STRESUL ŞI IMUNITATEA

STRESS AND IMMUNITY

Autori:

Manole Cojocaru,

Romar Medicare, Laboratorul Clinic Colentina, Bucureşti

Inimioara Mihaela Cojocaru

Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila”, Clinica de Neurologie „ Prof. Gheorghe Marinescu”, Spitalul Clinic Colentina, Bucureşti

Adresa pentru corespondenţă:
CSP I Manole Cojocaru MD, PhD
Spitalul Clinic Colentina
Şos. Ştefan cel Mare 19-21
020125, Bucureşti-2
mcojocar@cmb.ro

Rezumat
Termeni ca psihoimunologie sau psihoneuroimunologie sunt folosiţi frecvent. Stresul reprezintă reacţia organismului la stimuli care perturbă echilibrul sau homeostazia. Psihoneuroimunologia cuprinde psihologia, imunologia şi neuroştiinţele, care contribuie la elucidarea interacţiunilor dintre sistemul nervos, sistemul endocrin şi psihic. Aceasta este un domeniu de cercetare unde s-au stabilit corelaţii între stres, depresie şi sistemul imun. Psihoterapia şi terapia comportamentală sunt utile acestor pacienţi.
Cuvinte cheie: stres, imunitate

Abstract
Interactions between the immune and nervous systems play an important role in modulating host susceptibility and resistance to inflammatory and infectious diseases. Physical and psychological stress have been shown to impair immune responses and increase susceptibility to and severity of infection. Chronic or sub-acute severe stress, glucocorticoid elevations have been associated with suppression of a variety of aspects of immune responses and increased susceptibility to infectious illnesses. Stress represents the reaction of the body to stimuli that disturb its normal physiological equilibrium or homeostasis. Psychoneuroimmunology incorporates facets of psychology, immunology, and neuroscience. It attempts to understand the interactions between the nervous system, immune system and psyche. This is a review of psychoneuroimmunology and how psychopathology has an impact on the immune system. This is a rich area of research in which has found correlations between stress, depression and the immune system. Psychotherapy and behavioral therapy may prove to be an extremely useful tool in helping these individuals.
Key words: stress, immunity

