei şi a imunităţii organismului. O concentraţie adecvată de vanadiu contribuie de asemenea la scăderea glicemiei, tensiunii arteriale şi lipidemiei, crescând contractilitatea miocardică şi prevenind boala cardiacă. În prezent cercetătorii studiază mai ales acţiunea sa hipoglicemiantă. Insulina este singurul hormon care reduce nivelul glucozei în organism. Vanadiul nu numai că poate îndeplini rolul insulinei dar totodată protejează celulele insulare pancreatice, astfel reducând glicemia corporală.
Dieta zilnică aduce un aport de 15 g de V, care satisfac necesităţile organismului iar aportul suplimentare nu este necesar. Dar persoanele cu lipsă de vanadiu sau cu diabet, colesterol crescut sau hipertensiune trebuie să fie atente la conţinutul de vanadiu din alimente. Produsele cerealiere, carnea, puiul, raţa, peştele, castravetele, scoicile, ciupercile şi pătrunjelul conţin cantităţi mari de vanadiu. Trebuie ştiut că sărurile anorganice de vanadiu nu sunt suficient de liposolubile, se absorb greu şi au o toxicitate mare, afectând sănătatea.
Staniul (Sn):
Staniul este un micronutrient esenţial prezent în ficatul uman si unul dintre primele elemente descoperite de om. Cercetări ştiinţifice recente arată că: staniul îmbunătăţeşte metabolismul proteinelor şi al acizilor nucleici şi este responsabil cu creşterea şi dezvoltarea. Lipsa staniului încetineşte creşterea organismului, în special la copii. Deficitul de staniu afectează dezvoltarea normală iar în cazuri severe cauzează nanism.
Siliciul (Si):
Siliciul este un mineral esenţial în corpul uman şi totodată un micronutrient. Siliciul este cel care menţine flexibilitatea şi elasticitatea corpului, făcând pielea să fie suplă şi oasele tari. Siliciul contribuie la creştere şi dezvoltare şi joacă un rol de neînlocuit în prevenirea îmbătrânirii. De asemenea, siliciul determină creşterea sintezei de colagen, având astfel efecte cosmetice. Lipsa siliciului provoacă uscăciunea pielii, ridare şi predispoziţie la fracturi. Odată cu înaintarea în vârstă, conţinutul de siliciu din oase scade treptat. Astfel, un nivel scăzut de siliciu poate fi un indicator semnalând necesitatea de îngrijiri medicale şi anti-îmbătrânire.
Efectul nociv al siliciului în organism este determinat de deficit sau excesul de siliciu. Deficitul de Si poate provoca osteoporoză şi unghii fragile etc. Dar şi excesul de Si este dăunător. De exemplu, inhalarea pe termen lung a dioxidului de siliciu cauzează exces de siliciu ducând la silicoza. Excesul de siliciu poate cauza glomerulonefrita focală.
Stronţiul (Sr):
Stronţiul este un micronutrient esenţial care promovează creşterea şi dezvoltarea osoasă. De-a lungul timpului oamenii de ştiinţă s-au concentrat îndeosebi asupra influenţei calciului şi vanadiului asupra dezvoltării osoase, dar au neglijat importanţa stronţiului. Ultimele cercetări au arătat că lipsa stronţiului din organism determină dereglări metabolice, cauzând slăbiciune fizică, transpiraţie şi întârzieri în creşterea scheletului, ba chiar şi consecinţe grave precum osteoporoză.
Cercetarile au demonstrat că o alimentaţie a copiilor săracă în cereale integrale şi legume şi suplimentarea nejustificată cu calciu sunt principala cauza a deficitului de stronţiu la copii. Pentru a evita deficitul de strontiu, alimentaţia copiiilor trebuie să conţină cereale integrale şi carne şi legume adecvate, iar suplimentele de calciu asociate cu produsele lactate şi oasele animale trebuie administrate sub supraveghere medicală.
Borul (B):
Borul se găseşte în mod obişnuit în fructe şi legume şi este un micronutrient responsabil pentru menţinerea sănătăţii oaselor şi metabolismului calciului, fosforului şi magneziului. Deficitul de Bor va creşte deficitul de vitamina C; pe de altă parte Borul ajuta la secretia testosteronului, întăreste muşchii, fiind un nutrient esenţial pentru atleţi. Borul stimulează de asemenea funcţiile cerebrale şi creşte capacitatea de reacţie. Deşi majoritatea persoanelor nu prezintă lipsă de Bor este important ca persoanele în vârstă să consume cantităţile adecvate de Bor.
