Codul deontologic al Psihologului Clinician, al psihoterapeutuluiin Romania

COLEGIUL PSIHOLOGILOR DIN ROMÂNIA
COMISIA DE PSIHOLOGIE CLINICĂ ŞI PSIHOTERAPIE

CODUL DEONTOLOGIC AL PSIHOLOGULUI CLINICIAN, CONSILIERULUI PSIHOLOGIC SI PSIHOTERAPEUTULUI DIN ROMÂNIA

Principii Generale:
Persoana care doreşte să funcţioneze ca psiholog clinician, consilier psihologic şi psihoterapeut (în organizaţii publice ori particulare) este încurajată să deţină şi să îşi structureze un set cât mai larg de informaţii (cunoştinţe) de specialitate (în conformitate cu standardele A.P.A. - American Psychology Association, KSV - Knowledges-Skills-Values), abilităţi de interrelaţionare cu subiectul uman şi experienţă pe care să le folosească în beneficiul indivizilor din societate, ca şi în beneficiul comunităţii. De asemenea, profesionistii psihologi mai sus mentionati sunt încurajaţi sa respecte alaturi de normele deontologice mentionate in prezentul act, mai ales cand apar situatii care nu sunt în mod detaliat descrise in prezentul Cod Deontologic, principiile de deontologie profesionala internationale dupa cum urmeaza: psihologii clinicieni sa respecte generic principiile codului deontologic al American Psychology Association, consilierii psihologici sa respecte principiile codului deontologic al European Counselling Association, iar psihoterapeutii sa respecte generic principiile codului deontologic al European Association for Psychotherapy.
Psihologul clinician, consilierul psihologic şi psihoterapeutul (indiferent de zona strict delimitată în care lucrează) trebuie să facă dovada efectivă a respectului faţă de terţi şi să facă tot ce poate pentru cunoaşterea şi apărarea de către beneficiarii lor drepturilor şi demnităţii umane.
Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul trebuie să vegheze ca orice subiect (persoană aflată în intercomunicare în plan profesional) să fie apt (să devină împuternicit) să contribuie efectiv la luarea propriilor decizii, să înveţe pentru a şti ce să pretindă (solicite) serviciilor de asistenţă psihologică.
Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul are îndatorirea de a susţine cauza subiecţilor lui mai ales când aceştia nu sunt capabili să o facă singuri şi când autoprotecţia este necesară şi aceasta nu se obiectivează în practică.
Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul sunt specialiştii care dispun de capacităţi (abilităţi), cunoştinţe şi valori (morale) pentru a aşeza responsabilitatea profesională mai presus de interesele personale.
Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul trebuie să dovedească responsabilitate profesională şi morală pentru solicitările (standardele impuse de profesie – ocupaţie) şi să continue instruirea şi formarea lui profesională de tip „educaţie continuă”.

Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul – ca profesionişti vor depune eforturi pentru a colabora, a se interrelaţiona flexibil cu alţii în interesul pacientului său.
Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul trebuie să respecte şi să promoveze cu deschidere diversitatea etnică şi culturală în exercitarea efectivă a meseriei: să nu judece greşit o anumită etnie, persoane cu anumite credinţe religioase, respectiv să nu discrimineze, să nu marginalizeze în nici un fel!
Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul vor trebui să fie conştienţi de importanţa respectării confidenţialităţii informaţiilor şi să nu divulge secretele profesionale. Poate face excepţii în cazuri limită ori de mare pericol pentru familie şi colectivitate.
Psihologul clinician, consilierul psihologic si psihoterapeutul trebuie să fie apţi (fizic şi psihomoral) pentru ca în profesia lor să respecte toate aceste condiţii obligatorii pentru ca serviciile oferite să fie viabile şi responsabile.

Norme Specifice:
Art. 1. Cerinţe legate de relaţionare
Psihologii clinicieni, consilieri psihologici şi psihoterapeuţii discută cu pacienţii lor – în măsura în care acest lucru este fezabil, probleme legate de relaţia terapeutică precum: natura şi cursul anticipat al terapiei, onorariul şi confidenţialitatea (aspecte care se regăsesc în detaliu în capitolele privind onorariile şi aranjamentele financiare şi limitele de confidenţialitate)
Când munca cu pacientul va fi supervizată, aceştia sunt anunţaţi de această activitate cât şi numele supervizorului când acesta împarte responsabilitatea legală pentru caz.
Când viitorul profesionist este în formare (student în programul de master, etc.) de asemenea pacientul este informat despre aceasta.
Psihologii clinicieni, consilierii psihologici şi psihoterapeuţii vor face eforturi raţionale să poată răspunde la întrebările pacienţilor şi să evite posibilele neînţelegeri sau înţelegerea eronată privind terapia. De câte ori este posibil, psihologii vor furniza informaţii verbale, utilizând un limbaj accesibil pacientilor.