Relaţiile sistem nervos central - sistem imun depăşesc cadrul euristic al psihopatologiei, intersectând laturile pragmatice- diagnostic şi tratament. Termenul de psihoimunologie datează de aproximativ trei decenii.
Se cunoaşte relaţia stimul – hipotalamus – hipofiză – corticosuprarenală - sistem imun. Sinteza corticosteroizilor duce la supresia răspunsului imun.
Majoritatea cercetătorilor consideră stresul ca fiind unul dintre cei mai importanţi factori de risc. Stresul a apărut odată cu omul şi îl însoţeşte pretutindeni. Factorii stresanţi nu pot fi apreciaţi decât în funcţie de reacţia de răspuns a organismului. Stresul psihic reuneşte factori comportamentali şi sociali. Problema relaţiilor dintre stres, sistemul nervos şi imunitate constituie un domeniu (psihoneuroimunologie), care necesită a fi explorat în continuare.
Despre efectele stresului psihic asupra imunităţii dispunem de informaţii mai ales din experimente pe animale. Cărţile de imunologie clinică nu conţin astfel de subiecte. Stresul este asociat cu imunosupresie. Un număr de neuropeptide prezente în creier au fost implicate în sindromul de stres, în mecanismele de control ale homeostaziei imune. Descoperirea faptului că interleukinele pot afecta atât sistemul nervos central, cât şi funcţiile sistemului imun fundamentază conceptul conexiunii sistem nervos - sistem imun. Glandele endocrine influenţează efectorii imunităţii. Factorii psihoemoţionali (starea depresivă) afectează funcţia imună a organismului. Pentru o interpretare corectă a testelor imunologice trebuie să avem în vedere angajarea imună a organismului în condiţii de stres. Pentru aceasta este util studiul profilului personalităţii pacientului care solicită investigaţii de laborator. (ex. testul toleranţei la frustare ş.a.) (1-3).
Datorită perfecţionării tehnicilor de investigaţie imunologică în condiţiile stadiului actual de dezvoltare cercetările imunologice au progresat enorm. Există unele tipuri de personalitate mai predispuse la anumite afecţiuni. Astăzi, rolul factorilor psihici în declanşarea bolilor imunalergice de nici un autor nu mai este contestat. Se cunoaşte etiologia psihogenă în astmul bronşic, urticaria colinergică şi angioedem. Stimulii psihici, inclusiv stresul psihic joacă un rol direct sau indirect în apariţia bolilor imunoalergice (descărcare suplimentară de histamină, leziuni urticariene, etc.). Histamina poate fi generată prin mecanism neurogen pe calea stimulării colinergice şi a reflexului de axon. Sub efectul stresului psihic pot să apară tulburări vasomotorii (eritem, congestie bronşică).
Stresul, stările emoţionale pot să influenţeze funcţiile sistemului imun prin intermediul sistemului nervos central şi endocrin. În prezent, reglarea nervoasă a proceselor imunologice este demonstrată, însă mecanismele fiziologice ale reacţiilor imune nu sunt încă complet elucidate. Factorii de mediu ar putea în unele circumstanţe să fie implicaţi în patogenia neoplasmului, rezistenţa la infecţii, în apariţia bolilor autoimune, care se asociază cu ineficienţa sistemului imun. S-a demonstrat că stresul cronic creşte receptivitatea la infecţii cu streptococ. Există numeroase dovezi în legătură cu participarea factorilor de personalitate, stresul, tulburările de adaptare şi apariţia neoplasmului, bolilor infecţioase şi autoimune (ex. lupusul eritematos sistemic, poliartrita reumatoidă, boala Behçet, etc.). Mecanismele fiziologice nervoase şi biochimice, celulare şi umorale sunt în relaţie cu funcţiile sistemului imun (ex. efectul imunosupresiv al hormonilor adrenocorticosuprarenali ca răspuns la stres). S-a demonstrat că există o reglare hipotalamică a răspunsului imun.
Emoţiile şi în special depresiile şi factorii sociali au legătură cu susceptibilitatea la bolile infecţioase. De multă vreme se cunoaşte că în etiologia bolilor infecţioase (ex. infecţia cu bacilul Koch) rezistenţa gazdei are un rol important.
Factorii legaţi de personalitatea individului sunt legaţi de prezenţa şi rapiditatea evoluţiei neoplaziilor. S-a observat că femeile melancolice suferă mai frecvent de neoplazii. S-a observat că evoluţia neoplasmului este influenţată de tulburările psihice. Rezistenţa la neoplasm se pare că este de natură imunologică. Imunitatea celulară este responsabilă de rezistenţa la infecţii. Mutaţiile carcinogene pot fi induse de radiaţii, substanţe chimice, virusuri. În ceea ce priveşte efectele stresului asupra imunităţii tumorale, conceptul de balanţă imunologică este important. În cazul tumorilor induse de virusuri, s-a observat că există variaţii induse de stres asupra producerii de interferon care antagonizează infecţia virală.
Ineficienţa relativă a sistemului imun este în legătură cu patogenia bolilor autoimune. Pacienţii cu poliartrtă reumatoidă sunt subiecţi iritabili, stresaţi, depresivi. Se pare că dezechilibrul psihic induce apariţia factorului reumatoid şi a poliartritei reumatoide (4-8).
Nenumărate studii au demonstrat rolul sistemului nervos în controlul sistemului imun. Stresul psihic produce variate disproteinemii (creşterea gamaglobulinelor, macroglobulinelor, IgA şi IgM). S-a observat că stresul scade producerea de IgG. Macrofagele, de asemenea, sunt afectate de stres. În scopul cunoaşterii în ce măsură starea depresivă afectează răspunsul imun s-a evaluat numărul de limfocite, subpopulaţiile de limfocite, s-a măsurat reactivitatea imuno-celulară.
Studiile asupra cooperării intercelulare limfocit T-B au demonstrat acţiunea inhibitorie a stresului psihic asupra celulelor T CD8+, care “scapă de sub control”, celulele B transformându-se în plasmocite secretoare de imunoglobuline (Ig).
Există modificări de imunitate celulară după stresul anestezico-chirurgical. Sinteza de Ig este condiţionată atât de introducerea antigenului (Ag) cât şi de integritatea aparatului imunosecretor. Uneori s-a observat scăderea titrului de IgG. Diferenţele de titru seric ale IgG, IgM şi IgA în condiţiile nestimulării antigenice nu se datoresc unei rate de sinteză sensibil diferită, ci unui grad de catabolizare diferit. Ratele de sinteză ale Ig pot oscila foarte mult în condiţii de stimulare antigenică. Rata exponenţială de degradare este caracteristică pentru fiecare clasă de Ig (9-13).
După stresul anastezico-chirurgical există modificări ale titrului principalelor clase de Ig. Clasa de Ig care se mobilizează prima în cadrul reacţiei postoperatorii este IgG, probabil prin consum, care depăşeşte rata de sinteză. Sinteza de Ig este probabil redusă în cadrul reacţiei catabolice postoperatorii în lipsa solicitării antigenice. În condiţii de solicitare antigenică (infecţii precoce postoperatorii) apare, totuşi, o creştere de IgG. Postoperator există tendinţa titrului clasei IgM de a rămâne nemodificat. Creşterea IgM se întâlneşte în condiţii de stimulare antigenică (apariţia unei complicaţii sau administrarea unor proteine alogene prin transfuzii de sânge). Scăderea IgM este întâlnită în stări de denutriţie accentuată. Modificările titrului Ig în condiţii de stres se datorează consumului crescut în cadrul reacţiei catabolice generale ce urmează oricărei forme de stres (factor frecvent legat probabil şi de participarea Ig la neutralizarea unei cantităţi crescute de particule ce se constituie ca non-self în cadrul stresului anestezico-chirurgical; apariţia unei stimulări antigenice microbiene, ca urmare a complicaţiilor septice, care pot apărea după actul chirurgical). Cazurile cu creşterea clasei de IgA prezentau alergie la medicamente, ceea ce indică drept probabilă intervenţia acestor Ig în reacţii de hipersensibilitate imediată (14-19).