Art. 2. Consimţământul informat privind terapia / Informare despre consimţământul de efectuare a terapiei
Psihologii clinicieni, consilieri psihologici şi psihoterapeuţii obţin consimţământul bazat pe informare adecvată, utilizând un limbaj accesibil participanţilor. Conţinutul informării despre consimţământ poate varia în funcţie de circumstanţe deşi, de obicei, este necesar ca persoana: să aibă capacitatea de a consimţi, să primească informaţie semnificativă despre procedura respectivă, să-şi fi exprimat consimţământul liber, neinfluenţat şi ca acest consimţământ să poată fi bine documentat.
Când persoanele nu sunt în mod legal capabile să dea consimţământul, profesionistul psiholog va obţine informarea despre accept (permis) de la o persoană autorizată, dacă această substituire este legală.
În plus, psihologii clinicieni, consilierii psihologici şi psihoterapeuţii: a) se vor informa de o asemenea manieră încât să le permită acestora să înţeleagă conform capacităţii lor, persoanele care sunt în mod legal incapabile să dea consimţământul legat de intervenţiile propuse; b) le vor cere aprobarea pentru intervenţiile respective şi c) vor lua în consideraţie preferinţele şi interesul optim al persoanelor respective.

Art. 3. Relaţii de familie şi cuplu
Când profesionistul psiholog este de acord să ofere servicii mai multor persoane care sunt între ele în relaţie (de exemplu soţ–soţie, părinte–copil etc.) va încerca să clarifice de la început: a) care dintre persoane sunt pacienţii sau clienţii săi şi b) relaţia pe care o va avea cu fiecare dintre aceste persoane. Această clarificare va include rolul psihologului şi utilizările probabile ale serviciilor furnizate sau informaţiilor obţinute (v. şi regulile privind confidenţialitatea).
Când devine evident că profesionistul psiholog va avea un rol de mediator de conflict (consilier marital pentru soţ-soţie), sau când este martor al uneia dintre părţi într-un proces de divorţ, psihologul va proceda la clarificări şi adaptări, sau se va retrage, în funcţie de situaţia respectivă (se adaugă şi regulile privind clarificarea acestui rol, sau cele implicate în activităţi juridice)

Art. 4. Furnizarea unor servicii de sănătate mentală unor persoane care sunt în evidenţă în alte servicii la alţi specialişti
Când vor decide dacă să se angajeze în astfel de servicii, profesionistii psihologi vor lua în consideraţie cu atenţie problemele care ţin de tratament şi condiţia de bunăstare a potenţialului client sau pacient. Vor discuta aceste probe cu persoanele respective, sau cu o altă persoană autorizată în numele pacientului, pentru a minimiza riscul de confuzie şi conflict, se va consulta cu celălalt furnizor de servicii când acest lucru este adecvat şi va proceda cu precauţie şi deschidere faţă de problemele terapeutice.

Art. 5. Intimitate sexuală cu pacienţi sau clienţi curenţi
Psihologilor clinicieni, consilierilor psihologici şi psihoterapeuţilor nu li se permite să se angajează în intimităţi sexuale sau relatii exagerate de socializare cu pacienţi sau clienţii aflaţi în tratament (curent).

Art. 6. Terapia cu parteneri sexuali anteriori
Se recomandă ca psihologii clinicieni, consilierii psihologici şi psihoterapeuţii să nu accepte ca pacienţi în terapie sau clienţi persoane cu care au avut relaţii de intimitate sexuală.

Art. 7. Intimitate sexuală cu foştii pacienţi în terapie
Psihologii clinicieni, consilieri psihologici şi psihoterapeuţii nu se vor angaja în intimităţi sexuale cu foşti pacienţi în terapie dacă nu au trecut cel puţin 2 ani de la încheierea serviciilor profesionale.
Datorită faptului că intimităţile sexuale cu un fost client sau pacient de terapie sunt de regulă şi în mod frecvent dăunătoare clientului sau pacientului şi pentru că astfel de intimităţi subminează încrederea publicului în profesia de psiholog descurajând astfel utilizarea de către public a serviciilor de care are nevoie, psihologii nu se vor angaja în intimităţi sexuale cu un fost client şi pacient în terapie chiar după ce au trecut 2 ani. Profesionistul psiholog care se angajează în astfel de relaţii după 2 ani de la încheierea terapiei poartă povara de a demonstra, în lumina unor factori şi situaţii relevante, că nu este vorba de o exploatare. Astfel de factori relevanţi includ: a) timpul scurs de la terminarea terapiei; b) natura şi durata terapiei; c) circumstanţele în care s-a încheiat; d) istoria personală a clientului sau pacientului; e) statutul mental curent al clientului sau pacientului; f) probabilitatea unui impact adversiv asupra clientului sau altora; g) orice afirmaţii sau acţiuni făcute de terapeut în cursul terapiei sugerând sau invocând posibilitatea unei relaţii sexuale cu pacientul după încheierea terapiei (v. şi standardele generale şi regulile incluse în relaţionarea multiplă).