Concluzii
Influenţa stresului asupra sistemului imun constituie un domeniu actual pentru cercetarea bio-medicală.
La interpretarea rezultatelor testelor imunologice trebuie să luăm în considerare interferenţa factorilor psihoemoţionali.
În ultimii ani a crescut considerabil importanţa investigaţiilor imunologice, consecinţă a doi factori: unul este creşterea incidenţei bolilor cu mediere imună, celălalt este progresul cunoştinţelor noastre în domeniul acestor tipuri de afecţiuni.
Dacă se stabileşte o colaborare bună între clinician şi laborator rezultatele vor fi mult mai bune.

Bibliografie
1. Beaton D. B. Effects of stress and psychological disorders on the immune system, http://www.personalityresearch.org/papers/beaton.html
2. Khansari D. N., Murgo A. E., Eath R. E. Effects of stress on the immune system, Immunology Today, 1990; vol. II: 5, 170-5.
3. Puri B.R., Laking P.J. Textbook of psychiatry, Churchill-Livingstone, New York, 1996; 181-206.
4. Savino W., Dardene M. Immune neuroendocrine interactions, Immunol Today, 1995; 181: 318-322.
5. Coico R., Sunshine G., Benjamini E. Immunology. A Short Course. Softcover, 2003.
6. Wallach J. Interpretation of diagnostic tests, Seventh Edition, Lippincott Williams & Wilkins, USA, 2000.
7. Price C. P. Evidence-based Laboratory Medicine: Supporting Decision-Making. Clin Chem. 2000; 46(8): 1041-50.
8. Pollard K. M. (ed.). Autoantibodies and autoimmunity. Molecular mechanisms in health and disease. Hardcover, 2005.
9. Bonini P., Plebani M., Ceriotti F., Rubboli F. Errors in laboratory medicine. Clin Chem.. 2002; 48: 691-8.
10. Fraser C. G. Biological variation: from principles to practice. AACC Press, Washington, 2001.
11. Fleming J. J., Swaminathan S. Interference in autoanalyzer analysis. Indian Journal of Clinical Biochemistry. 2001; 16(1): 22-30.
12. Hollensead S. C., Lockwood W. B., Elin R. J. Errors in pathology and laboratory medicine: consequences and prevention. J Surg Oncol. 2004; 88(3): 161-81.
13. Horvath A. R., Pewsner D., Egger M. Systematic reviews in laboratory medicine: Potentials, principles and pitfalls. In: Evidence-based Laboratory Medicine: From Principles to Practice. Price C. P., Christenson R.H (eds) AACC Press, Washington. 2003; 37-58.
14. Iglesias Canadell N., Hyltoft Petersen P., Jensen E, Ricos C, Jorgensen P.E. Reference change values and power functions. Clin Chem Lab Med. 2004; 42: 415-22.
15. Jones R.G., O’Connor J. O. Information management and informatics: need for a modern pathology service. Ann Clin Biochem. 2004; 41: 183-91.
16. Lim E. M., Sikaris K. A., Gill J., Calleja J., et al. Quality assessment of interpretative commenting in Clinical Chemistry. Clin Chem. 2004; 50: 632-7.
17. Dhabhar F. S. Stress induced enhancement of cell-mediated immunity. Annals of the New York Academy of Sciences 1998; 840: 359-72.
18. Dhabhar F. S., Satoskar A. R., Bluethmann H., David J. R. McEwen B. S. Stress induced enhancement of skin immune function: a role for gamma interferon. PNAS 2000; 97: 2846-51.
19. Glaser R., Kiecolt-Glaser J. K. Stress-associated immune modulation: relevance to viral infections and chronic fatigue syndrome. American Journal of Medicine 1998; 105: S35-S42.