Art. 8. Întreruperea serviciilor
Psihologii clinicieni, consilieri psihologici şi psihoterapeuţii vor întreprinde eforturi rezonabile pentru a facilita îngrijirea în eventualitatea că serviciile psihologice sunt întrerupte de factori precum boala psihologului, incompatibilitate ca urmare a unor aspecte relationale rezultante ale activităţii profesionale (ex. contra-transfer sau transfer care interferează cu procesul psihoterapeutic), relocalizarea sau incapacitatea sa, sau datorate relocalizării clientului sau limitărilor financiare ale acestuia (v. şi capitolul „Păstrarea înregistrărilor şi datelor”).
Când se intră în relaţia contractuală, psihologii clinicieni, consilierii psihologici şi psihoterapeuţii vor asigura o soluţionare adecvată alocării responsabilităţii pentru îngrijirea clientului sau pacientului în eventualitatea în care relaţia contractuală se încheie, cu luarea în consideraţie în cel mai înalt grad a binelui clientului sau pacientului.

Art. 9. Încheierea relaţiei profesionale
Psihologii clinicieni, consilieri psihologici şi psihoterapeuţii nu-şi vor abandona clienţii sau pacienţii (v. şi regulile de la paragraful Onorariu şi aranjamente financiare).

Psihologii clinicieni, consilierii psihologici şi psihoterapeuţii vor încheia relaţia profesională în momentul când devine clar şi rezonabil că pacientul sau clientul nu mai are nevoie de aceste servicii, nu mai beneficiază de aceasta sau continuarea serviciului îi poate face rău.
Indiferent de motiv, înainte de încheierea serviciilor, cu excepţia situaţiei în care aceasta depinde de conduita clientului sau pacientului, profesionistul psiholog discută cu clientul sau pacientul opiniile şi nevoile sale, furnizează consilierea anterioară terminării adecvată şi întreprinde orice acţiune rezonabilă pentru a facilita transferul de responsabilitate altui coleg dacă pacientul sau clientul are nevoie de un asemenea sprijin imediat.

Art. 10. Norme de metodologia cercetarii clinice (vezi Anexa)
1. Diagnostic si evaluare clinica
a. Testele si probele psihologice utilizate trebuie sa corespunda criteriilor psihometrice asa cum sunt ele stabilite de catre Comisia de Metodologie.
b. Se pot face exceptii de la etalonarea nationala in cazul unor scale clinice, cand sunt promovate etaloane locale, riguros construite.
2. Tehnici de interventie psihologica
a. Eficienta tehnicilor trebuie sa fie documentata prin studii clinice. Trebuie sa existe protocoale de interventie la un nivel de detaliere care sa permita replicarea procedurilor de interventie
3. Cercetare
a. Vor fi asimilate normele generale de cercetare asa cum sunt ele stabilite de catre Comisia de Metodologie.
b. Utilizarea procedurii placebo se face respectand dreptul la informare al pacientului. Acestuia i se spune ca exista 50% sansa sa fie inclus in grupul placebo si 50% sansa sa fie inclus in grupul terapeutic.
c. Pacientii inclusi in studiu – pe baza consimtamantului liber exprimat – trebuie sa fie corect informatii cu privire la natura studiului si la riscurile acestuia. Siguranta pacientilor inclusi in studiu este mai importanta decat derularea cercetarii.
d. Toate datele brute de cercetare trebuie pastrate cca. 2 ani de zile. Baza de date electronica se pastreaza trei ani de zile si poate fi accesibila la cererea partii interesate.
e. Sponsorii si partile interesate in cercetare trebuie facute publice odata cu proiectul de cercetare sau cu publicarea rezultatelor.
f. Distorsionarea sau ascunderea datelor care nu confirma ipotezele avansate se considera frauda.

III. Răspunderea Disciplinară:
Art. 1. Psihologii clinicieni, consilieri psihologici şi psihoterapeuţii care încalcă prevederile Legii 213 şi ale prezentului Cod Deontologic răspund disciplinar în funcţie de gravitatea abaterii (Anexa 2 prezinta un model de rezolvare a plangerilor conform European Association for Gestalt Therapy; EAGT) putând fi sancţionaţi cu:
a) mustrare;
b) avertisment;
c) suspendarea temporară pe un interval de 6-12 luni a atestatului (acreditarii) de liberă practică;
d) retragerea definitivă a atestatului.
Art. 2. Aceste sanctiuni se aplică de către Comisia de deontologie şi disciplină la propunerea Comisiei de Psihologie Clinica si Psihoterapie
Art. 3. Practicarea profesiei de psiholog clinician, consilier psihologic sau psihoterapeut (psiholog sau asimilat acestuia) de către o persoană care nu are atestat de liberă practică acordat de Colegiul Psihologilor din Romania la propunerea Comisiei de Psihologie Clinica si Psihoterapie se pedepseşte conform Codului Penal.


IV. Anexa:

Anexa 1.
DETALIERI PRIVIND METODOLOGIA CERCETĂRII ÎN DOMENIUL PRACTICII PSIHOLOGIEI CLINICE, PSIHOTERAPIEI ŞI CONSILIERII ÎN CONTEXTE CLINICE ŞI NONCLINICE

Conform declaraţiei de la Strasbourg asupra psihoterapiei - 1990:
1. Psihoterapia este o disciplină ştiinţifică independentă, a cărei practică reprezintă o profesie independentă şi liberă.
2. Trainingul în psihoterapie se desfăşoară la un înalt nivel ştiinţific şi de calificare.
3. Multiplicitatea metodelor psihoterapeutice este asigurată şi garantată.
4. Un training psihoterapeutic complet acoperă teorie, experienţă personală şi practică sub supervizare. Se obţine astfel cunoaşterea adecvată a variatelor procese psihoterapeutice.
5. Accesul la training este asigurat/se face prin variate calificări preliminare, în mod particular în ştiinţe umane şi sociale.
Pentru ca metodologia cercetării este familiară specialiştilor implicaţi în mod curent sau angajaţi prin natura postului de muncă în activităţi de cercetare, vom face o referire specială la practicienii specialişti sau cei în curs de formare, în psihologia clinica, consiliere şi psihoterapie.
Dovada dobândirii de către practician a cunoştinţelor de bază în domeniul metodologiei cercetării este absolut necesară, pentru că acestea îi oferă accesul la înţelegerea datelor de cercetare, facilitând implementarea acestora în practică şi confirmând psihoterapiei, consilierii şi practicii psihologiei clinice calitatea de discipline ştiinţifice.
Principii si sugestii:
Cercetarea este făcută în primul rând ca să susţină şi să îmbunătăţească practica în varietatea şi infinitatea ei.
Maniera defectuoasă în care multe design-uri de cercetare simplifică nepermis complexitatea interacţiunii terapeutice i-a îndepărtat pe mulţi practicieni de cercetare.
Implicarea în activităţi de cercetare nu poate fi impusă practicienilor.
Participarea la cercetare a practicienilor:
- poate fi încurajată şi stimulată;
- s-a dovedit şi se poate dovedi utilă în multiple moduri, care trebuie cunoscute;
- a ajuns şi va deveni tot mai necesară şi cerută.
Implicarea practicienilor în cercetare poate fi şi trebuie încurajată de asociaţiile profesionale într-o varietate de moduri, de exemplu prin:
- oferire de consultanţă în domeniu;
- informarea cu privire la utilitatea şi avantajele realizării de cercetări, ca şi a utilizării datelor de cercetare în practică;
- invitarea participării în proiecte de cercetare exterioare cadrului de muncă al practicianului;
- promovarea recunoaşterii profesionale a specialiştilor care contribuie la cercetare etc.
Participarea la cercetare şi utilizarea în practică a datelor de cercetare s-a dovedit utilă în diverse moduri, din care vom preciza doar câteva:
- creşterea caracterului de tip documentare, demonstrabil (respectiv ştiinţific) al eficacităţii (sau ineficacităţii) intervenţiilor utilizate şi a serviciilor oferite;
- posibilitatea de a primi feedback concret şi constant care în timp creşte expertiza şi de a realiza decizii informate în elaborarea sau modificarea planului terapeutic;
- posibilitatea de a solicita şi primi supervizare într-o manieră individualizată, specifică şi corect orientată de evoluţia unui caz anume sau de datele obţinute de la mai mulţi clienţi aflaţi în terapie (consiliere);
- poate proteja specialistul sau instituţia de reacţiile de ostilitate ale clientului concretizate sau nu în acţiuni juridice.
Implicarea în cercetare a practicienilor a ajuns deja cunoscută în anumite contexte din Europa şi America şi va deveni tot mai necesară şi cerută:
- de clienţi, care sunt tot mai informaţi referitor la ce expectaţii să aibă faţă de serviciile psihologice şi medicale, şi care solicită mai des utilizarea de proceduri cu rezultate şi efecte demonstrabile şi evidente;
- de finanţatori, fie ei Case de Asigurări, aparţinători legali, asociaţii nonprofit şi instituţii finanţatoare internaţionale etc., care solicită tot mai mult documentarea adecvată şi cu informaţii relevante şi obiectivabile, a rezultatelor serviciilor plătite.
Pentru a realiza acest important obiectiv, implicarea practicienilor în cercetare, este necesară şi cunoaşterea şi promovarea aspectelor particulare ale cercetării din domeniul practicii clinice şi non-clinice a psihoterapiei şi consilierii, pe lângă asimilarea normelor generale de cercetare aşa cum sunt ele stabilite de către Comisia de Metodologie.
Câteva din principalele tipurile de cercetări cantitative la care sunt invitaţi practicienii să participe sunt:
- cercetările orientate pe rezultat (schimbări observabile dorite);
- cercetările de eficacitate, în contexte riguros controlate (simple - comparaţia cu placebo sau non-tratament, diferenţiale - comparaţia între mai multe tipuri de intervenţie);
- cercetările de eficienţă, surprinderea semnificaţiei clinice a rezultatelor intervenţiilor desfăşurate în contexte obişnuite de activitate profesională;
- cercetările orientate pe proces, care încearcă să surprindă participarea anumitor factori din contextul intervenţiei la rezultatul final şi modul în care interacţionează între ei;
- cercetări cost-beneficiu.
Efectul optim al intervenţiei este cuantificat şi măsurat în termeni de:
- proces - variabile descriind factori care intervin asupra rezultatelor pozitive
- rezultat - variabile descriind schimbarea dorită.
Aspectele critice ale efectului optim al intervenţiei:
a) schimbarea relevantă din punct de vedere clinic;
b) satisfacţia faţă de serviciul oferit şi de rezultatul obţinut;
c) costurile (cercetări cost-beneficiu).
Probleme etice în evaluarea rezultatelor:
Consimţământul informat
Pacienţii incluşi în studiu –pe bază de consimţământ liber exprimat - trebuie sa fie corect informaţi cu privire la natura studiului şi la riscurile acestuia.
Practicile deceptive
Utilizarea procedurii placebo se face respectând dreptul la informare al pacientului. Acestuia i se poate spune ca exista 50% şanse sa fie inclus în grupul placebo şi 50% şansă să fie inclus în grupul terapeutic.
Intimitate, caracter anonim, confidenţialitate
Minimalizarea efectelor negative şi protecţia participanţilor
Siguranţa pacienţilor incluşi în studiu este mai importantă decât derularea cercetării.
Caracterul etic al activităţilor cu datele şi rezultatele cercetării
Toate datele brute de cercetare trebuie păstrate 2 ani de zile. Baza de date electronică se păstrează trei ani de zile şi poate fi accesibilă la cererea părţii interesate.
Sponsorii şi părţile interesate în cercetare trebuie făcute publice odată cu proiectul de cercetare sau cu publicarea rezultatelor.
Distorsionarea sau ascunderea datelor care nu confirmă ipotezele avansate sunt considerate fraudă.
Manualizarea. Trebuie să existe protocoale de intervenţie la un nivel de detaliere care să permită replicarea procedurilor de intervenţie.
Documentarea. Tehnicile de intervenţie psihologică trebuie sa aibă eficacitatea şi eficienţa documentată prin studii clinice controlate.

Anexa 2: Procedurile de depunere a plangerilor si de apel

Comitetul de solutionare a plangerilor. Acest comitet administreaza procedura de solutionare a plangerilor. Se face un raport annual care pastreaza anonimitatea Comitetului de Etica si a Comitetului Executiv. Raportul include natura, numarul, rezultatele si orice procese generate de procedura de solutionare a plangerilor. Comitatul cuprinde cel putin trei membri.

Grupul de solutionare a plangerilor. Pentru a rezolva fiecare plangere in parte, presedintele Comitetului de solutionare a plangerilor va numi un grup de trei persoane. Acest grup va cuprinde cel putin un membru al comitetului de solutionare a plangerilor si pana la doi membri numiti adhoc, dupa cum este cazul. Grupul va emite un raport scris catre presedintele comitetului de solutionare a plangerilor.

In cazul unui apel, vor fi implicate urmatoarele organisme:

Coordonatorul de apeluri. Coordonatorul de apeluri este membru plin al EAGT. Acesta/aceasta va stabili daca exista un motiv intemeiat de apel si apoi va numi un grup de solutionare a apelurilor din care va face parte.

Grupul de solutionare a apelurilor. Grupul va include trei persoane, coordonatorul de apeluri, un membru al Comitetului de etica si o persoana independenta. Grupul va organiza si va aplica procedura de solutionare a apelurilor si va emite un raport privind constatarile lor.

Comitetul de etica. Comitetul de etica este disponibil pentru a sprijini procesul de rezolvare a apelurilor. Membri comitetului pot fi de asemenea consultati cu privire la echivalenta sanctiunilor propuse de grupul de solutionare a apelurilor. Acest comitet intocmeste un raport annual catre Membri.

Comitetul executiv. Acest organism ratifica orice sanctiune severa si este informat in legatura cu orice proceduri de solutionare a plangerilor sau apelurilor intr-un raport annual care pastreaza anonimitatea.

Nota: Clientii Membrilor au dreptul sa fie information in legatura cu procedura de solutionare a plangerilor si a apelurilor si Codul de Etica relevant.

C.1. Procedura de solutionare a plangerilor
C.1.1. Urmatoarele proceduri au scopul de a forma un forum de comunicatii, pentru prezentarea punctelor de vedere, inevstigarea, solutionarea, reconcilierea si redresarea, prin care partile implicate intr-o plangere pot fi sprijiniti si se pot face auziti. In mod potential, sunt trei stadii:
O intalnire informala intre cel care face plangerea si Membrul impotriva caruia este formulate plangerea, cu o persoana independenta/persoane independente care sa faciliteze procesul;
Un grup official de solutionare a plangerilor format din trei membri;
Un apel official.
C.1.2. Plangerile trebuie facute cat mai repede fata de momentul de origine. Plangerile privind evenimente care s-au petrecut cu mai mult de sapte ani inainte de prima abordare a conducerii Comitetului de etica nu mai sunt supuse comisiei in mod normal. Relatiile confuze de interdependenta, cum ar fi de pilda abuzul sexual, vor fi audiate intr-o perioada de pana la zece ani de la producere.
C.1.3. Partea impotriva careia se formuleaza plangerea trebuie sa fi fost un Membru al EAGT la momentul producerii presupusei incalcari a Codului de etica si/sau a Practicii profesionale. Nici un membru nu poate demisiona din EAGT in timpul unei proceduri de solutionare a unei plangeri sau a unui apel.
C.1.4. Plangerile privind probleme juridice sau contractuale nu sunt de competenta Comitetului de etica.
C.1.5. In cazul in care cel care formuleaza plangerea nu stie sigur daca plangerea este indreptatita, atunci acesta se poate adresa secretarului EAGT, care va aranja o intalnire cu unul dintre membrii Comitetului de solutionare a plangerilor pentru a discuta problema.
C.1.6. Cand, la prima vedere, este vorba de (presupusa) abatere disciplinara grava si/sau infractiune grava care se reclama sau este reclamata din alta sursa, atunci Procedura de solutionare a plangerii va incepe in mod normal de la procesul formal al plangerii.
C.1.7. In cazul in care exista o plangere impotriva unui membru al EAGT, autorul va depune plangerea catre secretarul Comitetului Executiv. Secretarul va inregistra plangerea si va confirma primirea plangerii atat reclamantului cat si membrului impotriva caruia se face reclamatia in termen de sapte zile lucratoare. Secretarul va inainta dupa acees plangerea catre presedintele Comitetului de solutionare a plangerii.
C.1.8 Comitetul de solutionare a plangerii il va contact ape reclamant in termen de 14 zile lucrartoare pentru a discuta optiunile si procedurile pe care le are la dispozitie reclamantul. Acest membru al Comitetului va incerca, ca prim pas, sa incurajeze un dialog informal Membrul respectiv, pentru a ajunge la un accord satisfacator privind o solutie.
C.1.9. In cazul in care acest dialog informal nu se poate aranja sau in cazul in care nu are ca rezultat ajungerea la un accord, atunci acelasi membru al comitetului va recomanda ca doi mediatori, care nu sunt in mod necesar membri EAGT si care sunt acceptabili pentru ambele parti, sa fie desemnati pentru a media dialogul dintre cei doi.
C.1.10. In cazul in care medierea este respinsa sau nu reuseste sa ajunga la un accord, reclamantul poate face o plangere oficiala in scris catre presedintele Comitetului de solutionare a plangerii al EAGT. Membrul Comitetului de solutionare a plangerii care a fost implicat in incercarea de rezolvare se va retrage din procesul urmator. Comitetul de solutionare a plangerii poate returna plangerea catre reclamant pentru clarificari privind formatul si/sau continutul plangerii. In acest moment, membrul impotriva caruia s-a formulat plangerea va primi o notificare scrisa privind existenta plangerii.
C.1.11. Comitetul de solutionare a plangerilor va stabili cat mai repede cu putinta daca exista suficiente elemente pentru o plangere formala. In cazul in care exista, presedintele va inregistra cererea si va trimite o confirmare de primire reclamantului. In cazul in care Comitetul de solutionare a plangerilor nu contine suficiente elemente care sa justifice o plangere formala, presedintele Comitetului ii va notifica reclamantului consideratiile sale.
C.1.12. Daca plangerea este acceptata, o copie a plangerii scrise va fi trimisa Membrului impotriva caruia a fost formulata in acelasi timp cu notificarea celui care a facut plangerea. Membrul reclamat trebuie sa trimita un raspuns in scris in termen de 21 de zile lucratoare de la primirea plangerii catre presedintele Comitetului de solutionare a plangerii, care ii va trimite o copie reclamantului.
C.1.13. Presedintele desemneaza un grup de trei Membri pentru a solutiona plangerea respective. Grupul va include cel putin un membru al Comitetului de solutionare a plangerii si doi membri desemnati ad hoc. Cel putin o persoana trebuie sa fie din afara EAGT. Presedintele va face eforturile necesare pentru a desemna un Grup cat mai impartial cu putinta. Termenul de desemnare a Grupului este de 21 de zile lucratoare. Daca unii membri nu sunt disponibili sau daca exista alte motive intemeiate care intarzie desemnarea Grupului, intarzierea trebuie comunicata, iar Comitetul va lua decizia de a prelungi acest termen.
C.1.14. Grupul de solutionare notifica ambelor parti detaliile intalnirii de arbitraj. Acest lucru presupune in mod normal o intalnire fata in fata a Grupului cu amandoua partile. In cazul in care acest lucru nu este posibil, Grupul de solutionare a plangerii va incerca gaseasca o alta forma alternativa de cominicare intr-o limita de timp rezonabila.
C.1.15. Atat reclamantul cat si Membrul impotriva caruia a fost facuta plangerea au dreptul de a fi asistati de un consilier/supporter care trebuie sa fie disponibil pentru a lua parte la arbitraj. Consilierul/suporterul nu se poate adresa in mod direct Grupului.
C.1.16. Grupul de solutionare a plangrii isi va asuma responsabilitatea pentru inregistrarea audio a procesului de arbitrare. Inregistrarea, impreuna cu toate materialele scrise vor fi transmise catre Comitetul de Etica unde vor fi pastrate pana la solutionarea cauzei, dupa care vor fi sterse si distruse.
C.1.17. Grupul va solicita toata documentatia relevanta nu mai tarziu de 20 de zile inainte de sedinta de arbitarj, in asa fel incat aceasta sa poata fi transmisa atat celeilalte partic cat si Grupului.
C.1.18. Grupul de solutionare a plangerilor va trimite un raport scris, precum si recomandarile sale catre presedintele Comitetului de solutionare a plangerilor in termen de zece zile lucratoare. Copii ale acestui raport vor fi trimise de catre presedintele Comitetului de solutionare a plangerilor catre presedintele Comitetului de Etica, reclamantului si membrului impotriva caruia s-a formulat plangerea, in termen de o saptamana de la primirea acestuia. Comitetul de Etica poate fi consultat cu privire la echivalenta sanctiunilor propuse de catre Grupul de solutionare a plangerilor.
C.1.19. Raportul va clarifica natura plangerii, procedurile ce trebuie urmate si rezultatul procesului pentru ambele parti. Optiunile finale ale Grupului sunt: problema a fost rezolvata in mod satisfactory pentru toate partile; nu s-a luat nici o masura; plangerea nu este retinuta in nici un mod; plangerea a fost retinuta din toate punctele de vedere sau numai din anumite pancte de vedere. In cazul in care plangerea a fost retinuta, atunci raportul va contine declaratii specifice cu privire la faptul daca fiecare dintre presupusele incalcari ale clauzelor Codului de etica si practica sunt retinute. Numai in cazul in care plangerea este retiunuta din orice motiv, grupul de solutionare a plangerilor poate propune oricare dintre urmatoarele sanctiuni: interirea supevizarii; revizuirea practicii Membrului; instruire suplimentara; un avertisment formal care sa contina cerinta ca Membrul sa se angajeze ca va inceta sa lucreze intr-un anumit mod. Suspensia sau retragerea calitatii de membru poate fi recomandata in cazurile de abatere disciplinara grava, cum ar fi relatiile sexuale cu un client. Grupul de solutionare a plangerilor trebuie sa mentioneze si o limita de timp in care sanctiunile sunt valabile. Comitetul de Etica raspunde de monitorizarea acestui process se de raportarea catre Comitetul Director al EAGP dup ace santiunile au fost aplicate.
C.1.20. Rezultatele plangerilor care sunt retinute trebuie notificate catre Comitetul Director. Recomandarile privind suspendarea sau retragerea calitatii de membru vor fi raportate Comitetului Director pentru a fi ratificate de acesta din urma. Reclamantul si membrul impotriva caruia s-a formulta cererea vor fi notificati cu privire la faptul daca plangerea a fost sau nu retinuta, in termen de 21 de zile lucratoare de la sedinta Grupului. Membrul impotriva caruia s-a formulat plangerea va fi notificat in legatura cu orice sanctiune la care trebuie sa se supuna, precum si limita de timp in care sanctiunea trebuie aplicata. Cand este necesara ratificarea de catre Comitetul Executiv, partile vor fi notificate in termen de zece zile de la urmatoare sedinta a Comitetului Director.
C.1.21. Procedura de plangere are un onorariu. Acest onorariu impreuna cu cheluielile aferente vor fi suportate de catre reclamant sau, daca plangerea se dovedeste indreptatita, de catre Membrul impotriva caruia s-a formulat plangerea. Negocierea nivelului acestui onorariu ramane la discretia Grupului de solutionare a plangerilor.

C.2. Procedura de apel
C.2.1. Membrul impotriva caruia s-a formulat plangerea si reclamantul pot face apel impotriva deciziei Grupului de solutionare a plangerilor. Decizia de a face apel trebuie trimisa catre presedintele Comitetului de Etica in termen de 15 zile lucratoare de la primirea raportului Grupului de solutionare a plangerilor.
C.2.2. Apelantul trebuie sa vina cu argumente clare si convingatoare in sprijinul opiniei sale, in asa fel incat una sau amandoua din urmatoarele conditii sa fie indeplinite:
· Rezultatul plangerii nu este conform cu situatia.
· Procedurile de solutionare a plangerilor nu au fost respectate, intr-o asemenea masura incat a fost prejudiciat rezultatul plangerii intr-un anumit fel.
C.2.3. Apelurile sunt analizate de catre Coordonatorul de apeluri, a carui sarcina este de a stabili daca exista o cauza legitima pentru un apel. Coordonatorul de apel este un membru independent al EAGT care a candidat pentru aceasta pozitie si a fost ales prin vot de catre Adunarea Membrilor.
C.2.4. Procedura de apel are aceeasi structura a onorariului ca si procedura plangerilor. Negocierea nivelului acestor onorarii ramane la discretia Grupului de Apel.
C.2.5. Daca apelul este acceptat de catre Coordonatorul de Apel, acesta va informa ambele parti despre apel. Prezenta ambelor parti la apel este la discretia Grupului de apel.
C.2.6. Grupul de Apel este convocat de catre Coordonatorul de Apel. Grupul va contine trei membri care vor fi Coordonatorul de Apel, un membru al Comitetului de Etica si un presedinte, care va fi o persoana independenta – de preferat cu experienta juridical. Trebuie acordata mare atentie pentru a preveni orice fel de conflicte de interese.
C.2.7. Toate documentele si inregistrarea audio care au fost disponibile in timpul procedurii de plangere vor fi disponibile si Grupului de Apel. (nici un material additional – fie verbal sau scris - nu poate fi remis de nici una dintre partile plangerii).
C.2.8. In timpul organizari si desfasurarii apelului. Membrii Grupului pot decide sa tina sedinta prin teleconferinta, pentru a evita contrangerile deplasarilor. Se intentioneaza ca procesul de apel, odata ce a fost acceptat, sa fie finalizat in termen de 30 de zile lucratoare.
C.2.9. decizia Grupului de Apel va fi comunicata in scris catre presedintele Comitetului de Etica, al Comitetului Executiv si catre Coordonatorul de Apel. Coordonatorul de Apel il/ii va informa pe appellant/i despre rezultatul apelului in termen de sapte zile lucratoare. Aceasta decizie va fi finala si obligatory pentru toate partile implicate.
C.2.10. Toate probele si alte documente scrise, precum si marturiile apelului vor fi pastrate in conformitate cu prevederile legale.